România este o tara a contrastelor, o tara în care pentru a face ceva trebuie sa obtii aprobari peste aprobari, acceptul diferitelor grupuri de interese care se ascund în spatele democratiei pentru a dinamita orice tentativa de progres. Nivelul de trai este în anumite zone aproape de zero si totusi investitorii sunt priviti cu suspiciune, pentru ca omul simplu, lipsit de perspective, nu poate întelege ca te poti îmbogati legal, ca profitul nu înseamna automat lipsa onestitatii.

Anii de comunism si starea generala de ilegalitate în care par sa se desfasoare toate afacerile determina în cadrul opiniei publice tendiinta de a îi considera hoti pe toti cei bogati. Putem scuza asta din punct de vedere uman, e natural sa fii sceptic în ceea ce îl priveste pe cel bogat, însa astazi am depasit de mult perspectiva emotionala. Astazi se gândeste în cifre, în studii de piata si printr-o evidenta transformata de necesitatea de a valorifica totul. Trebuie sa ne valorificam pe noi însine, resursele noastre, trebuie sa valorificam totul, pe cât mai multe planuri. Doar asa vom ajunge sa realizam ceva, sa lasam în urma noastra o mostenire autentica si sa contribuim la formarea unui viitor din care facem cu totii parte, fie ca ne convine fie ca nu.

Vremea lamentarilor a trecut, vremea batrânilor cu lacrimi în coltul ochilor a apus demult. Haideti sa nu mai gândim pur emotional si sa întelegem ca vor veni momente în care trebuie sa alegem singura solutie viabila pentru prezentul nostru. Nu traim în trecut, deci haideti sa mai uitam de cimitire, de mânastiri si de monumente lipsite de orice stralucire.

La fel ca si în cazul trecutului, viitorul nu este decât un obstacol în calea progresului. Cel mai mare panaceu al omului incompetent si frustrat este paradisul, care vine ca o promisiune pentru a îmblânzi o viata grea. În momentul în care religia îti ofera siguranta mântuirii, nu mai lupti, pentru ca ai o certitudine. Daca privim toate religiile lumii, e evident ca principala lor functie este de panaceu universal. Niciodata religia nu îi va apara pe cei puternici, pe cei care îsi traiesc viata la intensitate maxima si se bucura de fiecare moment. Nu, religia îi condamna pe acestia, tocmai pentru a le usura situatia celor care sufera si care, având iluzia unui câstig postmortem, sunt mult mai usor de manipulat. Cei mai periculosi sunt oamenii care cred în idealuri înalte, pentru ca acestia sunt dispusi în orice moment sa se sacrifice pentru acele idealuri. Oamenii echilibrati, care înteleg ca niciun principiu nu merita sacrificiul, sunt cei care vor fi acuzati de cinism si vor fi blamati de societatea fanaticilor.

Cazul Rosia Montana este un exemplu perfect de fanatism, o dovada a lipsei totale de obiectivitate care guverneaza astazi scena sociala. Protestele organizatiilor ecologiste si ale diferitelor ONG-uri obscure au întârziat deja cu peste 10 ani proiectul minier. Conteaza oare pentru toti acesti "anarhisti moderni" ca statul român a pierdut în tot acest timp bani si ca un oras întreg se zbate la limita supravietuirii?

Evident, raspunsul este nu, pentru ca organizatiile ecologiste au o agenda pe care trebuie sa o respecte. Este îndeajuns sa intram pe site-ul Greenpeace si vom descoperi cum o organizatie care ar trebui sa manifeste constiinta sociala se lauda cu proteste de strada, cu legarea membrilor ei cu catuse de scaunele McDonald’s sau cu numeroase mostre de razboi de gherila împotriva unor companii si institutii care respecta legea.

Ecologistii refuza sa înteleaga ca nu poti arunca cu noroi în cei care îsi fac meseria si ca nu poti merge pâna în pânzele albe cu niste proteste absurde.

Acelasi exemplu de fanatism nociv poate fi întâlnit si la Rosia Montana. Organizatia Alburnus Major protesteaza virulent împotriva proiectului, condusa de Stephanie Roth, o ecologista franceza care nu are nicio legatura cu România sau cu Rosia Montana. Dar ea protesteaza începând cu 2002, a câstigat si un premiu important, 125.000 Euro, si este vazuta la nivel mondial ca un simbol al luptei împotriva globalizarii si a companiilor demonice.

Ecologistii se bucura de sprijinul presei, pentru ca prin lacrimi este usor sa impresionezi, se bucura de sprijinul multor oameni care doneaza, fara sa stie ca de fapt ajuta astfel imense aparate birocratice sa existe. Si astfel opinia publica condamna, fara sa cerceteze, fara sa încerce sa judece obiectiv. Ne închipuim ochii umezi ai unui animal, lacrimile unei batrâne si distrugerea unei zone splendide fara sa ascultam argumentele rationale care ne spun ca animalul nu va pati nimic, batrâna nu mai vrea sa stea pe un deal la -30 de grade, iar zona splendida arata de fapt ca dupa razboi. Dar oare de ce sa mai încercam sa vedem si realitatea când îi avem pe ecologisti...?

Câti oameni stiu ca firma Gabriel Resources a organizat 14 întâlniri publice pentru a discuta proiectul si mai apoi a raspuns la întrebarile oamenilor într-un document de 11.000 de pagini? Sau câti stiu ca filmul “Mine your own business”, care trateaza subiectul Rosia Montana, a fost apreciat de publicul de pe 4 continente? Nu, aceste informatii nu ajung la public, în schimb ajung lamentarile lui Eugen David, presedintele Alburnus Major, care urla cum ca publicul din Bucuresti nu a suportat sa se uite la film. Cine îsi mai aduce aminte momentul va sti însa ca atunci când mai erau circa 10 minute din film, acesta a trebuit sa fie oprit din cauza unui grup de maniaci cu gagule care urlau si deranjau toata sala. Iar faptul ca astfel de minciuni si dezinformari pot implica Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC), institutia publica care a organizat vizionarea, spune multe despre oamenii din Alburnus Major...

O alta presupunere falsa este opozitia locuitorilor din Rosia Montana. În afara de câtiva mosi senili (în cele 4 zile petrecute în sat am descoperit doar 2) si de o prezenta ciudata a fundatiei Soros, care ca de obicei (vezi campania pentru scaunul de presedinte al SUA în 2004) se implica exact ca musca în lapte, fara sa aiba nicio legatura cu problema, opozitie locala nu exista. Da, sunt oameni care vor mai multi bani, oameni care asteapta înca sa vada cum evolueaza situatia, dar fiecare dintre ei întelege ca va avea numai de câstigat de pe urma proiectului minier si este de acord cu el.

Academia Româna vorbeste ca sa se afle în treaba, ONG-urile protesteaza pentru ca asta trebuie sa faca. Si totul în timp ce oamenii mor în saracie, totul pentru niste principii absurde. Nu, strainii nu trebuie neaparat sa fure, companiile mari nu se îmbogatesc pe spinarea celor mici. Gabriel Resources, ca de altfel toate marile companii din lume, este obligata sa respecte legi, este obligata sa ofere compensatii, garantii bancare, etc, toate pentru a se ridica la standarde internationale. Ei nu ofera pentru ca vor sau pentru ca stiu ca au o misiune, ei ofera pentru ca asa trebuie, acestea sunt obligatiile lor legale. Asadar, de ce oare cei care vorbesc nu au nicio obligatie, ei de ce nu sunt trasi la raspundere pentru ineptiile pe care le zic?

Dar cum sa nu te astepti la dramatizare absurda când pseudo-jurnalisti (Dan Tapalaga, Ion Longin Popescu si altii) vorbesc despre Satana, despre blesteme, despre abuzuri nestiute de nimeni, legându-le evident pe toate de compania miniera. Cum sa nu te astepti la dezinformare când omul cel mai citat în legatura cu Rosia Montana este Zeno Cornea, un mos senil care ameninta de fiecare data cu bâta. (Nea Zeno, asa cum ti-am mai spus mai multi dintre noi atunci când ne-ai amenintat, ai grija, la un moment dat s-ar putea sa superi pe cineva si sa-ti dea el primul cu bâta în cap... . )

Compania miniera Gabriel Resources a pus la dispozitia publicului zeci de materiale informative, mii de pagini care descriu în detaliu fiecare procedeu, fiecare element al proiectului. Ei au fost obligati sa construiasca rampe pentru ca broastele sa poata iesi din gropile cercetarilor arheologice, pâna aici s‑a ajuns. Iar ecologistii si ceilalti protestatari care nu au nicio legatura cu proiectul îsi permit sa vorbeasca, sa arunce cu noroi. E simplu sa înjuri pe banii altcuiva, e simplu sa urli si sa condamni o companie care a investit deja sute de milioane de dolari în Rosia Montana. Haideti însa sa îi întrebam pe ei, pe ecologisti si pe protestatari, ce au facut pentru Rosia Montana în afara de dat din gura?

Problema astazi tine de eficienta. Cu totii putem sa vorbim, cu totii putem sa ne dam cu parerea. Mult mai important însa este sa facem ceva. Iar spre deosebire de toti protestatarii, care contesta fara sa ofere solutii, compania Gabriel Resources a respectat pâna acum toate conditiile legale si le-a oferit oamenilor numeroase posibilitati de relocare. Numeroase marturii ale oamenilor din Rosia confirma toate acestea, la fel cum numeroase institutii nationale si internationale confirma activitatile companiei si o vor supraveghea pe parcursul exploatarii propriu-zise. Pentru ca aici nu vorbim de posibilitati si de dorinte, ci de certitudini garantate de lege.

Prea multe discutii strica, prea multe proteste încetinesc progresul. Poate ca este timpul sa depasim aceste tare ale democratiei, poate ca este timpul sa ne asumam raspunderea pentru victorii. Haideti sa nu îi mai lasam pe ecologisti sa ne conduca, haideti sa nu mai avem nevoie în fiecare moment de avocati straini. Suntem liberi sa decidem, suntem liberi sa actionam. E nevoie doar de o noapte întunecata si de câteva buldozere. Si poate dupa asta vor învata si protestatarii sa aprecieze dreptul de a protesta si nu o vor mai face din oficiu. Pentru ca libertatea înseamna sa stii ca poti sa faci ceea ce vrei, nu sa faci neaparat asta fara sa tii cont de consecinte...

Iar în final, închei cu o întrebare evidenta pentru orice om cu capul pe umeri. Chiar crede cineva ca 320 de tone de aur si 1600 de tone de argint pot ramâne în pamânt numai pentru ca asa au chef ecologistii? Pentru ca da, e timpul sa ne dam seama ca uneori ne place sa argumentam împotriva bunului simt...

Kofi Annan - Ghanaian diplomat, seventh secretary- general of the United Nations, 2001 Nobel Peace Prize

Petre Fluerasu Director ARCAD@

Tel: 0720 541078 ; petre.fluerasu@gmail.com

Nu te amesteca intr-o grava problema. Poate pentru tine pare o problema ecologica; pentru mine, care iubesc Mama Terra, care "am sangerat" in ziua cand am trecut prin DESERTUL, RANA, PUSTIUL ramas in muntii Calimani in urma exploatarii sulfului - problema este mult mai complexa. Poate tu n-ai fost pe carari de munte, poate n-ai privit niciodata imensitatea zarilor albastre si n-ai atins iarna stelele in muntii Fagaras. Oamenii nu au locuri de munca; pe ce lume traiesti?... Esti in sudul tarii unde zeci de mii de tarani traiesc mult mai greu decat cei din Apuseni, sau in Delta, sau in Moldova ?... Ce vei face, vei sfredeli toata tara ca sa le dai de lucru catorva soferi, iar peste 10-20 de ani sa privesti ranile pamantului, deserturile ramase, pentru niste burti umflate cu alcool si caviar de prin Canada. La nivel global, vrei sa fii partasul unei noi Sahara?... Cine are nevoie de aur sa-l exploateze din tara lui.

La nivel esoteric aurul si sarea, are puteri miraculoase; atata timp cat sta in adancul unui spatiu/teritoriu ii potentiaza energiile pozitive. Tu vei trai poate inca 70-80 de ani; ce va ramane dupa tine in spatiul romanesc?... Niste imagini selenare si o saracie lucie, pe motiv ca niste straini au oferit 100 de locuri de munca pe o perioada de 10 ani, unor oameni de 40-50 de ani, care tot ar fi urmat sa fie pensionati la 50 de ani datorita grupei I de munca din minerit. Se pare ca nu esti constient, in contextul dezvoltarii durabile, de existenta haldelor de steril ramase in urma exploatarilor miniere si, nu in ultimul rand de lacurile cu cianura care vor otravi prin evaporare aerul - si in timp prin infiltrare solul, asa cum azi se intampla cu ingrasemintele chimice care au distrus panzele freatice prin nitriti si nitrati. De ce nu ti-e mila de sutele de mii, milioanele de tarani, copii, care traiesc dintr-un venit foarte mic sau fara nici un venit?... Ti-e mila de un fost traficant de droguri, dupa cum scrie presa, alungat din Australia... Ma abtin sa nu-ti spun vorbe grele; daca ai constiinta, nu te alatura celor ce vor sa distruga ceea ce naturaiDumnezeu a creat in milioane de ani. Mainile patate cu sangele vietuitoarelor si oamenilor nu le vei putea curati nici in zece generatii, daca vei avea copii si nepoti.

PS. Sincer imi pare rau ca te-ai implicat intr-un asemenea proiect; banii pe care i-ai obtinut iti vor aduce multe suferinte mai ales daca ai un suflet si o constiinta. Este o zi mare azi: 15 august, Adormirea Maicii Domnului - asimilata cu Mama Pamant.... Si azi, de ziua ei, tu militezi pentru secatuirea si sfredelirea Pamantului.

Continuarea articolului se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam sa aici sau pe butonul Abonamente din stanga sus sau sa telefonati la (714) 758-8801 sau sa trimteti check sau money order la adresa: Clipa Magazine, P.O. Box 4391, Anaheim, CA 92803-4391