Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Parlamentarii romani, asemenea tuturor demnitarilor din aceasta inalta institutie a unui stat democratic, primesc investitura electoratului cu speranta ca "alesii" se vor solidariza, pe parcursul mandatului incredintat, cu interesele tarii si cu nevoile neamului, insa realitatea demonstreaza ca foarte rar, putini la numar si in mica masura isi indeplinesc aceasta misiune patriotica. Din legislaturile trecute postdecembriste, precum si din cea prezenta se vede ca atunci cand interesele lor, "de clasa" si de grup sunt puse la incercare, parlamentarii romani se solidarizeaza de graba, aparandu-si cu strasnicie confratii aflati in dificultate cu legea. Un fapt rasunator in acest sens a fost oferit opiniei publice recent, declansandu-se un adevarat scandal mediatic, atunci cand deputatii au respins solicitarile Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) de avizare a începerii urmaririi penale, în cazurile lui Adrian Nastase, fostul premier si Miron Mitrea, fost ministru, in guvernarea pesedista. Camera Deputatilor s-a întrunit miercuri, 13 august, în sedinta extraordinara, pe ordinea de zi figurând prezentarea de catre premierul Calin Popescu Tariceanu a unui raport privind efectele inundatiilor si cererea de urmarire penala a fostilor ministri Adrian Nastase si Miron Mitrea, în prezent parlamentari. Conform informatiilor din presa, sedinta extraordinara a avut loc dupa ce, la 30 iulie, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor s-a reunit pentru a discuta solicitarea presedintelui Traian Basescu privind convocarea unei sesiuni parlamentare extraordinare "pentru remedierea deficientelor invocate de Raportul pe Justitie privind România". Pe 24 iunie, în Camera Deputatilor nu a existat cvorum la votul asupra cererilor de începere a urmaririi penale pentru Adrian Nastase si Miron Mitrea. "Istoria" dosarelor pentru cei doi demnitari s-a accelerat cand procurorul-sef al DNA a sesizat, pe 21 aprilie, Camera Deputatilor, solicitand avizul de începere a urmaririi penale în cazul lui Miron Mitrea, acuzat de luare de mita, instigare la fals material în înscrisuri oficiale si uz de fals, în perioada 2001-2004, când a îndeplinit functia de ministru al Lucrarilor Publice. Dupa trei zile, DNA a trimis o alta sesizare care viza începerea urmaririi penale în cazul lui Adrian Nastase, acuzat de luare de mita în Dosarul "Zambaccian". Acest dosar "Zambaccian", devenit deja "celebru", pentru care procurorii n-au primit avizul de începere a urmaririi penale, se refera la modul în care familia Nastase a dobândit imobilul de pe Strada Zambaccian. Demnitarul Miron Mitrea este acuzat ca ar fi fost mituit, când era ministru, cu lucrarile efectuate de trei societati comerciale din Bacau la vila pe care mama lui a detinut-o în Baneasa. În intervalul 2001 - 2004, casa a fost renovata si extinsa cu o suprafata de peste 100 de metri patrati, lucrarile fiind executate de firmele Vertcon, Conimpuls si Regal Bacau. Rapoartele Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor, sesizata pentru avizarea începerii urmaririi penale în cazurile Miron Mitrea si Adrian Nastase, au fost respinse, miercuri, prin vot, de catre deputati. În cazul deputatului Miron Mitrea, conform procesului-verbal de numarare a voturilor, au fost exprimate 276 de voturi dintr-un total de 278 de deputati prezenti, un vot fiind anulat. Un numar de 115 deputati s-au pronuntat împotriva începerii urmaririi penale, iar 160 pentru. Ca sa poata fi aprobate, rapoartele aveau nevoie de votul a doua treimi din numarul total al deputatilor, respectiv 218. Referitor la Adrian Nastase s-au înregistrat 120 de voturi pentru, 150 împotriva începerii urmaririi penale si 6 voturi nule. La votul în cazurile Mitrea si Nastase au absentat 48 de deputati. Cei mai multi absenti au fost de la PSD (13), PNL (10) si PRM (8).

Daca cererile de urmarire penala pentru Adrian Nastase si Miron Mitrea au fost respinse de Parlament, inseamna ca nu va continua cercetarea penala în dosarele celor doi demnitari. DNA a precizat ca dosarele lui Nastase si Mitrea vor fi blocate, anchetele fiind astfel închise.

Deputatul social-democrat, Miron Mitrea, care se afla in concediu la momentul sedintei extraordinare, i-a comunicat telefonic presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, ca va demisiona din Parlament, în prima zi a sesiunii ordinare, pentru ca doreste ca dosarul sau sa ajunga in instanta. Presedintele Camerei Deputatilor a confirmat acest fapt, iar mai multi politicieni si comentatori au apreciat declaratia lui Miron Mitrea, indemnandu-l si pe Adrian Nastase sa urmeze exemplul colegului sau de partid. Pana la decizia anuntarii demisiilor, cei doi demnitari se bucura de solidaritatea colegilor parlamentari, care nu-i duce in fata Justitiei. (Clipa)

* Incerc un sentiment de tristete cand ma gandesc la libertatea de care se va bucura "invinsul" la alegerile prezidentiale din Nov. 4, 2008, comparativ cu cea harazita "invingatorului", deci viitorului presedinte al celui mai puternic stat din lume. Pentru stiinta d.voastra va informez ca detinutii celei mai sofisticate inchisori de maxima securitate din SUA se bucura de mai multa libertate decat viitorul ocupant al Biroului Oval. De dimineata pana seara, viitorul presedinte va fi obiectul unei examinari microscopice nu numai de cei insarcinati cu securitatea lui personala, angajati ai Treasury Department, dar si din partea marii majoritati a populatiei globului. Cel mai puternic om din lume- presedintele SUA- are puteri limitate si responsabilitati nelimitate. Presedintele nu poaate hotari nimic fara acceptul a 218 membri ai Congresului si a 51 dintre membrii Senatului SUA. In plus, toate neregulile lumii sunt imputate presedintelui. Mai nou, ultima vina: conflictul gruzino-rus !!!

Foarte probabil, ca din cauza nenumaratelor frustrari cu care se confrunta ocupantul Biroului Oval, presedintele Thomas Jefferson ii scria unui bun prieten urmatoarele: "niciodata un prizonier eliberat din lanturile sale nu a simtit o asemenea usurare ca cea traita de mine cand m-am debarasat de lanturile puterii." Tot pe aceasta tema, la terminarea mandatului sau, presedintele James Buchanan i-a spus succesorului sau, Abraham Lincoln, cele de mai jos: "Daca intrand in Casa Alba sunteti la fel de fericit ca mine, care o parasesc si ma intorc acasa, inseamna ca sunteti cel mai fericit om din lume !?!". Greu de crezut, dar pana si folosirea unor instalatii destinate necesitatilor firesti, presupune aprobarea prelabila a……….. altora. Asa ca "invinsul" nu stie din ce-a scapat !!! Deci cuvintele VAE VICTIS - vai de cei invinsi, atribuite lui Brennus, capetenia galilor care au jefuit Roma in anul 390 B.C., nu se aplica in… politica. Mi se pare normal, "domeniul" nefiind apanajul normalitatii. Pana sa ne dumirim pe cine alegem, cei doi combatanti s-au intalnit Sambata trecuta la Saddleback Church, din Lake Forest, California, sub inteleapta mediere a pastorului Risk Warren. Mai putin intelpt a fost faptul ca biletul de intrare s-a cifrat la $ 500-2000 si o mare parte din membrii marcanti ai Bisericii n-au mai gasit bilete. Eu, din nou eronat, am crezut ca amvonul unei Biserici, indiferent de denominatie, este destinat mesajelor de tenta Divina, spirituale, religioase si nu mesajelor electorale.

* Sunt convins ca putini dintre d.voastra isi mai aduc aminte de referirile facute de mine la adresa lui Jean Jaques Babel. Pentru a improspata memoria tuturor, inclusiv a semnatarului acestei modeste rubrici, va amintesc ca J.J. Babel este un erudit elvetian care a constatat, dupa intense studii, ca in ultimii 5600 ani omenirea a purtat peste 14500 razboaie in care au murit 3,5 miliarde de oameni. Aceasta cifra reprezinta mai mult de jumatate din populatia actuala a acestei imperfectiuni, pe care majoritatea dintre d.voastra o numesc Planeta Terra. Tot dupa Jean, in ultimul secol s-au confruntat pe pamant 104 ideologii contrare, ale caror probleme sunt in continuare actuale si constituie sursa principala a viitoarelor conflagratii. Oricum, capacitatea globului de a hrani o populatie care creste in progresie geometrica, fata de bunurile de consum, care cresc in progresie aritmetica se diminueaza pe zi ce trece. Si atunci, chiar daca sunteti posesorii unei alte opinii, revenim la teoria lui Thomas Robert Malthus, care in "Eseu asupra principiului populatiei" ne spune ca razboaiele sunt absolut necesare din cauza discrepantei dintre sporul natural al populatiei si cresterea bunurilor de consum. Pana sa stabilim ce sta la baza unui nou teatru operational si foarte probabil fiind adepta teoriei lui Malthus, Rusia a transat in favoarea ei conflictul cu Georgia, referitor la provinciile South Ossetia si Abkhazia, locuite in exclusivitate de rusi si revendicate administrativ de guvernul de la Tbilisi. Pentru cei mai nefamiliari cu istoria, la 3 Oct. 1938, trupele Reich-ului german au invadat Sudetenland-Cehoslovacia, sub un pretext similar. Cum istoria se repeta, astept cu interes ………. urmarile. Salut cu admiratie declaratia lui Robert Gates, Ministrul Apararii SUA, care a afirmat clar ca SUA nu vor interveni militar in solutionarea conflictului. Asta ne mai lipsea !?! O confruntare militara cu Rusia, ar aduce omenirea in pragul Armaghedonului. Nu ne putem lasa angrenati intr-o noua conflagratie numai pentru faptul ca presedintele Georgiei, Michail Saakashvili, a fost avocat la New-York si are relatii……sus puse. Personal raman la parerea filosofului militar chinez, din sec.V-lea B.C., Sun Tzu care ne-a spus ca toate razboaiele sunt generate de deceptii. In privinta familiei, sunt convins ca altercatiile au la baza deceptia cauzata de una din parti !?!

A. C. Ton

Am citit E:mailurile luptei între ICR Romania si Berlin plus ICRNY si Culianu-New York Magazin.

Se pare ca chestia cu ICR-ul escaleaza într-un razboi între românii de acasa (17 milioane) si cei din diaspora (6 milioane).

Limbajul folosit de anumiti ziaristi care reinventeaza o limba româna injurioasa apocaliptica este deranjant si nu ne face cinste.

Ne luptam iarasi ROMÂNI cu ROMÂNI !!!!

Iar e vorba de bani, multi bani, cine se plimba pe gratis, unde si de ce, de prost gust pus în vitrina, de oameni cu nume care se implica de o parte sau de alta. La ora asta, a ajuns în România chiar o chestie de congres senat, sau stiu eu ce?

Doamne, doamne, ce rusine, ce durere, pentru un neam oropsit de sute si sute de ani, turci, fanarioti, comunisti, toti ne-au "plecat capul" si acum când putem sa-l ridicam, ne îngropam noi singuri pe noi în mocirla.

E pacat ca pentru asta nu exista un ONU care sa-i împace pe români cu românii !

Ce popor suntem noi Românii astia, avem atata valoare, capacitate, inteligenta si suntem macinati de atatea patimi, dorinti de marire, de putere ca nu mai vedem padurea de copaci.

Fiecare vrea sa ajunga un numar mare, sa faca bani repede, sa ajunga sa-i dirijeze pe altii, sa aiba o masina mai mare, o casa mai mare, sa aiba, sa aiba, sa aiba, dar sentimentul de unitate este egal cu ZERO.

Probabil suntem un popor blestemat de dumnezeu, ca pictorii impresionisti care au murit în mizerie, iar la ora asta un centimetru din tablourile lor costa valoarea unui castel.

Vrem sa asteptam 100 de ani?

În fond exista milioane de români de acasa si din diaspora care si-ar dori sa nu mai citeasca numai reportaje negative despre români, Hoti, Violatori, Spargatori de banci, etc etc.

Avem atatea valori care se pierd într-o padure de injurii, murdarie si neacceptanta.

Daca am ridica valorile si am lasa la o parte mica noastra lupta interna pentru putere, daca am recunoaste fara invidie calitatile românilor de valoare, si le-am propaga în lume, poate ne-am alinia în civilizatia Europei Comunitare am fi recunoscuti ca o natiune egala, ceea ce indiferent ce spun rapoartele CE, ziarele si altii, nu suntem!

Doamne Dumnezeule, ROMANI uniti-va în numele ROMÂNIEI!

Pe urma duceti luptele voastre interne, fara sa le puneti pe tapetul EUROPEI.

Dar pestele de la cap se-mpute, deci capul trebuie sa faca ceva si acolo se lupta o gramada de incompetenti cu o gramada de competenti care sa fie capul. E greu la ora asta sa vezi care sunt incompetenti si care sunt competenti.

Omule nu traiesti decat odata, fa ceva din viata ta !

Dar poate li se vor lumina mintile, li se vor elibera creierele, îsi vor da seama ca nu poti sa manânci decât de trei ori pe zi, nu poti sa conduci decât o masina, sa fii în Caraibe sa ai un iaht, sau sa traiesti doar un singur lucru, în acelasi timp.

Propun deschiderea unei liste care sa cuprinda numele românilor care sunt cunoscuti atat în tara cat si peste hotare, care nu apartin nici unui partid, care nu sunt încarcati cu un trecut comunist, regalist etc, etc, simplu OAMENI care vor binele României, care probabil pana acuma nu au iesit în evidenta decât prin omenie, care sa nu fie platiti, care sa fie votati prin internet si sa formeze un consiliu.

Acest consiliu sa dea verdicte în conflictele românesti, cum e în Germania, Karlsruhe, deci peste guvern si interesele celor care dorm în scaunele, de parlamentari sau de senatori, indiferent ce culoare are scaunul !

Asta se numeste Utopie dar nu uitati, într-o zi piticii vor deveni uriasi!

Iubirea este un element indispensabil vietii.

In dictionare, termenul "iubire" este definit ca "sentiment de dragoste pentru o persoana de sex opus; relatie de dragoste; sentiment de afectiune pentru cineva".

Un vechi proverb suedez spunea ca "O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

Sir James Barrie, dramaturg si novelist, creatorul legendarului "Peter Pan" a afirmat despre iubire ca "Daca o ai, nu ai nevoie de nimic altceva. Daca nu o ai, nu conteaza mult ce altceva ai".

Dar ce este de fapt iubirea? Este o definitie spusa de un om de stiinta? Reprezinta frumusetea vietii sau este doar o picatura de rai?

Iubirea este toate acestea, si chiar mai mult. Este cea care armonizeaza universul, este ceea ce confera acestuia eternitate si sacralitate. Iubirea nu este doar o stare, un sentiment, ci este acea forta care înalta omul, spiritualizându-l. Dincolo de legile care guverneaza existenta, iubirea este aceea care îi ofera acestuia echilibru si pace.

Am retinut o poveste foarte interesanta despre iubire.

Se spune ca mai demult, când se vedea inima din corpul uman, un tânar a început sa raspândeasca vestea ca el are cea mai perfecta si frumoasa inima. Într-adevar, toata lumea i-a dat dreptate, acest tânar avea o inima perfecta. Forma sa era fara imperfectiuni, iar inima însasi era frumoasa si neatinsa de nimic.

Auzind un batrân vestea raspândita de tânar, l-a contrazis, afirmând ca el are o inima mai frumoasa decât a acestuia, chiar daca a sa nu este perfecta. Aflând tânarul despre îndrazneala celui care l-a contrazis, s-a dus sa-l înfrunte. Ajungând fata în fata, tânarul priveste inima batrânului si observa ca aceasta este rupta, are cicatrici si chiar bucati lipsa. Iritat si mai mult de faptul ca inima sa a fost comparata cu aceasta, si chiar apreciata, a întrebat batrânul de unde are îndrazneala sa faca o asemenea afirmatie. Acesta i-a raspuns blând: "Inima mea nu este perfecta, dar e cea mai frumoasa! Vezi cicatricile de pe ea? Acelea sunt locurile de unde am rupt bucati din ea pentru a darui celor din jur, iar acestea au fost înlocuite de partile daruite din inimile acestora. Observi gaurile inimii mele? Acestea sunt locurile din care am dat bucati din inima altora, iar acestia nu mi-au dat parti din inima lor, în schimb."

Reflectând la cele auzite, tânarul rupe o bucata din inima sa si o daruieste batrânului. Multumit de fapta sa, mai apoi afirma "Acum încep sa am si eu o inima frumoasa".

Iubirea nu înseamna numai împartasirea de sentimente cu o persoana de sex opus, ci reprezinta dragostea care o purtam pentu aproape. În orice situatie, aceasta este legatura dintre cer si pamânt, deoarece reprezinta sentimentul care înalta omul prin maretia sa.

Motto: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc". Andree Marloux

In genere, expresia -sa vezi si sa nu crezi- este folosita in situatii de derulare a senzationalului distructiv. Dar iata, ca in acest final de iunie, vara nu-ti da numai sarutul de foc, ci te invaluie si in imbratisari tandre, pline de caldura paterna a universului in care ne consumam efemera existenta captiva.

Calatoresc pe ruta nenumaratelor canale TV, si-mi atrag atentia niste imagini derulate pe canalul rusesc din West Hollywood, R.T.N. (Russian Television Novosti) si nu-mi cred ochilor ce vad si urechilor ce aud.

In Moscova anului de gratie 2008, in cea mai selecta sala de spectacole, in care se derulau grandioasele manifestari regizate de trepadusii regimului monopartinic, din care osanalele desarte urcau dincolo de cer, troneaza Iisus Hristos, cu imaginea Sa cat tot universul de mare, cu privirea blanda, iubitoare, ocrotitoare. Imparatul Ceresc priveste si parca nu-si crede ochilor. Prigonitorii Sai, care din 1917 L-au deportat, intronizandu-l pe satana, Il readuc pe cerul pravoslavnicei Rusii. O intreaga Rusie. Anul 2008 incrusteaza in rabojul pravoslavnicilor, 1200 de ani de cand scanteia crestinismului a aprins flacara credintei in constiinta poporului rus. De la 1917 materalismul ateist L-a deportat pe Dumnezeu din spatiul rusesc si al tarilor cotropite dupa cele doua razboaie mondiale care au format marele imperiu rosu. Intre 1917 si 1989 s-a manifestat cea mai cumplita persecutie anticrestina, dar n-au reusit sa-L alunge pe Hristos din sufletele multor marturisitori ai Sai. Acum intreaga Rusie, reprezentata de capii armatei, ai societatii civile, ai Bisericii Pravoslavnice (sute de inalti ierarhi in frunte cu P F Patriarh, Alexei), iar intre ei aflandu-se exponentul clasei politice, primul ministru, Vladimir Putin, inconjurat de ministerialii sai, manifesta o atitudinea pioasa, evlavie, intoneaza muzica religioasa, rugaciuni si imnuri de slava. Dupa consumarea momentului de bulversare, ma cuprinde o imensa bucurie. Parcurg cu gandul retrospectii in trecutul nu foarte indepartat.

In 1979 la Ternopol, in Ucraina, am vazut o Biserica transformata in depozit de carti. In 1985, la Tbilisi, in Gruzia intr-o veche Biserica, functiona o discoteca. In roditoarea Basarabie, din 1070 de biserici si manastiri supravietuitoare pana in 1940 (la nici 5 milioane de locuitori) in doar 50 de ani de rai comunist, s-au salvat numai 192 de biserici si doua manastiri. Chiar si acestea nedemolate, n-au slujit ca locas de intalnire a omului cu Dumnezeu, ci ca depozite de cereale. Odata cu destramarea marelui imperiu al intunericului, fiii lui Dumnezeu, descatusati din stransoarea lanturilor lui anticrist au inceput sa-L redescopere pe Ziditorul firii umane.

Asistand la aceasta emulatie spirituala a prigonitorilor lui Dumnezeu, ne umplem de bucurie. Ne amintim ca rusii, in concurenta duhovniceasca cu grecii, au fost aceia care au raspandit samanta evlaviei, imbogatind rodirea dreptei credinte.

Dupa caderea comunismului, efectuand o calatorie in muntele Athos, am vazut regresul celei mai mari manastiri aghiorite, care la inceputul sec. XX avea o viata de obste de 2000 de calugari. Aici a fost deportat Dumnezeu si candela credintei a luminat in toata perioada intunericului comunist.

Intorcandu-se acasa Dumnezeu flacara credintei s-a aprins in toate locasurile de inchinaciune si in casele si inimile infometate de evlavie. Nu trebuie sa uitam ca in America, ortodoxismul a patruns, via Alaska, prin jertfele credinciosilor de etnie rusa.

Imaginile in care prin proiectii imense s-au succedat Sfanta Treime, Maica Domnului, Sfinti jertfiti pentru mantuirea omenirii, mi-au sugerat o paralela intre Apostolul Pavel, care dintr-un prigonitor inversunat al lui Iisus Hristos, pe drumul Damascului s-a convertit, devenind cel mai mare apostol al Neamurilor si exponential puterii ruse care din prigonitor, se intoarce cu fata spre Tatal Ceresc, plecandu-si genunchii si inaltandu-I rugaciuni de iertare si imnuri de slava. Asa sa-i ajute Dumnezeu.

Maria Diana POPESCU: Stimate domnule George Roca, îmi repugna, nu mai sunt la moda, întrebarile ce se deschid pe complementele circumstantiale. Asadar, primul pas îl facem prin Saint-John Perse. El spunea „ca nu exista istorie mai adevarata decît cea individuala”. Istoria dumneavoastra ce „teritorii” a cucerit?

George ROCA: Stimata doamna, m-ati luat brusc de tot! Noroc cu „monsieurul Perse” pe care stiam ca îl cheama de fapt Alexis Léger… nume care ma obliga sa fiu si eu cât mai leger cu raspunsurile la acest interviu! Deci asa spunea acest domn, care pare-mi-se a luat un premiu Nobel pentru literatura prin anii ’60, ca... istoria individuala este cea mai adevarata? Depinde daca individul este cinstit! De obicei întâlnim pe toate drumurile o multime de trombonisti, de falsificatori, de roleri istorici... Am sa încerc sa fiu totusi cât mai sincer. Per se! Depinde de cine ma va crede. „Per se” din latina, precum zic juristii.

George ROCA: Fotografia digitala m-a fascinat de la începuturile ei. Îmi place sa ma joc cu pozele. Am facut zeci de mii de fotografii si culmea nu prea m‑am înduplecat sa sterg din ele. Chiar daca erau de calitate proasta, sau mai slabute. „M-am jucat” cu pozele de multe ori, pâna când am scos ceva din ele care mi-a placut. Am aplicat si criterii de selectie. Cu cele mai bune mi-am încântat privirea, m-am laudat la prieteni, le-am expus prin casa, pe pereti, pe la simeze, pe internet, si le-am facut cunoscute. Sa stiti ca pe net circula multe fotografii de-ale mele facute unor personalitati, dar care fiind nesemnate sunt folosite de parca ar apartine „domeniului public”. Sunt sfeterisite de diferite publicatii! Nu ma supar daca nu îmi cer consimtamântul pentru a le folosi decât atunci când sunt atasate la articole de scandal.

George ROCA: Von Goethe a spus multe chestii destepte în aforismele domniei sale. Oamenii au nevoie atât de putin pentru a fi fericiti. Chiar si o clipa este suficienta! Cât despre fructul oprit… consider ca fiecare are „fructul” lui! Unii doresc sa aiba unul mai mare, mai parfumat si mai zemos... Eu vreau esenta... caut sa vad ce-i înauntru lui! Nu ma intereseaza daca e mititel si stafidit. Sa fie gustos, sa‑mi încânte unul dintre simturi si sa nu aiba viermi. Deci, îmi plac lucrurile simple si curate. Nu fug dupa „fericiri”! N-am fugit niciodata. Prefer sa fac ce vreau si ce îmi place, sa-mi ofer atât cât pot sa-mi ofer… fara eforturi deosebite. Si totusi sa fiu fericit! Caut sa fiu! Omul îsi face singur fericirea. Depinde însa ce pretentii are. Daca vrei o fericire mai mare si nu poti sa ti-o realizezi atunci începi sa suferi, sa râvnesti, sa faci eforturi deosebite pentru a o avea... Fericirea dorita si neîmplinita aduce deceptii! Deci, nu râvni la fructul cel mare din vârful pomului. Ia-ti frunctul fericirii tale, acela pe care poti sa îl atingi cu mâna proprie.

«Sunt foarte multumit de românii pe care i-am avut pâna acuma sub comanda mea, sunt oameni foarte muncitori angajati si loiali. Am o parere foarte buna despre ei.» îmi spunea Nicholas Pagonis capitanul vasului de croaziera M.V,Century.

Compania navala: CelebrityXCruises (SUA)

Ruta: Amsterdam – Alesund – Alta – Honningsvag (Capul Nord) –Tromso – Molde –Olden – Bergen – Amsterdam

Perioada: 4 Iulie – 16 Iulie 2008

Vasul de croaziera M.V.Century

Tonaj : 70606 tone

Lungime : 268 m

Latime: 34 m

Viteza: 22,3 noduri.

Punti: 14 nivele.

Lifturi: 9 bucati

Pasageri: 1750 – 2150.

Echipaj: 875 membri.

Conducerea vasului:

Capitan - Nicholas Pagonis; Inginer sef – Ioannis Sotirianos; Direcor de hotel – Adam Scott.

Scurta biografie a capitanului Nicholas Pagonis:

Dupa absolvirea academiei navale în 1984 la Athena, îsi începe cariera ca ofiter pe Chandris, un vapor folosit de germani ca spital în al doilea razboi mondial si transformat, în anii 90, de niste armatori greci (destepti) în vas de croaziera.

În 1998 îsi ia licenta de capitan si apoi ocupa functii de conducere în cadrul companiei Celebrity. În anul 2000 el conduce vasul Galaxy într-o croaziera în Alaska. În anul 2002 preia comanda pe Century si de atunci conduce acest oras plutitor care ofera un hotel de 5 stele pe marile lumii.

Pe uscat, în Belgia unde are casa lui, familia lui, fata lui si viata lui, nu e "ca pestele pe uscat", ci îsi reincarca bateriile pentru a putea conduce acest vas, în alte ape si în alte porturi.

Este un om deschis care poarta câteodata un ciorap rosu plus unul verde si care are talentul unui “show master” pe lânga calitatile care l-au facut sa fie capitanul acestui vas.

Nicholas Pagonis, Roxana Tudor, Viorel Baetu.

Interviul cu capitanul Nicholas Pagonis, din care am sa redau mai jos o selectie, l-am luat cu ajutorul compatrioatei noastre Roxana Tudor care lucreaza ca ofiter la spitalul vasului si a avut bunavointa sa preia functia de translatoare si a sefului restaurantului, în care pasagerii savureaza zi de zi meniuri de înalta clasa culinara, Viorel Alexandru.

(R= reporter; C= Nicholas Pagonis)

C: Am ales aceasta meserie pentru ca tatal meu ca si rudele mele au lucrat cu totii în industria navala. Tata a fost inginer si când i-am spus ca vreau sa merg pe mare, m-a sfatuit sa fac altceva. Când a vazut ca sunt hotarât sa aleg acest drum, m-a sfatuit:

- Daca tot te duci pe mare, fa-te capitan.

A fost un drum greu, anevoios, câteodata dureros pâna am reusit sa ajung aici. Dar nu regret si trebuie sa recunosc ca tata a avut dreptate.

C: Cererea pe piata Europeana a crescut în ultimii ani si compania s-a orientat în acest sens. Nu sunt schimbari esentiale, deoarece în croazierele facute din Caraibe pâna în Alasca am avut multi europeni ca pasageri. În Europa ne simtim bine deoarece echipajul este format în mare parte din europeni, cunoastem bine aceste ape si ne bucuram ca avem posibilitatea sa vedem porturi si orase vechi unde istoria este la ea acasa.

C: În porturile de plecare – baza, actualmente Amsterdam, se încarca tot ce ne trebuie pentru croaziera plus o rezerva pentru cazuri neprevazute. Majoritatea furnizorilor vin de pe piata locala, dar ne aprovizionam si cu produse specifice care sunt aduse cu containerele în special din SUA. Între finalul unei croaziere si începutul celei urmatoare avem la dispozitie 8 pâna la 10 ore si în acest timp totul trebuie sa fie la bord. Logistica este bine pusa la punct, cum ati vazut, am avut si carburanti si salata verde suficienta.

( Câteva cifre orientative pentru o croaziera de 7 zile:

Carne - 10.500Kg. vita, 2.500Kg. miel, 1.600Kg. porc,1.200Kg. vitel, 2.100Kg. pasare, 2.100Kg. curcan, 5500Kg. peste, 330Kg. crabi, 1.600Kg. homari, 800Kg. mezeluri. 10.500Kg. legume proaspete, 1.200Kg. cartofi, 8.000Kg. fructe, 10.000 litri lapte, 100.000 de oua, 1.200Kg orez, plus, plus, plus si 3.400 sticle de vin,7.800Kg de bere, plus, plus, plus……)

C: Compania noastra studiaza foarte atent piata si contractele noastre sunt pe termen lung. Multe din instalatiile noastre functioneaza cu gaz si energii alternative, combustibilul principal fiind motorina. În general, se mentine un echilibru compensativ pe ansamblu companiei, ceea ce ne-a permis sa mentinem, pentru pasagerii nostri, preturile în limitele acceptabilului la aceeasi calitate a serviciilor.

C: Cel mai dificil moment e când trebuie sa plec de acasa ca sa ma îmbarc. (râde). Nu pot vorbi de momente dificile, un capitan trebuie sa ia tot timpul decizii. A lua decizii este o parte a meseriei si acestea trebuie luate în situatii deosebite în câteva secunde. Fiecare decizie e importanta pentru vas si pentru pasageri.

C: Împartirea vietii e ca peste tot, important este sa stii ca ai un suport. Pentru 10 luni, nevasta mea trebuie sa preia toate responsabilitatile sa fie cap de familie. De altfel singurele locuri în care îmi pierd comanda sunt, Canalul Panama si casa mea.

C: Un capitan real trebuie sa stie sa conduca un vas pe o mare reala, ceea ce capitanilor din serialele de televiziune nu li se cere. Capitanii de vas din filme si seriale sunt tot timpul implicati în actiuni în afara vasului sau sunt împreuna cu pasagerii, pe puntea de comanda sunt musafiri. În realitate capitanul vasului este aproape tot timpul pe puntea de comanda, pe o mare reala cineva trebuie sa conduca vasul, nu?

C: Sunt foarte multumit de românii pe care i-am avut pâna acuma sub comanda mea, sunt oameni foarte muncitori, angajati si loiali. Am o parere foarte buna despre ei. Echipajul vasului e format la ora actuala din reprezentantii a 50 de nationalitati, ceea ce ofera o culoare internationala deosebita. Principalul pentru mine este ca fiecare sa-si îndeplineasca constiincios îndatoririle indiferent de tara din care vine.

C: Transilvania si sarmale.

C: Foarte pozitiv. Personal îmi doresc ca toata Europa sa fie la un moment dat unita. Într-o comunitate problemele care apar se pot solutiona întodeauna mai usor.

C: În general admir jurnalistii, care sunt oameni setosi de a afla si care pentru a ne informa se implica de multe ori în situatii dificile. Eu consider ca jurnalistii au un job periculos. Cititorilor dumneavoastra le doresc numai bine si-i asteptam ca oaspeti pe vasul nostru.

(Continuare din numarul precedent)

Asa a fost. Viitorul meu a fost bun dar tata s-a dus prea devreme. Suferea de ulcer inca din timpul razboiului. A murit batran si bolnav la 63 de ani.

Dupa terminarea bacalaureatului la Liceul clasic mixt din Craiova, am inceput sa-mi pregatesc actele pentru facultate. Eram intr-un fel ambitionat si de o consateanca si colega de scoala primara care, terminand Liceul comercial mi-a spus intr-o zi cu ifose de favorita a soartei, ca se inscrie la Academia comerciala. Eram putin informat despre conditiile de admitere, dar m-am hotarat repede pentru Litere. Era singura facultate de care ma simteam atras. Candva, cu un an in urma, fiind la Predeal m-am uitat de curiozitate pe o brosura in care erau trecute facultatile si conditiile de admitere. Dintre cele tehnice, numai Silvicultura mi s-a parut mai potrivita pentru ca la examen se cerea mai putina matematica, atata cat invatasem pana la finele clasei a sasea, cand ne separasem pe sectii: moderna si reala.

Cladirea prefecturii din Craiova era ca si acum una dintre cele mai impozante din oras. Ma prezentasem undeva la etajul doi pentru actele de care aveam nevoie. Terminasem si coboram bucuros scarile, fara nici o grija si neatent la diversele persoane care treceau pe langa mine, cand aproape la jumatatea drumului m-a oprit cineva. Era nea Gica al tusii Lita de la noi. Casa lor era peste drum de a noastra, dar mai sus cu doua curti. Nea Gica, un functionar din oras. Fiind orfan, din primul razboi mondial, facuse liceul ca atare si lucra, probabil, chiar la prefectura. Parca-l vad apropiindu-se de mine, asemeni unui parinte. Avea, cred, peste patruzeci de ani, o statura mijlocie, fata ovala, ochii caprui si un inceput de chelie, parca purta si vesta.

- Cu ce treburi pe aici, neica ?

M-a intrebat el, zambindu-mi cu amabilitate.

- Pregatesc niste acte pentru facultate.

M-a chemat intr-o margine a scarii, probabil sa nu incurcam circulatia. Desi ne cunosteam cat de cat, eram putin surprins. El nu parea multumit de raspunsul meu destul de evaziv si curios, m-a intrebat unde vreau sa ma duc. Destul de sigur pe mine, desi purtam inca pantaloni bleumarin de la Predeal si o camasa de zefir cusuta de mama, ii spun:

- La Litere, in Bucuresti.

Nea Gica s-a uitat atent la mine de parca ar fi vrut sa fie mai sigur de ce aude. Si m-a intrebat putin ingrijorat:

- La Bucuresti ?

- Da, La Bucuresti. I-am spus eu ca si cand nu incapea nici o indoiala.

Nea Gica a pus mana pe umarul meu si s-a aplecat parinteste spre mine:

- Ma neica, la Bucuresti e greu de tot pentru un baiat ca tine.

El ma privea si vorbea cu mine, dar asa cum spune Emerson, nu auzea si nu vedea pe tanarul naiv din fata lui, ci pe baiatul lui nea Rita din Malu Mare si mai mult, dupa moartea acestuia, pe baiatul dadii Niculina care a ramas singura cu cateva pogoane de pamant, dupa care abia isi plateste cotele la stat si-si duce cu greu viata de pe o zi pe alta. Si peste timp, ma vedea intrat la facultate, dar cu greutati mari, asa cum fusese si el si atatia altii pe care i-a cunoscut. Mi-a spus ca si in cazul cand voi avea o bursa mai erau necesare atatea: imbracaminte, diverse alte nevoi. Si asa, ajungi sa lucrezi noaptea prin gari sau la cine stie ce patron, ca orice vagabond.

Si comparativ cu acest vis al meu care se putea tranforma poate intr‑un cosmar, mi-a atras atentia sa fiu mai realist. Si mi-a dat exemplu o rezolvare mai aproape de casa, acolo, la Craiova.

- Este aici o facultate de agronomie, la distanta de doua ore de mers pe jos pana acasa. E o facultate de viitor. Inginerii agronomi sunt foarte cautati. Si-apoi, daca te pasioneaza literatura, poti s-o faci si mai tarziu.

Vorbele lui m-au facut sa zambesc si i-am zis:

- Asta ar insemna: primum vivere, deinde filosofare (mai intai sa-ti asiguri existenta si apoi sa filozofezi).

- Cam asa ceva, desi altele sunt datele problemei.

I-am dat dreptate si am promis ca am sa ma gandesc la propunerea lui care mi s-a parut destul de realista.

In niste versuri pe care le-am scris mai tarziu, pe nea Gica l-am notat in doua ipostaze: o cobe prevestitoare de rele si un mentor bun care mi-a aratat calea cea mai potrivita pe care trebuia sa pornesc la vremea aceea. Si versurile sunau cam asa:

„Dar m-a oprit o cobe, sau poate-un mentor bun

la rascruci de vremuri si de vant.

El mi-amintea ca am plecat de jos

si sunt prea mult legat de sat si de pamant".

Ca sa ma impac cu mine insumi, in final, ma scuz si ma justific:

"Ma iarta vis ca mi-am tradat visarea

pe stiinte si practici, cautari,

am cercetat ogoare si viata din plante

s-aduc la oameni puteri de inaltari.

Dar visul meu, adolescenta stea,

Alearga si acum pe-a timpului aripa

Ca sa gaseasca un pic de alinare

Chemarii ce si azi, in gand, mi se-nfiripa"

Parasind drumul spre literatura si pornind catre o activitate mai practica, fara premeditare, deci in mod aproape instinctiv mi-am urmat destinul, linia de echilibru a balantei careia si apartin. Am ales sansa celei mai sigure reusite, comparativ cu domeniul literar in care nu aveam nici un ascendent si deci nu putea exista nici filiatie. Singurul meu ascendent in domeniul exprimarii frumosului, in general, era concretizat in talentul de rapsod popular pe care l-a avut tata. Batranii vorbeau ca el canta din fluier intr-o margine de sat, unde se incropea o hora de baieti si fete si in acelasi timp, la un kilometru in alta parte a satului se inchega alta hora. Eu nu l-am mostenit pe aceasta cale. Poate numai prin inclinatia catre contemplatie si visare, dragostea de frumos uneori pana la extaz.

Oricum, sansa pe care mi-a dat-o nea Gica a fost benefica, deoarece, avand o mare capacitate de adaptare in domeniul stiintelor naturii si respectiv al agriculturii, am fost in permanenta in elementul meu.

Intr-un fel, mama ar fi fost bucuroasa daca plecam la Bucuresti, deoarece asa eram mai aproape de locurile ei natale (Gostinari-Ilfov). Ignorand ca si mine toate obstacolele pe care le aveam in cale, s-a bucurat si mai mult ca raman mai aproape de dansa.

Asa am facut uitata literatura si chiar o lucrare de Estetica a lui Tudor Vianu, pe care o procurasem de curand. M-am indreptat cu toata hotararea spre disciplinele care se cereau la agronomie. Spre satisfactia mea, pe langa cunostintele si inclinatia catre literatura, aveam si o pregatire tot atat de buna si in domeniul stiintelor naturale, mai ales datorita cursului unui excelent profesor pe care l-am avut in ultimul an la Craiova. Acest profesor, pe nume Oculeanu ne-a prezentat o serie de sinteze privind evolutia in biologie si mai ales in lumea animala, care mi-au fost foarte utile la examenele pe care le‑am sustinut, Culmea a fost ca mi-au folosit si cunostintele de cultura generala, deoarece unul dintre subiectele de la romana avea un asemenea caracter: Se cerea sa se explice de ce scriitorii pot fi numiti ingineri ai sufletului omenesc. Era o expresie pusa pe seama lui Stalin.

Pentru mine, facultatea era o institutie deosebita si cu toata pregatirea mea, am luat si o masura de asigurare. M-am inscris la doua examene care se sustineau in acelasi timp. Unul la agronomie si altul pentru profesori suplinitori la ciclul doi.

Nu am fost ocolit de sansa nici atunci. Cele doua examene se tineau in aceleasi zile, dar nu la aceleasi ore, incat n-am pierdut nici o proba.

Depasindu-mi cu mult asteptarile, am reusit primul la agronomie si am primit si o repartitie foarte buna in invatamant, sansele mele.

.Va urma

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

- De aia l-a taiat Marin pe Mihai de pe lista autorilor la lucrare?

- Nu, aici intervine un anume conferentiar Dorobantu. El a fost cel care a dus lucrarea la tipografie si dupa anuntarea logodnei a stiut ca totul se va pune pe seama geloziei lui Marin, asa ca a folosit momentul si a refacut coperta fara numele lui Mihai.

- Dar de ce? Întreba Titus.

- Ascensiunea lui Mihai l-a deranjat, iar el spera ca într-o buna zi sa preia catedra, asa ca si-a asigurat niste puncte rosii pentru orice eventualitate.

- Dar el ne-a povestit altceva, spuse Ticu.

- Am verificat la tipografie, de acolo nu l-a sunat nimeni, spuse Titus. Nu uitati ca lucrarea avea regim special, deci daca ar fi fost vorba de modificari trebuiau facute o gramada de hârtoage, ori nu exista nimic de genul acesta. El a fost singurul care a avut acces la lucrare între momentul când pe coperta aparea numele lui Mihai Orasanu si momentul în care de pe coperta a disparut acest nume.

- Sa continui, spuse Chris, trecem la sâmbata seara. Rodica îi da liber menajerei. Aceasta se duce înainte de plecare în birou pentru a-si lua plicul cu salariul, era ziua de plata. Pe birou fiecare lucru era la locul lui ne spune Maria. În sufragerie Mihai se îmbata si are o iesire total „nesportiva”, profesorul se înfurie si se retrage în birou. Familia Dorobantu aude o cearta în birou, Pascu cu cineva, acest cineva este Silviu Fagarasan care încearca sa-l convinga pe profesor sa-i amâne termenul de plata al datoriei. Încearca cu vorba buna, încearca sa-l santajeze, dar Marin Pascu ramâne de neînduplecat e caustic si în final îl jigneste în mod grosolan. Atunci lui Silviu îi scapa nervii de sub control si pumnul pleaca singur colidând cu ochiul profesorului.

- Daca ma gândesc, ai dreptate, dupa ce Marin a plecat, Silviu s-a sculat sa se duca la grupul sanitar, spuse Ticu.

- Deci Silviu Fagarasan are un motiv puternic sa scape de profesor, scadenta chitantei era luni. Sa vedem ce se întâmpla în continuare.

Se opri lua o gura din paharul cu bere, trase câteva fumuri din pipa, o puse la loc în scrumiera si îsi relua povestirea.

- Oana se cearta cu Mihai si paraseste petrecerea. Acesta îsi mai ia curaj din sticla si se duce sa se scuze la profesor. Restul îl stim, Mihai pleaca furios din birou se duce în gradina da cu pumnul în brad se aseaza pe un scaun si adoarme. În acest moment profesorul Pascu este înca în viata.

Lumea pleaca în corpore la unsprezece si jumatate. Mihai se trezeste la un moment dat, când usa glisanta de la birou, care e putin defecta si face zgomot, este deschisa. El nu mai stie la ce ora s-a deschis usa, dar doctorul Vintila ne spune ca era ora douasprezece si treizeci de minute si cineva se misca în birou. Declaratiile lor fiind total independente una de cealalta si transformând putin zicala "când doi îti spun ca esti beat du-te si te culca" în „când doi spun acelasi lucru fara un motiv special asta poate fi un adevar", sunt sigur ca cineva era în birou la ora douasprezece si treizeci. Asa ca mi-am pus întrebarea: Cine putea sa fie? Sa-i luam pe rând.

Profesorul, asta ar însemna ca nu era mort cu toate ca autopsia spune ca a murit între unsprezece si douasprezece.

Rodica care s-a dus sa se culce si a cazut ca secerata.

Sa presupunem ca a strâns putin a închis usile si si-a facut toaleta de seara, cam o jumatate de ora. Deci la douasprezece era în pat si la douasprezece jumatate dormea dusa.

Mihai care s-a trezit si s-a dus sa-l omoare pe profesor, pare cel mai plauzibil, dar când te trezesti dupa ce ai baut si ai dormit scurt, capul ti-e greu limba ti-e amara, picioarele sunt de plumb, si creierul ti-e în ceata. În starea asta nu ai altceva mai bun de facut decât sa te duci în birou sa-l lovesti pe profesor în tâmpla sa ai grija sa nu lasi urme, sa dai drumul la climatizare si în final sa tragi usa cu grija dupa tine ca nu cumva sa scoli vecinii. Foarte greu de crezut.

Celebrul necunoscut, care a venit, l-a lovit, nu a luat nimic si nu a lasat nici o urma. Hai sa fim seriosi.

Inginerul Silviu Vintila, care ar fi avut un motiv, are un alibi perfect, pe sotia lui Anca. Aceasta nu cred ca l-ar mai acoperi dupa tot ce a aflat aseara despre el. Deci nici inginerul nu a fost.

Anca prietena cea mai buna a lui Rodica, poate ca sa se razbune pe cel ce i-a distrus viata prietenei, asta suna a telenovela si pe deasupra ea are alibiul dat de sotul ei. Iese si ea din competitie

Familia Dorobantu. El ar avea un motiv, sa-i ia locul la catedra. Dar cei doi spun ca au fost tot timpul împreuna. Refacând traseul, mi-am dat seama ca nici ca timp nu aveau cum sa ajunga înapoi. Eu îi cred.

Familia Vintila, când el s-a uitat pe geam ea dormea, deci daca doctorul ar fi fost, l-a întoarcere trebuia sa dea peste Mihai care se trezise si pleca spre casa. Pe deasupra nu exista nici un motiv serios, totul e prea vechi si se pare ca a fost doar un foc mocnit care nu poate provoca incendii. Deci si ei sunt taiati de pe lista.

Familia Dobrescu….

- Doar nu crezi ca noi, sari Ticu de pe scaun.

- Linisteste-te, eu trebuie sa verific toate ipotezele. Pot sa continui?

- Din partea mea spuse acesta vexat.

- Familia Dobrescu a ajuns acasa pe la douasprezece si atunci a plecat la culcare matusa Ana, care a avut grija de copii. Deci tehnic nu aveau cum sa ajunga înapoi la vila Pascu, în timp util.

- Ai perfecta dreptate, pâna tusa Ana ne-a povestit cum s-a descurcat cu copii, era deja trecut de douasprezece.

- Deci domnule avocat ati scapat, spuse Titus zâmbind.

- Bine Chris, acuma i-ai eliminat pe toti, în afara de Oana Dima, deci ea a fost, sari Ticu.

- Nu, ea cu siguranta nu a fost, desi ar fi avut un motiv, Pascu o pusese doar pe liber dupa terminarea anului universitar. Dar Oana Dima a plecat putin dupa unsprezece. Era asa de întoarsa pe dos ca în loc sa se duca acasa, a luat un taxi si s-a dus la o prietena, unde a ramas peste noapte. Alibiul a fost verificat si corespunde.

(Va urma)

 GRUPAJ DE STIRI 

Rezultatele înregistrate în partidele disputate, vineri, sâmbata si duminica, în etapa a IV-a a Ligii I:

Au marcat: Borbely ’24, C. Petre ’46, Sabou ’85 ; C. Tanasa ’45+2

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

„Si Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i în numele Tau, în care Mi i-ai dat, ca sa fie Una precum suntem si Noi” (Ioan 17,11).

În primul rând, rodul Unirii este al lui Dumnezeu, pentru care S-a rugat Însasi Mântuitorul Hristos Iisus, la Cina cea de Taina, Tatalui Ceresc, zicând: „Si Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i în numele Tau, în care Mi i-ai dat, ca sa fie Una precum suntem si Noi” (Ioan 17,11). „Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie Una, precum Noi Una suntem" (Ioan 17,22). Iar printr-o alta Scriptura Dumnezeune descopera, zicând, ca: „Toata darea cea buna si tot darul desavârsit de sus este, pogorându-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare6 (Iacov 1,17). Ori, Unirea celor doua Eparhii Ortodoxe Române în America, este darul lui Dumnezeu care a fost trimis în mintile si suflete Ierarhilor, preotilor si credinciosilor de-a lungul anilor de despartire.

În alta Scriptura Dumnezeu ne reveleaza, zicând: „Iata acum ce este bine si ce este frumos, decât numai a locui fratii împreuna" „...Ca unde este Unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea si viata pâna în veac" (Psalm 132,1 si 3). De aceea au cântat înaintasii ca, „Unde-i unul nu-i putere, Unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste".

În al 2-lea rând, Unirea este rodul Rugaciunilor înaintasilor, de-a lungul vremurilor istorice de 65 de ani, care au suferit despartirea si s‑au rugat Milostivului Dumnezeu sa aduca Unirea fratilor români de aceeasi credinta, limba si cultura.

As asemana aceasta asteptarea a Unirii din partea fratilor români cu asteptarea dreptilor din Vechiul Testament pâna la venirea lui Mesia Hristos, Cel fagaduit de Dumnezeu ca Izbavitor, prezentata de Sf. Apostol Pavel (cf. Evrei 11,1-40) Din aceasta prezentare rezulta ca puterea asteptarii, din generatie în generatie, a venirii Izbavitorului Mesia, Hristos Iisus, Cel fagaduit, a fost puterea Credintei, a Rugaciunii si a Bucuriei, vazând de departe prin zare, ziua cea mare a venirii Izbavitorului Mesia, Hristos Iisus.

Toti au murit în Credinta fara sa primeasca fagaduinta, dar au vazut de departe si au iubit cu dor cele fagaduite de Dumnezeu (cf. Evrei 1113), Care va aduce pe Mesia Cel fagaduit ca Mântuitor într-o generatie a copiilor, a urmasilor lor. Înaintasii stiau ca asteapta o fagaduinta a lui Dumnezeu, care nu se poate sa nu se împlineasca. Iar ei asteptau, din generatie în generatie, dupa Scriptura care zice: „Caci asteptau cetatea cu temelii puternici, al carei mesteri si lucrator este Dumnezeu" (Evrei 11,10). Care era cetatea ce o asteptau din generatie în generatie? „Cetatea” era Hristos Iisus, în care sa fie încorporate si salvate toate neamurile pamântului prin Credinta în Dumnezeu.

Asa s-au rugat, au asteptat si au apus si au vazut prin Credinta si înaintasii nostri români, Unirea de astazi pe care Dumnezeu va aduce-o pentru urmasii lor. Înaintasii nostri de pe Continentul Americii cunosteau mai bine Sf. Scripturi, din partea lui Dumnezeu despre Unire si asa le-au crezut si le-au tinut ca o Candela Aprinsa, dând-o mai departe urmasilor, care au pastrat‑o aprinsa prin toate vântuirile istoriei.

Si noi trebuie sa stim ca, Biserica este trupul lui Hristos (cf. Col. 1,24; Efes. 4,12), prin aceea ca toti cei Botezati devin membre ale Bisericii, ale Trupului tainic al lui Hristos (cf. Romani 6,3-5; Col. 2,12; 1Petru 3,21), al carui Cap este El (Hristos Iisus) (cf. Col. 1,18). Iar Mântuitorul Hristos ne reveleaza despre Biserica Sa, zicând: „... Biserica Mea nici portile iadului nu o vor birui” (Matei 16,18), pentru ca este zidita în Hristos, ca o „Cetate” cu temelii puternice, al carui mester si ziditor este Dumnezeu (cf. Evrei 11,10).

Sa nu uitam pe întâiul Episcop, al Episcopiei Ortodoxe Române din America, Policarp Marusca, cu care s-a fondat Episcopia din America în 1929, prin hotarârea Sfântului Sinod din tara. Vremurile celui de al 2-lea razboi mondial si venirea comunismului l-au oprit pe întâiul episcop al românilor din America în tara si nu s-a mai putut întoarce în America la fratii sai români sa-i pastoreasca. Dupa Episcopul Policarp, a urmat ca dintr-o Episcopie în America sa se formeze doua, în urma comunismului-ateist care s-a instaurat în România. Dar, Episcopul Policarp nu a încetat a se ruga pentru refacerea Unitatii spirituale si nationale a românilor din Episcopia sa din America.

Si iata, ca la acest Congres, când s-a sarbatorit 125 de ani de la nasterea Episcopului Policarp si 50 de la trecerea la cele vesnice, Milostivul Dumnezeu a împlinit rugaciunea lui si a altor credinciosi si astfel s-a realizat Unitatea celor doua Eparhii în America. În acelasi timp, sa nu uitam nici pe Episcopii de vrednica pomenire, care au urmat la cele doua Eparhii: Andrei, Valerian si Victorin care s-au rugat pentru Unirea celor doua Episcopii. Toti au vazut Unirea de departe prin Credinta lor în Dumnezeu.

În al 3-lea rând, Unirea este rodul si binecuvântarea peste generatia noastra de Ierarhi de aici, si din tara, si preoti si credinciosi care primind Candela aprinsa a Credintei în Unire de la înaintasi au continuat Rugaciunea parintilor si au lucrat pentru Unire de la Revolutie si pâna în zilele de azi ale Unirii. Dupa Revolutie s-au format Comisii de Dialog, compuse din preoti si credinciosi, între cele doua Eparhii, care s-au întâlnit de multe ori si au discutat multe aspecte referitoare la Unire. Au fost deplasari în tara la Sfântul Sinod al Bisericii Mare, de unde s-a primit cea mai parinteasca îndrumare.

Nu voi uita niciodata, Mesajul Unirii pe care l-am lansat în anul 1990, luna Martie, în Revista „Duhul Adevarului” dupa Revolutie, pe când eram preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Treime" din Vancouver, Canada, ce era sub Jurisdictia Epsicopiei Ortodoxe Române -Vatra. Acest Mesaj al Unirii celor doua Eparhii, de refacere a Unitatii spirituale si nationale a fratilor români, pe care l-am propovaduit si scris, mi-a adus trecerea sub Jurisdicia Arhiepiscopiei Orotodxe Române în America.

Va urma

(Continuare din numarul precedent)

„Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Raspuns-a Iisus: Unde Ma duc Eu, tu nu poti sa urmezi Mie acum, dar mai târziu îmi vei urma" (Ioan 13,36). Domnul Iisus pleca la Tatal dar prin drumul Crucii Golgotei prin care ucenicii, cum le-a spus, nu puteau sa‑I urmeze atunci, dar le-a spus ca îl vor urma mai târziu. Le-a zis ca si cu alta ocazie, când a spus: „...Puteti, oare, sa beti paharul pe care-l voi beau Eu si cu botezul cu care Eu ma botez sa va botezati? (Matei 20,22). Toti Apostolii L-au urmat pe Domnul si au baut paharul martirajului pentru vestirea Evangheliei dupa ce au primit Duhului Sfânt, dar mai târziu cum le-a spus. Asa trebuie sa înteleaga credinciosii în toate vremurile ca, pot urma porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele ca si împlinirea oricarui lucru bun, dupa ce primesc prin Credinta si Rugaciune, darul si puterea de la Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt.

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....