(Continuare din numarul precedent)

Odata cu aceasta descoperire a lui Iuda, ca vânzator, atât din partea Domnului cât si din partea lui, Iisus i-a pronuntat si sentinta, prin Scriptura care zice: „Fiul Omului merge precum este scris depre El. Vai, însa, de omul acela prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea". (Matei 26, 24; Marcu 14,21; Luca 22,22).

Mântuitorul Hristos a vorbit despre Iuda ca nu este curat înca cu mult timp înainte, când le-a vorbit despre „pâinea vietii” si despre împartasirea cu Trupul si Sângele Lui, când multi dintre ucenici au plecat, si Petru a marturisit Dumnezeirea lui Iisus, iar Domnul a zis: „Le-a raspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Si unul dintre voi este diavol! Iar El zicea de Iuda a lui Simon Iscarioteanul, caci acesta, unul din cei doisprezece, avea sa-L vânda" (Ioan 6,66-71). Aici se vedea deza ca Iisus este si Dumnezeu adevarat, pentru ca poate vesti dinainte ce se poate întâmpla. Iisus l-a ales si pe Iuda între cei doisprezece pentru ca atunci era curat si nu se lasase pervertit de diavolul. Alegerea se întâmplase cu trei ani, trei luni, si douazeci de zile înainte, când Iisus si-a început lucrarea de propovaduire a Evangheliei. Pe parcursul celor trei ani Iuda înseamna ca nu a ramas credincios si asa a devenit pervertit de diavolul si lua din ce se punea în punga (cf. Ioan 12,6).

Incercarile lui Iisus de întoarcere a lui Iuda

Trist, dar adevarat, Iuda nu s-a trezit si nu s-a întors nici când Domnul Iisus i-a spalat si lui picioarele, nici când l-a decoperit, si nici când i-a pronuntat sentinta: „Fiul Omului merge precum este scris depre El. Vai, însa, de omul acela prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea” (Matei 26, 24; Marcu 14,21; Luca 22,22). Nici osânda rostit ca „Bine era de omul acela daca nu se nastea", nici frica de osânda care îl asteapta si nici stirea ca a fost descoperit nu l-a miscat, inima lui a ramas de piatra mai departe. A primit si bucatica de pâine întinsa de Domnul cu sânge rece. Nimic nu-l înspaimânta, nimic nu-l atinge spre sensibilitate pentru întoarcere din prapastia pierzarii, pentru ca Satana intrase în el, datorita pervertirii, încât pe buna dreptate Iisus i-a zis: „Ceea ce faci, fa mai curând" (Ioan 13,27), ca sa se sfârseasca starea care devenea agitatoare pentru ceilalti ucenici, iar Iisus avea de împlinit multe în seara aceea pentru mântuirea lumii si a fiecarui suflet în parte.

Toate aceste evidente dovedesc ca Domnul Iisus înca îl iubea pe Iuda si cauta salvarea lui. Iuda a plecat pentru ca sosise momentul conspiratiei când era asteptat de oamenii lui Caiafa. Deci, el a ramas mai departe cu inima împietrita si loial ofertei de vânzare a lui Iisus, care o facuse Miercuri, mai marilor arhierei, când a plecat din casa lui Simon Leprosul din Betania, unde o femeie a turnat mir curat pe capul lui Iisus, si el a protestat: de ce nu s-a „dat saracilor", la care Mântuitorul a raspuns: ca aceasta s-a facut spre înmormântarea Lui si pe saraci pururea îi au cu ei sa-i ajute. (cf. Marcu 14,3-9).

Iata ce ne descopera despre oferta de vânzare a lui Iisus, din partea lui Iuda, Sf. Scripturi, zicând:"Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca sa-L vânda pe Iisus". (Marcu 14,10). Plecarea lui Iuda pentru vânzarea Domnului a fost binevenita arhiereilor atunci, pentru ca ei chiar se adunasera în curte la Caiafa sa se sfatuiasca cum sa-L omoare pe Iisus. Ajuns Iuda Iscarioteanul la arhierei, i-a întrebat: "Ce voiti sa-mi dati si eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar el s-a învoit cu ei pentru treizeci de arginti! Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea în mâinile lor"(Matei 26,15-16). Ce tradare si vânzare strigatoare la cer. Astfel ca, noaptea pacatului din capul lui Iuda, a ofertei vânzarii lui Iisus, a facut sa-l scoata tot noaptea de la Cina cea de Taina si sa mearga sa primeasca cei treizeci de arginti! „Deci dupa ce a luat acela bucatica de pâine, a iesit numaidecât. Si era noapte"(Ioan 13,30).

Dupa plecarea lui Iuda, în timpul noptii, de la Cina cea de Taina, lucrurile se vor desfasura pe doua planuri: Iuda va continua sa desavârseasca raul cu planul vânzarii lui Iisus, care va conduce la rastignirea si moartea Domnului, si la spânzurarea lui Iuda, cu marturisirea la aruncarea argintilor, zicând: „Am gresit vânzând sânge nevinovat .... aruncând argintii în templu, a plecat si ducându-se s-a spânzurat" (Matei 27,3-5), iar Iisus va continua Cina cea de Taina si Sfânta cu cei unsprezece ucenici ramasi spre salvarea omenirii.

Odata cu plecarea lui Iuda atmosfera a început sa se linisteasca si iubirea dintre Mântuitorul si ucenicii Sai, sa poata sa restaureze armonia pacii si a comuniunii cu Dumnezeu prin împartasirea cu Trupul si Sângele lui Iisus, sub forma pâini si a vinului, prefacute, pentru ca Iisus i-a „iubit pâna la capat” (cf. Ioan 13,1), si le-a dat comuniunea Dumnezeiasca.

În aceasta atmosfera de pace divina, Domnul Iisus Hristos, instituie Sfânta Liturghie, pentru comuniunea Apostolilor cu Dumnezeu si a tuturor credinciosilor Lui, pâna la a Doua Sa venire, procedând dupa Scripturile care ne descopera, astfel: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine si binecuvântând, a frânt si, dând ucenicilor, a zis: Luati, mâncati, acesta este trupul Meu. Si luând paharul si multumind, le-a dat, zicând: Beti dintru acesta toti, Ca acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26,26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22,17-21). Pâinea nu mai era pâine, pentru ca a fost prefacuta de Domnul prin binecuvântarea ei, în Trupul lui Hristos Iisus, iar vinul nu mai era vin, pentru ca a fost prefacut în Sângele lui Hristos Iisus, de catre Domnul. Astfel, în drept si adevar, Iisus Hristos, când le-a dat ucenicilor la Cina cea de Taina a putut zice: „Luati, mâncati, acesta este trupul Meu” si „Beti dintru acesta toti, Ca acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” pentru ca erau cu adevarat Sfinte Taine ale comuniunii necesare cu Dumnezeu. De aceea le-a poruncit Mântuitorul zicând: „... Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea" (Luca 22,19;1Cor. 11,24). Din aceasta porunca a Domnului se vede de ce se savârseste de preoti Sfânta Liturghie pe Sf. Altare, care actualizeaza Cina cea de Taina a comuniunii credinciiosilor cu Dumnezeu prin Sfintele Taine.

Va urma

Website: www.preotaurel.sasfamily.com