(Continuare din numarul precedent)

Prin urmare, revenind, întelegem ce fel de Pasti si miel Pascal au mers cei doi ucenici, Petru si Ioan sa pregateasca. Iar ei mergând nu se îndoisera ca vor gasi întocmai cum le zise Iisus. Mergând în cetate, care era Ierusalimul, au gasit toate dupa cum Domnul le vestise dinainte si au pregatit Pastile dupa datina. Iar casa la care au plecat dupa „omul cu vasul cu apa" era casa Evanghelistului Marcu. Spre seara a venit si Iisus cu ceielalti ucenici din Betania la Ierusalim, la la casa unde Petru si Ioan pregatise Pastile: "Iar facându-se seara, a venit (Iisus) cu cei doisprezece" (Marcu 14,17), „Si când a fost ceasul, S-a asezat la masa, si apostolii împreuna cu El. Si a zis catre ei: Cu dor am dorit sa manânc cu voi aceste Pasti, mai înainte de Patima Mea. Caci zic voua ca de acum nu voi mai mânca din acestea, pâna când nu se vor împlini în împaratia lui Dumnezeu" (Luca 22,14-16).

Dar între ucenici s-a iscat o ne’ntelegere la masa cu privire la întâietate, cine este mai mare dintre ei, la care Iisus le-a raspuns: "Si s-a iscat între ei si ne’ntelegere: cine dintre ei se pare ca este mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele si cei ce le stapânesc se numesc binefacatori. Dar între voi sa nu fie asa: cel mai mare dintre voi sa fie cel mai tânar, si capetenia ca acela care slujeste. Caci cine este mai mare: cel care sta la masa, sau cel care slujeste? Oare, nu cel ce sta la masa? Iar Eu, în mijlocul vostru sunt ca unul ce slujeste" (Luca 22,24-27). Iar în alta Scriptura, mai înainte, Mântuitorul a descoperit de ce a venit în lume, zicând: „Pentru ca nici Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea viata pret de rascumparare pentru multi." (Matei 20,28). Iar calea înaltarii Mântuitorul a prezentat-o cu alt prilej înainte, când a zis: "Oricine se va înalta, va fi smerit; si oricine se va smeri, va fi înaltat" (Matei 23,12). Iar Iisus S-a smerit pâna la moarte si înca moarte pe Cruce, pentru care Dumnezeu L-a înaltat mai presus de toate, si I-a dat toata puterea în cer si pe pamânt (cf. Matei 28,18-20).

Spalarea picioarelor. Dupa aceasta Iisus S-a sculat de la Cina si a procedat la spalarea picioarelor. S-a desbracat de haine, S-a încins cu un stergar, a turnat apa într-un vas de spalat si a început sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era încins (cf. Ioan 13,4-5). Atunci, „A venit la Simon Petru. Acesta i-a zis: Doamne, oare Tu sa-mi speli mie picioarele? A raspuns Iisus si i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu stii acum, dar vei întelege dupa aceasta. Petru I-a zis: Nu-mi vei spala picioarele în veac. Iisus i-a raspuns: Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spala-mi nu numai picioarele mele, ci si mâinile si capul. Iisus i-a zis: Cel ce face baie n‑are nevoie sa-i fie spalate decât picoarele, caci este curat tot. Si voi sunteti curati, însa nu toti. Ca stia pe cel ce avea sa-L vânda; de aceea a zis: „Nu toti sunteti curati!". (Ioan 13,6-11).

Daca Petru a început sa se lumineze în smerenia lui la raspunsurile lui Iisus, în urma dialogului care a avut loc cu privire la spalarea picioarelor, Iuda însa a început sa se întunece în urma pacatului început de vânzare a lui Iisus. În cuvintele Domnului "Nu toti sunteti curati!" a fost deja descoperit Iuda tradatorul. Ceea ce suprinde totul este sângele rece cu care Iuda a cautat sa se prefaca ca nu întelege cuvintele ca: „Nu toti sunteti curati!" si a putut continua sa stea sa-i spele Domnul picioarele si lui!

Dupa ce Iisus le-a spalat picioarele ucenicilor, si-a luat hainele si S-a asezat la masa, pentru continuarea Cinei, de servire a Pastelui Iudaic, întâi, le-a zis urmatoarea învatatura: „...Întelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Învatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci Sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Învatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v‑am dat voua pilda, ca, precum v‑am facut Eu voua sa faceti si voi. Adevar, zic voua: Nu este sluga mai mare decât stapânul sau, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când stiti aceasta, fericiti sunteti daca le veti face”(Ioan 13,12-17). De aici rezulta înca odata, ca Domnul Iisus Hristos nu a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca salvarea omenirii si sa-si dea viata pret de rascumparare pentru multi. (cf. Matei 20,28).

Dupa învataturile date mai sus, la masa Cinei, Iisus a zis o Scriptura, cu o proorocie mai dinainte, zicând: "...Cel ce manânca pâinea cu Mine a ridicat calcâiul împotriva Mea" (Ioan 13,18). Ucenicii tot nu au înteles desi nu era prima data când le vorbea de Iuda si atunci Iisus le‑a zis direct: „Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde!”(Ioan 13,21). Atunci, ucenicii s-au uitat unul la altul nedumeriti! Petru i-a facut semn lui Ioan si i-a zis, care avea capul plecat pe pieptul lui Iisus, sa-L întrebe: cine este cel despre care vorbeste? Astfel Ioan la întrebat pe Iisus: „Doamne, cine este?” Iisus i‑a raspuns: Acela este, caruia Eu, întingând bucatica de pâine, i-o voi da. Si întingând bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Si dupa îmbucatura a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curând.”(Ioan 13,22-27). In continuarea prezentarii cronologice Evanghelistul Ioan, zice: „Deci dupa ce a luat acela bucatica de pâine, a iesit numaidecât. Si era noapte". (Ioan 13,30)

Descoperirea lui Iuda vânzatorul o fac si ceilalti Evanghelisti, în timpul servirii Pastelui Iudaic, mai întâi, zicând: "Si pe când mâncau, Iisus a zis: „Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde!" (Matei 26,21; Marcu 14,18; Luca 22,21). Ce stire trista! Ce veste neasteptata! Dar este cu putinta asa ceva? Iisus sa fie vândut? De ce? Si pentru ce? Si cine s-a gândit la o fapta ca aceasta a vânzarii? Erau toate întrebari rascolitoare pe care nevinovatii ucenici si le puneau. Astfel: „Ei (ucenicii) întristându-se foarte, au început sa-L întrebe fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El, raspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Ma va vinde” (Matei 26,22-23; Marcu 14,19-20). Atunci „si Iuda cel ce L-a vândut raspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis”. (Matei 26,25).

Va urma

Website: www.preotaurel.sasfamily.com