Iar a scrie despre Viata lui Iisus, a zis un scriitor francez, Francois Mauriac, astfel: „O viata a lui Iisus trebuie scrisa în genunchi, într-un sentiment de recunoastere a propriei noastre micimi, care sa te faca sa-ti cada pana din mâna. Iar un pacatos trebuie sa se cutremure pentru ca a avut îndrazneala s-o scrie".

Aceasta afirmatie este întrutotul adevarata, pentru ca numai atunci omul poate vedea micimea sa, când încearca sa scrie din Viata si Învatatura lui Iisus. Ori, marele scriitor francez, Francois Mauriac, care a scris si el cartea „Viata lui Iisus". Când a zis, ca: O Viata a lui Iisus trebuie scrisa în genunchi si într-un sentiment de recunoastere a propriei noastre micimi, si ca un pacatos trebuie sa se cutremure pentru ca a avut îndrazneala s-o scrie, credem ca a trecut prin multe stari de smerenie, credinta si iluminare când a vazut maretia lui Iisus si a Învataturii Sale, fata de micimea omului, oricât de învatat ar fi el, când a elaborat cartea sa.

Într-adevar, afirmatia scriitorului, Francois Mauriac, da multe învataturi pentru cei care încep sa scrie din Viata si Învatatura lui Iisus Hristos, ca sa poata întelege, câtusi de putin, cum trebuie sa se apropie sa scrie despre Viata Mântuitorului. Nenumarate persoane au scris si au predicat si au vorbit, de-a lungul secolelor si generatiilor din Viata si Învatatura lui Iisus, pentru a raspândi Lumina si a da Apa cea Vie spre viata. Astfel, de câte ori ma apropiu sa scriu din Viata Marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos (cf. Tit 2,13), ma cutremur si ma ridica Credinta descoperita de Scriptura, care zice: „...Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este..." (Evrei 11,6), si datoria de propovaduitor: "Vai mie daca nu voi binevesti Evanghelia!" (1Cor. 9,16),

Crezând în Dumnezeu, nu noi suntem cei care scriem sau vorbim, ci Duhul, dupa Scriptura care zice: „...Ci sa vorbiti orice vi se va da sa vorbiti în ceasul acela; caci nu voi veti vorbi, ci Duhul Sfânt." (Marcu 13,11). Asadar, cred, ca toti care au scris, au predicat si au vorbit, si scriu, predica si vorbesc despre Dumnezeu, au asistenta Duhului Sfânt, care le da si îi inspira cu adevarat ce sa scrie si ce sa vorbeasca. Dumnezeu întreba, când s-a aratat în templu proorocului Isaia, zicând: „Pe cine îl voi trimite si cine va merge pentru Noi? si am raspuns: Iata-ma, trimite-ma pe mine! si El a zis: Du-te si spune poporului acestuia:..." (Isaia 6,8-9).

Iar preotul este un chemat, un uns al Harului si un trimis al lui Dumnezeu la popor, precum au fost Apostolii si altii care îi mentioneaza Scripturile (cf. Romani 1,1; 8,30; 9,24; 12,7), sa vesteasca Evanghelia Domnului Hristos, cu putere de mântuire pentru tot cel ce crede (cf. Rom. 1,16). Iar Apostolul Pavel a zis: „Caci, daca vestesc Evanghelia, nu îmi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti!”(1Cor. 9,16). Prin urmare, asupra preotului sta datoria vestirii Evangheliei si vai noua daca nu vom binevesti! si aceasta în genunchii inimilor noastre spre marirea lui Dumnezeu si mântuirea omului în Hristos Iisus. Trebuie ne’ncetat sa ne silim si sa tinem Harul lui Dumnezeu aprins în noi care ni s-a dat (cf. 2Tim. 1,6) spre vestirea Evangheliei mântuirii în Hristos Iisus, în duhul smereniei si a micimii noastre în fata maretiei lui Dumnezeu.

Iar în vremurile necredintei în care traim, a secolului 21, cred, potrivit si necesar, sa se vesteasca Evanghelia si sa se scrie despre Viata si Învatatura lui Iisus, mai mult ca oricând, pentru ca privind vremurile noastre prin Sfintele Scripturi, vedem împlinirea atâtor profetii care vorbesc de vremurile din urma.

Va urma