(Continuare din numarul precedent)

Dupa aceasta Mentiune dureroasa, putem sa vedem ce a facut Iisus pentru mântuirea omului si ce a facut omul pentru vânzarea si rastignirea propriului Salvator si Mântuitor Iisus Hristos, în ziua de Miercuri, ca si în toate celelalte din Saptamâna Patimilor.

Lacrimi! Lacrimi! Lacrimi! Si, iarasi, Lacrimi, omule, toata viata, la Crucea lui Iisus, si NU ar fi deajuns. Fii binecuvântat.

Dupa ce am vazut în mare aspecte din Viata lui Iisus, în zilele de Luni, Marti si Miercuri, din ultima Saptamâna a vietii Sale pamântesti, este de folos sa mai poposim si sa mai reflectam la câteva aspecte din vremurile istorice ale lui Iisus.

Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – Logosul lui Dumnezeu (cf. Ioan 1,1-14), venise în acest Univers al creatiei Sale, pentru a restabili Împaratia lui Dumnezeu prin Har, pe care omul a pierdut-o înca prin caderea protoporintilor neamului omenesc, Adam si Eva, când Dumnezeu a fagaduit trimiterea unui Mântuitor (Facere 3,15). Primul mesaj al lui Iisus, când a venit vremea sa iasa la propovaduirea Evangheliei mântuirii, a zis: "El zicea: „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Împaratia cerurilor." (Matei 3,2). Iar la Sf. Evanghelist Marcu gasim: "El zicea: „S-a împlinit vremea, si Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti în Evanghelie." (Marcu 1,15).

În ce contest Iisus aducea acest Mesaj divin? Iata, contextul istoric si politic. Provincia Iudeea era sub stapânirea Imperiul Roman, cu guvernatorul Pontiu Pilat, care nu stia cum sa stapâneasca aceasta provincie atât de tulburata. De frica Cezarului de la Roma sa nu-si piarda pozitia s-a lasat înpins de arhiereii si carturarii vremii sa-L dea pe Iisus la rastignire, desi a spus: "Pilat a iesit iarasi afara si a zis Iudeilor: „Iata ca vi-L aduc afara, ca sa stiti ca nu gasesc nici o vina în El." (Ioan 19,4). Dar arhiereii si slujitorii, strigând: Rastigneste-L! Rastigneste-L! L-au dat pe Iisus lor sa-L rastigneasca! (cf. Ioan 19,1-18).

Irod Antipa, un om orb spiritual si încoronat rege, tremurând în fata Romei, stapâneste peste Galileia. Pentru acest biet rege, orb spiritual, nu exista faradelege. El savârseste crima dupa crima. Irod Antipa a taiat si capul Sf. Ioan Botezatorul, astfel: "Dar cârmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui sau Filip, si pentru toate relele pe care le facuse Irod." (Luca 3,19). Din cauza aceasta Irodiada îl ura pe Ioan si voia sa-l omoare. Prilejul a venit la un mare ospat al zilei de nastere a lui Irod, când fiica ei Salomeia, pentru dansul în fata lor, i-a cerut dupa sfatul mamei sale, capul lui Ioan, care era întemnitat. Irod a hotarât sa-I taie capul lui Ioan si I l-a dat fetei pe tipsie si fata l-a dat mamei sale! (cf. Marcu 6,17-29). La ospatul lui Irod erau capeteniile oastei si mai marii Galilei care au luat parte la nebunia diavoleasca a lui Irod. Asa se pateaza cu varsari de sânge în vremurile istorice mai marii lumii la petrecerile îmbuibate. Dar, fericiti sunt cei care înteleg, ce zice Iisus "Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceea vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8). Iar când a auzit Irod de minunile facute de Iisus, a zis: ca este Ioan Botezatorul la care el i-a taiat capul si s-a sculat din morti! (cf. Marcu 6,14-16).

- Iar contextul religios al vremii Mântuitorului era tot atât de întunecat ca cel politic. Arhiereii, fariseii si carturarii vremii se gaseau într-o decadere religioasa mare, care pentru a vedea este bine sa citim "Vaiurile" prin care Iisus îi mustra si le deplânge situatia (cf. Matei 23,13-36).

Când Iisus a zis, multimilor de oameni, ca fariseii si carturarii s-au asezat în scaunul lui Moise, a mentionat: sa asculte ce zic ei, pentru ca erau învataturile proorocilor dinainte, dar sa nu faca ce fac ei, care pun sarcini grele pe umerii oamenilor, dar ei nu le ating nici cu degetul, ci sa stie ca Învatatorul lor este Hristos, iar ei sunt frati (cf. Matei 23,1-12).

Ei cautau sa-L omoare pe Iisus ca sa nu le schimbe situatia prin învatatura Evangheliei, care restabilea Împaratia lui Dumnezeu în lume. Iisus propovaduia o Nastere din Nou a omenirii, din apa si din Duhul Sfânt, precum i-a vestit marelui învatator al lui Israel, Nicodim, care venise sa-L întrebe pe Iisus de Împaratia lui Dumnezeu (cf. Ioan 3,1-15).

Într-o asemenea împaratie a întunericului din lume în care a venit Iisus, a zis: "Vi se pare ca am venit sa aduc pace pe pamânt? Va spun nu, ci dezbinare." (Luca 12, 51). Da, Iisus nu a venit sa lase oamenii în viata de întuneric, ci sa desparta lumina de întuneric ca la creatie (cf. Facere 1,18), pentru ca în întuneric oamenii vad lucrurile în valorile lor invers, dupa Scriptura care descopera: "Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca întunericul este lumina, si lumina întuneric, care dau amaraciunea în loc de dulceata, si dulceata în loc de amaraciune!" (Isaia 5,20), cum vad si oamenii din vremurile noastre valorile gresite: raul bine si întunericul lumina!

De aceea, Mântuitorul a mai zis pe aceasta linie: "Foc am venit sa arunc pe pamânt si cât as vrea sa fie aprins!" (Luca 12,49). Da, Iisus a venit sa arunce focul harului ceresc care curata lumea de pacat, dar nu o mistuie, ci o înnoieste spre o viata de lumina. Si cât ar fi vrut sa fie aprins acel foc dumnezeiesc în sufletele oamenilor, care sa produca o revolutie spirituala a eliberarii de sub puterea întunericului pentru a trece în Împaratia luminii, a Fiului dragostei Sale (cf. Colos. 1,13). Iar celor care nu au iesit de sub puterea întunericului si L-au rastignit, le-a zis: "În toate zilele eram cu voi în Templu, si n-ati pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea întunericului." (Luca 22,53). Iisus Hristos: Lumina lumii (cf. Ioan 8,12); Iisus Hristos: Viata si lumina oamenilor; Iisus Hristos: lumina care lumineaza în întuneric si întunericul nu o poate cuprinde (cf. Ioan 1,4-5).

Aceasta era, în mare, vremea istorica si omenirea cu pacatele ei sub puterea întunericului de tot felul de faradelegi, la care am zis ca este de folos sa o cunoastem si sa reflectam asupra ei. Într-o asemenea lume a vietii de întuneric a trimis Iisus deodata saptezeci si doi de ucenici, câte doi în fiecare oras, ca sa aprinda focul purificator al Împaratiei lui Dumnezeu, zicându-le: Secerisul este mult, dar lucratorii putini; Mergeti, Eu va trimit ca pe niste miei în mijlocul lupilor, sa vindecati pe cei bolnavi, sa scoateti duhurile rele; Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrasmasului si nimic nu vi se va întâmpla si sa ziceti: "S-a apropiat Înparatia lui Dumnezeu" (cf. Luca 10,1-20).

(Va urma)

Website: www.preotaurel.sasfamily.com