Sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, reprezinta pentru Imperiul dualist Austro-Ungar, o accentuare a contradictiilor dintre natiunile dominante, austriece si ungare si celelalte nationalitati: români, sârbi, slovaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi si supuse unei crunte politici de deznationalizare. Împotriva acestei politici reactionare s-a ridicat întregul popor din Transilvania, luptând cu multa ardoare si abnegatie, pentru împlinirea dezideratelor nationale. Preotul Vasile Lucaciu se afla iarasi în prim-planul actiunii politice românesti, alaturi de ceea ce au reprezentat în urma cu cativa ani elita memorandista, de curând iesiti cu totii din închisorile unguresti de la Seghedin si din Vat, în septembrie 1895.

Principala directie de actiune a reprezentat-o întarirea miscarii nationale, precum si atitudinea fata de dizolvarea de catre autoritatile austro-ungare a PNR, principala institutie cu caracter organizat a românilor transilvaneni în lupta pentru dobândirea de drepturi politice. Activitatea politica a partidului a trenat vreme de cativa ani, toata aceasta perioada fiind una de acumulari, de refacere a fortelor nationale, dupa loviturile primite în luptele cu autoritatile austro-ungare.

În interiorul partidului au existat înca de la constituire, divergente de pareri, insa acum ele se centrau în jurul ideii privind schimbarea tacticii pasiviste în plan electoral si înlocuirea acesteia cu una directa, a activismului politic. În fruntea acestei actiuni s-au aflat Vasile Mangra, Valeriu Braniste, Aurel Vlad, Mihail Popovici si bineînteles, neobositul si harnicul Vasile Lucaciu, atitudine ce l-a nemultumit pe Ioan Ratiu, pesedintele partidului. Trei publicatii au fost port-drapelul acestei idei: "Libertatea", "Revista Orastiei" (ambele din Orastie) si "Tribuna Poporului" din Arad.

Lucaciu considera însa ca ar fi mult mai bine ca ideea activismului politic sa fie îmbratisata de cât mai multi activisti din conducerea partidului, apreciind ca natiunea româna "îsi va continua falnicul mers catre destinul sau", ca va trebui întarita legatura cu miscarea din capitala României, fara a se tine seama de considerente de partid, ci numai de cauza natiunii. Cu referire expresa la manifestarea samavolnica a autoritatilor austro-maghiare referitoare la dizolvarea partidului românilor din Ardeal, Lucaciu precizeaza ca "PNR si Comitetul sau National si azi exista si munceste si va exista si va munci în mânia a orice fel de masuri silnice ale puterii tirane". Atunci când este întrebat în legatura cu tactica gresita a românilor, cu privire la pasivism si neimplicarea în alegeri, Lucaciu precizeaza ca nu a fost alegerea românilor, ci o tactica impusa de catre autoritati: "e o situatie impusa de sila. Sistemul electoral a constrâns pe români la pasivitate", ca faptele dovedesc ca în Ungaria "despre alegeri libere si adevarat parlamentarism nici nu poate fi vorba".

Greutatile întâmpinate de catre partid erau multe, contextul politic le era defavorabil românilor în directia afirmarii fiintei proprii. Cu toate acestea, conducerea acestei "tribune în lupta", a partidului românilor din Ardeal ce depun eforturi uriase pentru educarea poporului în spiritul dragostei si atasamentului pentru valorile nationale, pentru trecutul national. În acest sens, ASTRA a reprezentat adevaratul factor mobilizator, actiunile sale cu caracter cultural diversificându-se tot mai mult. În Vechiul Regat, activitatea în spiritul cauzei românilor transilvaneni a depus-o "Liga Culturala", asociatie care grupa în jurul sau marile personalitati românesti ale momentului. Vasile Lucaciu nu a precupetit nici un efort în acest sens. A strabatut cu o energie debordanta Transilvania în lung si în lat, s-a deplasat si la Bucuresti, pentru a întari legaturile cu Liga Culturala. Studiul intitulat "Tinerimea româna", din Bucuresti, subliniaza ca "mormintele parintilor si ale fratilor nostri parca se prefac în tribune elocvente din care ne invita sa continuam opera lor de jertfa si de lupta pentru apreciere si recunoastere a meritelor unui popor, chiar daca se refera la înaintasi sau la tinerii care le calca pe urme, întru ale luptei nationale".

O serie de documente atesta implicarea lui Vasile Lucaciu în sustinerea cauzei nationale. A facut din biserica din Sisesti o tribuna de afirmare a constiintei si interesului national, Biserica Unirii tuturor românilor, fiind locul în care tribunul pledeaza pentru înfiintarea de banci care sa sustina taranimea. Micile banci populare "Satmareana" si "Râureana" s-au implicat în aceasta directie. În toate luarile de cuvânt si cu toate prilejurile, ataca pozitia sovina a autoritatilor dualiste precum si politica lor de deznationalizare promovata la adresa românilor. Pamfletul publicat în februarie 1898, la adresa rectorului Universitatii din Budapesta - care încearca, printr-o scrisoare adresata „junimei maghiare" de la universitate, sa justifice politica maghiara de deznationalizare - îi solicita pe un ton imperativ acestuia, sa accepte o confruntare directa "o disputa publica", întrucât "dreptatea nu sta în forta brutala si nici în numar". Pledând în apararea intereselor tinerilor sârbi, slovaci si români, Vasile Lucaciu demonstra în fata opiniei publice ca epistola din chestiune este "adânc vatamatoare, plina de inexactitati si neadevaruri istorice, este în contra principiilor superioare ale moralei politice, ale libertatii popoarelor, ale umanitatii"... ca urmasi ai unei natiuni în deplina constiinta cu consimtamântul national si cu aspiratiile nationale, românii se vor lupta pentru "apararea cauzei nationale si nu permitem nimanui, fara a combate, ca în vechiul nost’ pamânt, sa ne tracteze cu marinimozitate neceruta, tolerându‑ne ca pe niste oameni de origine si de limba straina, în casa noastra proprie". Documentul este în fapt o incursiune istorica, in care se prezinta vechimea si continuitatea românilor în vatra stramoseasca a Daciei, condamnând abuzurile si samavolniciile autoritatilor maghiare, precum si utopia ideii de "stat national maghiar".
La 1900 face demersul pe lânga autoritati pentru a-i permite sa aniverseze 10 ani de la construirea bisericii pentru unirea tuturor românilor. Guvernul de la Budapesta condus de catre Szell Kalman a decis neautorizarea acestei manifestari, motivând în fata Episcopiei din Gherla în felul urmator: "fiind piedica permanenta a tinerii slujbelor din Sisesti, persoana preotului V. Lucaciu, pâna ce va functiona el acolo, este exclus, ca sa se permita tinerea acelor slujbe", deoarece "aceste serbari constituie pretextul întâlnirii cu scopuri nationale". Aceste rânduri demonstreaza temerea autoritatilor maghiare într-o perioada în care se afirma tot mai mult dorinta românilor din Transilvania de a schimba tactica politica. Cu toate acestea, pregatirile aniversare au continuat, Lucaciu fiind sprijinit în acest sens de catre Gheorghe Pop de Basesti, o alta mare personalitate a locului, ce s-a afirmat pe terenul luptei nationale. Telegrama trimisa la 3 iulie 1900 de catre primul ministru Szell, are însa un ton categoric, cerând imperativ anularea întâlnirii. Reactia lui Lucaciu a fost virulenta: trimite mai multe corespondente ziarului "Tribuna Poporului", prin intermediul carora evidentiaza opiniei publice samavolniciile autoritatilor la adresa românilor din aceasta parte a tarii. Articole precum, "Atentatul de la Sisesti” (8i21 iulie), "Teroarea de la Sisesti" (17i30 august), sunt edificatoare în acest sens. De asemenea, redacteaza o scrisoare deschisa "Catre Domnul Prezident al Consiliului de Ministri, Coloman Szell (13i26 august)", prin intermediul careia este demascat "liberalismul fatarnic", "sovinismul salbatic", acea convingere si ideologie care, dincolo de vorbele goale propagandiste îsi propune ca: "Ideea de stat", "asimilarea elementelor streine", "colonizarile", "scolile", "justitia", "administratiunea", toata puterea politica de care dispune sa fie îndepartata "spre deznationalizarea noastra, spre distrugerea etnica, spre asimilarea noastra". Încheierea are un ton profetic: "Fata de uneltirile acestui sistem de guvernare, durerea noastra vindeca-se-va, si spiritul nostru national îsi va continua calea sa triumfala, pentru ca aceasta cauza a noastra este cauza libertatii popoarelor, este cauza civilizatiunii si a umanismului".
La 4-5 septembrie 1901, Vasile Lucaciu, participa la Conferinta P.N.R. de la Cluj, în calitate de scretar general, unde, alaturi de ceilalti participanti, semneaza apelul "Catre alegatorii români", considerând ca, în legatura cu alegerile din 2 si 11 octombrie 1901, se mentinea ca tactica de lupta, pasivismul. Nu va trece mult însa si aceasta tactica se va schimba. Face apel în continuare la calm si unitate, mai ales dupa ce, la Tg. Lapus s-au ivit unele probleme: "Resping încercarile si uneltirile iscodite pentru spargerea solidaritatii nationale, care ne-a ramas ultimul mijloc de salvare. Cine îsi iubeste neamul tine la el cu constiinciozitate", afirma el într-un articol intitulat "Nascociri tendentioase". Pe tarâm cultural, activitatea se va continua în directia luminarii poporului prin cultura. În aceasta directie a avut o contributie deosebita la înfiintarea despartamintelor ASTREI de la Tasnad, Seini, Tg. Lapus, ca si la tinerea unor adunari zonale ale asociatiunii la Baia Mare. S-a implicat nemijlocit în pregatirea adunarii generale a învatatorilor români din Satu Mare (8 august 1902) si a celei din Ugocea (15 august 1902), participa activ la lucrarile acestora, chemând pe cei prezenti "Sa muncim fara preget" pentru cauza nationala, subliniind legatura strânsa ce trebuie "sa fie dintre cultura nationala si libertatea nationala". În planul luptei nationale, P.N.R. a avut, începând din anul 1903, un alt partid partener, de factura socialista, P.S.D., împreuna organizând actiuni "menite a împreuna eforturile cu ale altor forte politice si sociale spre asigurarea victoriei celei mari-Unirea".

De foarte mare folos în lupta pentru împlinirea dezideratelor nationale, au fost organele de presa precum "Gazeta de Duminica (Simleul Silvaniei)" cu un program national bine precizat, precum si seria a II-a, a "Revistei Catolice", tiparita la Sisesti de Vasile Lucaciu, între anii 1903-1905, care pe lânga un scop clerical avea si unul laic, national, constând din "conlucrarea la înflorirea dulcei noastre natiuni române". La 10 ianuarie 1905, a avut loc la Sibiu, Conferinta Nationala a P.N.R., moment crucial pentru evolutia luptei nationale a românilor din Transilvania. Secretarul general al partidului, Vasile Lucaciu, a fost cel care a prezentat raportul de activitate al Comitetului, de la ultima conferinta, ce a avut loc în anul 1892. Aici, el precizeaza ca, în sfârsit, dupa 13 ani, "suntem aici în fata cerului si a pamântului ca un popor cu constiinta nationala, o natiune care vrea sa traiasca". S-a precizat ca programul national stabilit la 1881, momentul constituirii partidului unic al românilor din Transilvania, trebuie sa ramâna în continuare valabil, deoarece este rezultatul unor secole de eforturi si aspiratii ale natiunii române. Raportul prezentat si discutiile ce au avut loc pe marginea acestuia, au evidentiat însa, schimbarea tacticii politice, pasivismul si trecerea la activismul politic. Votul ce a urmat discutiilor a demonstrat ca realitatea politica este alta si ca se impune imperios necesar, schimbarea atitudinii partidului: 75 de voturi pentru si 12 contra.

Noul program adoptat de Conferinta, stabilea în 8 puncte, obiective politice, economice si sociale ale românilor din Transilvania si Ungaria. Înainte de toate se prevedea: recunoasterea poporului ca individualitate politica si asigurarea dezvoltarii sale etnice si confesionale, reducerea serviciului militar si folosirea limbii materne în armata, aplicarea în practica a legii privind egala îndreptatire a natiunilor asuprite, autonomia deplina pentru toate confesiunile, autonomia administrativa a comunelor si eligibilitatea functionarilor, care sa fie din rândul populatiei respective, introducerea sufragiului universal si garantarea dreptului de întrunire, asociere, libertatea presei, inalienabilitatea minimului de proprietate (prin reforma agrara), prin vânzarea unor parcele din mosiile statului, precum si prevederi în favoarea muncitorilor: apararea acestora prin legi împotriva exploatarii, instituirea asigurarilor de stat pentru cazuri de boala si batrânete, asigurarea îngrijirii sanitare pentru cei nevoiasi. Ecourile Conferintei, prin prisma discutiilor ce au avut loc si a rezultatelor politice obtinute, s-au manifestat nu numai în Transilvania, ci si în România. Apelul intitulat "Catre alegatorii români", lansat la aceasta Conferinta si semnat de catre un comitet în frunte cu Vasile Lucaciu si Gheorghe Pop de Basesti, chema populatia româneasca din Transilvania sa sprijine candidatii P.N.R. în alegerile din toamna acelui an.
Campaniile electorale au constituit pentru fruntasii români, deci si pentru Vasile Lucaciu, prilej de afirmare a principiilor programatice ale partidului, adoptate de Conferinta, de aparare a intereselor natiunii române, de combatere a politicii guvernamentale maghiare, de demascare a numeroaselor nelegiuiri comise de autoritatile locale împotriva candidatilor români. Încununarea activitatii sale politice se concretizeaza prin obtinerea mandatului de deputat de Beius, în Parlamentul de la Budapesta, a carui valabilitate s-a mentinut pâna în anul 1910. Din aceasta perspectiva si-a continuat laborioasa activitate politica în calitate de vajnic aparator al tuturor românilor din Transilvania si din Ungaria.

Note:

1. Pascu Stefan – "Faurirea statului national unitar roman", vol. I, p.292-320; "Destramarea monarhiei austro-ungare", 1900-1918, Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p.98-110; 2. Botezan Liviu si Cordos Nicolae – "Incercari de revitalizare a activitatii P.N.R., în anul 1899 (I), "AIIA", XXI, 1978, p.209-230; 3. "Revista Orastiei", an I, nr. 1,4,20, din 1/13 ianuarie 1896; "Tribuna", an XIII, nr. 27, din 6/18 februarie 1896;
4. "Tribuna", an XIII, nr. 55 din 9/21 martie 1896; "Revista Orastiei", an II, nr. 7, din 10/22 februarie 1896; 5. "Tribuna", an XIII, nr. 201, din 12/24 februarie 1896; 6. Bunea Augustin – "Parlamentul Romaniei pentru o politica externa favorabila Unirii Transilvaniei cu Romania (1892-1899)" in "Acta Musei Napocensis", VII, 1970, p.329-351; 7. Cordos Nicolae – "Protestul Nationalitatilor din ianuarie 1898", in "Acta Musei Napocensis", VIII, 1971, p.668; 8. "Epistola publica catre rectorul Universitatii din Budapesta, Rr. Michael Herczegh", de Dr. Vasile Lucaciu, parochul Sisestilor, Tipografia Molnar, Baia Mare, 1898; "Tribuna Poporului" (Arad), an II (I), nr. 21 din 31 ianuariei 12 februarie 1898, p. 97-98; 9. Arhivele Statului Baia Mare, fond Primaria Orasului Baia Mare, Acte prez. Nr. 44/1900; 10. Dr. Vasile Lucaciu, "Cuvinte din Sisesti", Epistola catre domnul president al Consiliului de Ministri, Coloman Szell, Tipografia Molnar, Baia Mare 1900; "Tribuna Poporului", an IV, nr.246 din 3i16 septembrie 1900; 11. "Tribuna", anul XVIII, nr 169, din 15i28 septembrie 1901; 12. "Tribuna", anul XVIII, nr 170, din 16/29 septembrie 1901; 13. "Tribuna Poporului", anul VI. Nr. 193, din 19 octombriei1noiembrie 1902;
14. "Tribuna", anul XIX, nr. 192 din 19 octombrie/1noiembie 1902;
15. "Tribuna", anul XVIII, nr. 102 din 2/15 iunie 1901: 16. "Tribuna", anul IX, nr. 7,8,9 din 12,13,14 ianuarie 1905, "Gazeta Transilvaniei", an LXVIII, nr. 7,8,9, din 12,13,14 ianuarie 1905, "Gazeta Transilvaniei", an LXVIII,nr.7,8,11 din 12,13,16 ianuarie 1905.

 Din Basarabia rasuna

Un bucium peste plai strabun,

Parca din ceruri se aduna

Si îngerii cu Tatal Bun.

Din Basarabia razbate

Ecou de frate pîn’la cer

Iar Prutul inima împarte

In mare jale si mister.

Din Basarabia se vede

Salutul fratelui cuprins

De dorul sfânt în care crede

Si de oftat pe veci nestins.

…………………………….

Din Mama Tara tot rasuna

Alt bucium peste plai strabun,

Parca din ceruri se aduna

Si îngerii cu Tatal Bun.

Continuarea articolului se poate citi abonandu-va la revista Clipa. Pentru a va abona, va rugam sa aici sau pe butonul Abonamente din stanga sus sau sa telefonati la (714) 758-8801 sau sa trimteti check sau money order la adresa: Clipa Magazine, P.O. Box 4391, Anaheim, CA 92803-4391