(Continuare din numarul precedent)

„Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si îl voi iubi si Eu si Ma voi arata lui" (Ioan 14,21). Pentru ca împlinirea poruncii iubirii este totul în legatura sacra dintre om si Dumnezeu, Mântuitorul mai descopera ca acela îl iubeste care pazeste Poruncile Lui. Si cine Îl iubeste pe El, va fi iubit si de Tatal si se va arata lui. Deci, aratarea lui Iisus, celor ce cred în El, este conditionata de iubirea din sufletul lui pentru Domnul. Unul din ucenici, pe nume Iuda, dar nu Iscarioteanul, L-a întrebat: „...Doamne, ce este ca ai sa Te arati noua, si nu lumii?". Iisus i-a dat din nou raspuns prin împlinirea Poruncii iubirii, zicând: „Iisus i-a raspuns si i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi, si vom veni la el si vom face lacas la el. Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele mele ..." (Ioan 14,22-24). Ce descoperire profunda: ca iubirea credinciosului pentru Dumnezeu conduce la pazirea cuvântului Sau si la salasluirea lui Dumnezeu în sufletul lui! Ori, a-L avea omul pe Dumnezeu în viata lui înseamna a avea totul. S-a împlinit aici o alta Scriptura care zice: „În ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când va veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?" (Psalm 41,1-2).

„Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nicisa se înfricoseze" (Ioan 14,27). Comoara cea mai mare a omului în viata este pacea. Despre pace se poate vorbi: pacea omului cu Dumnezeu, pacea cu semenii si pacea omului cu sine însusi. Dar Iisus a descoperit ucenicilor Sai, ca adevarata pace este aceea pe care o da El, Dumnezeu, omului, si nu pacea pe care o da omul din lumea pacatului. Pacea de la Dumnezeu fereste omul de tulburare, frica, întristare când vin zilele grele în viata. Cel ce se încrede în Dumnezeu, acela dobândeste adevarata pace divina, este binecuvântat, n-are teama de nimic, si are speranta nencetat în Dumnezeu (cf. Ieremia 17,7; Proverbe 29,25).

„Nu voi mai vorbi mult cu voi, caci vine stapânitorul acestei lumi si el nu are numic în Mine" (Ioan 14,30). Iisus le vorbeste ucenicilor de stapânitorul lumii pacatul care este diavolul si oamenii lui, care aveau sa-L prinda si sa-l rastigneasca, desi nu avea nimic în El, adica nici o vina Nu Îi va gasi Lui. Vina este a noastra. Adica, ce nu avea în El? Vina sau pacat, de orice fel, Iisus nu avea ca sa vina si sa-L rastigneasca. Dar Iisus a luat vina pacatelor noastre, apararea si mântuirea noastra; si din aceasta cauza a venit stapânitorul acestei lumi sa-L rastigneasca; si El a primit suferinta si moartea în locul omului, pentru ca sa-l rascumpere pe om din moartea pacatelor si sa-l învieze la viata vesnica, dupa Scriptura care descopera: „ Caci v‑am dat, întâi de toate, ceea ce si eu am primit, caci Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; si ca a fost îngropat si ca a Înviat a treia zi dupa Scripturi" (1Cor.15,3-4).

„Eu sunt vita, voi sunteti mladitele".

„Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramâne în Mine si Eu în el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15,5). Ce revelatie tainica a existentei omului, dar totusi posibila de înteles pentru ca Iisus a folosit exemplificarea din viata de toate zilele a omului.

Iata, cum prezinta Mântuitorul existenta omului, zicând: Ca El este Vita cea adevarata si Tatal este lucratorul. Si orice mladita care nu aduce roada Tatal o taie si orice mladita care aduce roada El o curateste ca mai multa roada sa aduca. Si Iisus îndeamna mai departe, zicând: sa ramâna în El si Iisus va ramâne în ei, în cei credinciosi, si asa vor putea aduce roade, precum mladita care ramâne în vita si aduce roada. Caci cine nu ramâne în Iisus prin credinta si comuniune cu El, este aruncat afara ca mladita care nu aduce roada (cf. Ioan 15,1-6). Asa poate omul sa înteleaga ca Dumnezeu este izvorul vietii si al luminii, si numai întru Lumina Sa va vedea omul lumina (cf. Psalms 36,9). Iar proverbul latin: „Nihil Sine Deo”, - adica nimic fara Dumnezeu - rezulta din afirmatia lui Iisus: "Caci fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan 15,5).

„Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai" (Ioan 15,12-13). Da, Iisus le-a vorbit iarasi ucenicilor despre iubire, pentru ca iubirea este legatura indisolubila - între Dumnezeu si oameni, ca si între oameni si Dumnezeu - precum tot iubirea este si legatura dintre fiintele umane. Iar iubirea lui Iisus a mers la Jertfa suprema de a-si pune viata pentru ucenicii si credinciosii Sai, pâna la sfârsitul veacurilor, numindu‑i prietenii Sai, astfel: "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca viata lui sa si-o puna pentru prietenii sai”.

Asa se cere, normal, ca si omul sa‑si puna viata lui pentru Dumnezeu, care de fapt si-o pune pentru credinta lui ca sa dobândeasca viata vesnica si sa nu ajunga sub stapânitorul lumii pacatului sa-si piarda viata, caci plata pacatului este moartea, dupa Scriptura: „Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 6,23). Iar întâietatea iubirii ne este descoperita, astfel: „Si dragostea sta nu în faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre." (1Ioan 4,10). Asadar, se naste întrebarea: omul ce da lui Dumnezeu pentru binecuvântarea vietii lui?

„Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am rânduit sa mergeti si roada sa aduceti, si roada voastra sa ramâna, ca Tatal sa va dea orice-I veti cere în numele Meu" (Ioan 15,16). Deci, chemarea la demnitatea sacramentala de apostol si preot, este o alegere si chemarea dumnezeieasca, cu o ungere harica speciala si trimitere la propovaduirea Evangheliei, ca sa aduca roadele credintei si a mântuirii sufletelor în Hristos Iisus. Asa Domnul Dumnezeu îsi alege si cheama preoti, în toate vremurile, pentru propovaduirea Evangheliei, celei cu putere de mântuire, pentru tot cel ce vine si crede în Dumnezeu. Iar Iisus le spune: sa se iubeasca unii pe altii ca numai prin aceasta va cunoaste lumea ca sunt ucenicii Lui.

Va urma

Website: www.preotaurel.sasfamily.com