Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Amendarea Legii electorale, prin înfiintarea circumscriptiei 43 „Diaspora” (art. 10), cu 4 colegii pentru Camera Deputatilor si 2 colegii pentru Senat (art. 11, lit. F), a facut dreptate celor aproximativ 12 milioane de români cu domiciliul în afara granitelor României.

S-a plecat de la ideea participarii tuturor celor cu drept de vot si a dreptului fiecaruia, nu numai de a alege, dar si de a fi ales.

Aceasta noua lege reprezinta solutionarea cererii facuta, înca din anul 1998, de catre Consiliul Româno - American din Los Angeles si de catre Consiliul Mondial Român (CMR), singurii initiatori ai acestei noi legi.

CMR este portdrapelul acestei initiative si are obligatia de a-si finaliza actiunea prin propunerea acelor candidati, care pot deveni voci distincte si audibile în Parlamentul României, cu agende bine definite privind politica de sustinere a românilor din jurul granitelor, de integrare a tuturor românilor din afara granitelor în viata economica, sociala si politica a României; de a-si aduce aportul în Comisia de politica externa pentru repozitionarea internationala a României.

Suntem convinsi ca Dl. Neculai Popa, veteran al temnitelor comuniste, cu experienta acumulata în cei aproximativ 30 de ani petrecuti în SUA poate fi o voce reprezentativa în Parlamentul României.

Mihai Stan, Presedinte CMR, (Los Angeles, SUA); Grigore Vieru, poet, membru al Academiei Române; Prof. dr. Claudiu Matasa, Consul General Onorific în Florida, (SUA); Dwight Luchian-Patton, Director, revista “CLIPA”, (Los Angeles, SUA); Nicolae RUSU, Asociatia “Pro-Basarabia si Bucovina”, (Los Angeles , SUA); Eugen Popescu, Director, RGN PRESS, (Bucuresti, România); Nicolae Mihai, Avocat, Institutul “ Fratii Golescu”, (Bucuresti, România); Daniela Soros, Director, Fundatia Nationala pentru Românii de Pretutindeni, (Bucuresti, România); Prof. dr. Nae Constantinescu, Ex-consul general al României la Los Angeles; Preot Nicolae Burduja, loc. Cania-tiganca, Cantemir, (Basarabia); Preot Tudorel Peiu, Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”, (Bucuresti, România); Romeo Mosoiu, Fondator “Institutul Eudoxiu Hurmuzachi”,(Bucuresti, România); Viorel Badea, Ex-secretar de stat Departamentul pentru relatiile cu Românii de Pretutindeni; Antonie Popescu, Avocat, (Bucuresti, România); Dinu Gându, “Seniorii Ligii Studentilor”, (Galati, România); Virgil Ciuca, Scriitor, jurnalist, (New York, SUA); Aliona Negoita, cercetator, CSEEA (Bucuresti, România) Asociatia Luptatorilor din Munti; Asociatia Fostilor Detinuti Politici Anticomunisti; Asociatia “15 Noiembrie 1987”, (Brasov); Asociatia “21 Decembrie 1989”, (Bucuresti).

* Mai in gluma, mai in serios un bun cunoscut de-al meu, nascut pe aceste meleaguri, ma informeaza ca incepand cu 1 Jul. 2008, s-ar putea sa intre in vigoare un nou sistem de penalizari pentru infractiunile auto.

Ca titlu informativ, si pentru "nelinistea" d. voastra va redau unele dintre ele:

- nerespectarea standardelor privind numarul de persoane, pe linia de carpool, atrage, la prima infractiune plata unei amenzi contraventionale de $1,068.00; a doua infractiune duce la dublarea amenzii, a treia, la triplarea ei, iar dupa patru infractiuni carnetul se suspenda.

- schimbarea incorecta a benzilor de circulatie se amendeaza contraventional cu suma de $ 380.00.

- blocarea unei intersectii ne aduce un minus financiar de $ 485.00 iar folosirea celularelor poate sa ne coste $ 285.00

- amatorii de Clan McGreggor sau alte licori Bahice, vor deveni automat clientii unei inchisori, iar toleranta admisa in cazul depasirii vitezei minime admise s-a redus la numai 3 mile.

- Centurile de siguranta sunt obligatorii tuturor ocupantilor auto, inclusiv soferul, care au depasit varsta de 18 ani.

Personal, sunt adeptul teoriei lui William F. Buckley Jr. care a afirmat, ca: "A well-disciplined society needs few laws: but it needs strong mores." (O societate disciplinata are nevoie de putine legi, dar legi dure.)

* Dupa afirmatia cunoscutului jurnalist Bill O’Reilly, peste 80% din oamenii de presa-jurnalisti sunt morons (superlativul idiotului). Odata cu trecerea in nefiinta a jurnalistului Tim Russert, un profesionalist de exceptie, il rog pe Bill sa reconsidere procentajul. Cert este ca esichierul publicistic este dominat de persoane cu un nivel educational precar, dominati de interese mercantile si care nu cunosc ca rolul presei este sa ofere stiri, indiferent de generatorii lor. Ingrijorator este faptul ca referindu-se la veridicitatea celor mediatizate, Bill O’Reilly afirma ca in jur de 80% dintre stirile oferite nu sunt conforme cu realitatea !!!

* Am un respect deosebit pentru cei care comportamental se pot incadra in perceptele lui Martin Lomasney: Niciodata sa nu scrii cand poti vorbi; niciodata nu vorbi cand poti incuviinta din cap" (Never write when when you can speak, never speak when you can nod). Scriitorul irlandez W. B. Yates ne avertizeaza ca vorbele pot fi usor distorsionate si rupte de continutul si intentia lor. Am incercat, din nefericire fara rezultat, sa respect normele de mai sus din dorinta sincera de a evita contraversele atat de inerente intre componentii unei natiuni caracterizata printr-un mod de existenta antagonic, in care limbajul suburban si agresivitatea verbala sunt componente curente ale dialogului. Chiar in aceasta saptamana, de la peste 10,000 Km. departare, din frumosul si pitorescul oras Tg. Mures, dupa umila mea parere cel mai European oras al Romaniei, un oarecare domn ”Platon” incerca sa-mi explice in ce tara convietuiesc si ca America nu este asa perfecta cum o infatisez.

Stimate d.le “Platon”, perceptele unei societatii perfecte au preocupat toate mintile luminate ale mapamondului. Thomas Morus si Tomasso Campanella au trasat chiar perceptele unei societati perfecte. Cartile Utopia si Cetatea Soarelui stau dovada incercarilor lor. America nu este perfecta, dar este cea mai aproape de perfectiune tara si ultimul bastion al democratiei. Aceasta este si explicatia, ca marea majoritate a populatiei planetei, doreste sa imigreze aici. Dar, indiferent de locatie, va sugerez sa meditati la cuvintele lui Zorba the Greek: ” Life is trouble; only death is not.” (Viata este necaz; numai moartea nu este.).

Stiu ca omul are nevoie de comunicare. Frederich Nietzsche a scris ca a trai singur, a nu comunica, este specific regnului animal. Eu consider ca pentru a comunica oamenii trebuie sa se regaseasca in anumiti parametrii educationali, intelectuali, morali etc. Oricat as incerca sa dialoghez intr-o limba sau atitudine necunoscuta interlocutorului meu, rezultatele sunt nule. Asa ca d.le “Platon”, nu ne regasim in niciunul din parametrii de mai sus! Circulati singur!!! Buddha, al carui admirator sunt datorita unei filosofii aparte, izvorata din “meditatiile” sale, ne sugereaza ca in viata sa cauti compania oamenilor la fel de inteligenti sau mai inteligenti ca tine: daca nu-i gasesti, nu te asocia cu nimeni, ramai singur! Multi dintre d.voastra, inclusiv subsemnatul, am fost singuri o buna parte a existentei noastre, ca sa nu zic toata.

A. C. Ton

Ocupantul ruso-comunist nu a fost alungat din Basarabia dupa 27 august 1989, când a avut loc Marea Adunare Nationala, nici dupa 27 august 1991, când s-a votat Declaratia de Independenta, nici mai apoi, când le-am permis aplaudacilor lui Lenin sa intre nestingheriti în biserica lui Iisus. Basarabia nu este ocupata de trupe straine doar la Tighina. Basarabia este ocupata peste tot de aceste trupe, camuflate si sub forma unitatilor de fanatici ale partidului comunist, si sub cea a mercenarilor si mancurtilor autohtoni, dar si sub cea a nevrednicelor orgolii care ne macina fiinta din interior. Observati, la acest capitol subtil de fiintare, cum simplele femei care vând produse alimentare la piata se adreseaza cumparatorilor atât de natural cu „Domnule!" si „Doamna!", iar academicienii si profesorii universitari se striga unul pe altul tot cu „Gheorghii Ivanovici".

Miscarea de renastere nationala, initiata în Basarabia si Bucovina, în anii 1987-1989, în conditiile fostei URSS, nu a putut alunga pe ocupant. Prea inegale erau puterile, iar românii din Basarabia nu au primit nici un fel de ajutor din partea „Joint-ului" românesc, asa cum au primit, primesc si vor primi cei care au slujit si slujesc pe ocupant. Si azi, dupa atâta amar de „libertate", ne mai întrebam de ce ambasadorul Rusiei este prezent la toate manifestarile de la bustul lui Puschin din Chisinau, iar cel al României nu a fost vazut duminica, 15 iunie, la manifestarea închinata lui Mihai Eminescu. Cine dar sa alunge pe ocupant? Tot noi singurei. Si cum? Tot numai cu mâinile si mintea noastra autohtona, straveche, româneasca.

Ocupantul a instaurat saracia umilitoare (cine a uitat pâinea de „strujca" din 1950 sau 1963 s-o manânce câte zile va mai trai), si dupa 1991, fiindca nici un ocupant nu investeste în binele statelor ocupate. Ocupantul a alungat peste hotare dupa 1991, peste 1i3 din populatie, pe cei mai buni, ca nu cumva sa se înjghebe o noua miscare de patrioti – si români, si europeni - care sa‑l mature din Basarabia. Ocupantul a instaurat în Basarabia un regim economic, medico-sanitar, alimentar, educational, cultural batjocoritor. Tinerii de azi, degradati si bolnavi, alcoolizati si prostituati, adica generatia de „blea, emo si caroce", reprezinta (oricât de tare am lauda pe unii scriitori, profesori, istorici, lingvisti, artisti, ingineri, agronomi sau medici de exceptie) prapastia impusa de ocupant, nu puterea valorilor noastre spirituale.

Dar exista macar o posibilitate de izgonire a ocupantului? Da. Acum, aceasta este unirea tuturor partidelor democratice românesti, dar si a societatii civile românesti (ca poporul român din Basarabia este si platitorul majoritatii absolute a impozitelor) împotriva ocupantului. Ca si la 27 martie 1918. Nu „lupta partidelor democratice pentru putere", ci lupta tuturor împotriva ocupantului. Dintâi sa scoatem în afara legii ocupantul, pe cei care batjocoresc cinic si pe cetateni, si Declaratia de Independenta, si dorinta de integrare în NATO si UE, si reunirea fireasca a neamului românesc, si doar mai apoi sa ne jucam de-a democratia cu instrumentul partidelor politice. Doar lista nationala la alegerile parlamentare din 2009 (ca sa nu se supere UE ca nu suntem corecti sau sa ne critice Kremlinul ca suntem teroristi) ne poate aduce si bunastarea, si pacea si confortul nostru româno-european, atât de meritat (prin sacrificiul a peste un milion de victime ale ocupantului comunist si sovietic).

Tinerii si batrânii de la 1988 au luptat, în conditiile de atunci, din fosta URSS, nu doar pentru limba româna si alfabetul latin, democratie si reforme economice, ci si pentru blugi, muzica rock, bere, ruj de buze si pomada, baruri si terase, mercedes-uri si case frumoase. A venit timpul ca tinerii de azi, de la 2008, sa-si suflece mânecile si sa duca la bun sfârsit lupta veteranilor. A venit timpul sa‑l alungam de lânga noi, dar si din noi pe acest ocupant incult, pacatos, cinic si betivan care nu are ce cauta în fiinta noastra nationala. A venit timpul sa ne zidim viitorul nostru. Nu al ocupantului.

Iunie 2008

Maestrul Darida debuteaza recent, cu o trematica noua, de mare anvergura la ora actuala transmitind un nou mesaj lumii: omul in relatia cu natura in perpetua degradare a zilele noastre. Maestrul este la a doua colectie de picturi elaborate pe tematica: pictura ca si catalist in prezervarea naturii, ultima expozitie fiind sustinuta la New York. Expozitia care a avut loc in aceasta primavara, a inregistrat un succes uimitor, avind ca rezultat celebrarea artistului in “Art World News” din Mai 2008. Unicitatea picturii Maestrului Darida este prezentata in prestigioasa publicatie de arta mondiala pe o intreaga pagina. Se prezinta asadar tehnica noua a pictorului in a combina elementele organice din natura (bucati de bambus, mici sculpturi in lemn si parti metalice) cu expresionismul neoclasic pictural, rezultind in aparenta in picturi abstracte, dar totusi extraordinar de elocvente in mesajul transmis ochiului admiratorului de arta. "Obiectivul meu" spune artistul "este de a crea pace si armonie intr-un mediu in care lumea organica se degradeaza si de aceea trebuie sa actionam preventiv ca sa salvam ce ne-a ramas din natura inconjuratoare". Noile picturi ale artistului surprind elemente din natura in diferite ipostaze: o floare plapinda, simbolizind frumusetea, parfumul si gingasia dar in acelasi timp puritatea pierduta in mijlocul unei pinze de canvas, innegrita de poluarea naturala. In aceasta innegrire inconjuratoare, penetreaza crimpee de lumina divina, punind in valoare floarea in toata splendoarea ei prin culori fragile, evidentiind in mod simbolic supravietuirea in spatiul ecologic evident critic perturbat -“Becoming enlighten-pictura in canvas 40 pe 30 inch”.

Pictura Maestrului Darida a fost aleasa pentru a fi prezentata, in aceasta toamna, la renumita expozitie ecologica a Centrului Cultural din Chicago intitulata: "Arta si Ecologia in prezervarea spatiilor verzi din Chicago". Lucrarile artistului au fost selectate pentru a fi incluse in Miscarea Culturala Artistica a orasului Chicago astfel incit maestrul Darida a fost invitat a fi parte activa a Proiectului 465 din Rriver East Art Center 435 E Illinois, Chicago. Portfoliul domniei sale a fost apreciat in unanimitate, fiind considerat un talent artistic de mare calibru. Cu aceasta ocazie maestrul deschide studioul de lucru publicului. Iubitorii de arta pot vizita studioul la East Art Center si de asemenea au posibilitatea de a avea intilniri private cu artistul (tel: 773 604 8875). Invitam pe aceasta cale admiratorii sa vizioneze opera maestrului Darida alaturi de maestrii in pictura din Chicago, la River East Center la o receptie deschisa publicului care va avea loc pe data de 25 Iulie 2008 intre orele 5.30 - 9 pm.

Lucrarile Maestrului Darida sint reprezentate de MasterPiece Publishing, Irvine CA. Preturile tablourilor variaza intre $4,000 si $30,000, fiind expuse in peste 50 galerii din America. Transmitem pe aceasta cale cititorilor nostri si iubitorilor de arta, invitatia calda de a ramine alaturi de talentatul artist in noua orientare picturala si sa il sustinem prin efortul ce trebuie adus de fiecare dintre noi la salavarea mediului inconjurator.

Mariana Cuceu, MD, MPH

(mcuceu2@yahoo.com)

(Continuare din numarul precedent)

Stii ce n-a sesizat nimeni la tine, dintre cei amintiti? Pasiunea. Esti un sufletist plin de pasiune. De fapt, ei si noi, ca ma inscriu si eu intre comentatori, eram niste adolescenti in pragul tineretii, inteligenti, dovada ca am ajuns ingineri, medici, profesori, cercetatori, ziaristi. N-am vazut atunci, cum spui tu intr-o poezioara de dragoste neimplinita: „cat suflet picurase in cuvintele acele, ca si piatra de e piatra tot s-ar fi miscat de ele". Au observat aceasta pasiune poate si restul colegilor din facultate, din activitatile pe care le-ai desfasurat in cercetare si, alaturi de alti colegi, profesor pentru cadrele tehnice din trei judete in care ai lucrat, dupa cum am mai spus, aproape o jumatate de secol. Eu mi‑am dat seama intr-un moment, il pot numi intim si inaltator, cand in loc sa-mi vorbesti despre tine, mi‑ai citit din prima ta carte de poezii cu care ai debutat. Ai patosul unui actor care isi recita propriile ganduri, visuri, fantezii si viziuni. Imi imaginez cata pasiune, cata perseverenta si chiar incapatanare ai pus in cautarea migaloasa si analiza miilor si miilor de plante de orz, orzoaica, grau si graminee perene, in faneata de la Frasinet, din satul Jiana (fostul raion Vanju Mare) unde ai facut unele descoperiri ca noutati pe plan national si chiar mondial in Fitopatologie, pentru proiectul de diploma, la finele facultatii.

Cum luminile zilei isi au izvorul in luminile soarelui, cu mana pe inima as putea spune si eu ca sansele vietii mele au izvorul in sansele de viata ale tatalui meu. El tanarul fecior al unor tarani din Malu mare (comuna situata la zece kilometri sud de Craiova), a gasit pe la inceputul secolului 20, in serviciul militar o posibilitate de a‑si schimba conditia umana. S-a reangajat in armata. Asa s-a facut ca in 1916 a ajuns pe front cu gradul de plutonier major. Cazand prizonier la nemti a petrecut aproape doi ani in lagarul din apropierea orasului Ulmu, undeva in zona izvoarelor Dunarii. In lagar a invatat sa se descurse in limba germana si a cautat diverse posibilitati sa se elibereze. Dupa mai bine de doua saptamani, deplasandu‑se mai mult noaptea, a trecut linia frontului la francezi. Acestia au vrut sa-l trimita in spatele frontului, dar el n-a fost de acord. A insistat sa intre in lupta impotriva nemtilor si astfel a cazut din nou prizonier. Cum lagarul de la Ulmu era mai aproape a fost readus acolo. Garzile germane, poate nu-l recunosteau, daca fostii lui camarazi nu‑i faceau o primire prea zgomotoasa. A fost depistat si trimis in fata tribunalului militar. Sentinta tribunalului a fost de groaza: condamnare la moarte.

.Va urma

Exista în România cel putin trei generatii de oameni aflati într-o neîntâlnire la nivel atitudinal. Pe de-o parte sunt unii care s-au format si au trait mare parte a vietii într-o societate închistata si uniforma, iar de cealalta parte stau cei prinsi între schimbarea de macaz, prin care un tren vechi a fost trecut pe linia moarta, iar altul, nici el prea stralucit, îsi cauta vitezele pe o linie serpuita, încercând sa se adapteze din mers conditiilor. Pe langa aceste doua ostiri ale României de azi, fiecare cu bataliile ei, se strecoara pe câmpul de lupta al prezentului cei nascuti sub zodia democratiei, si care acum se afla la momentul implicarii active în societate în cautarea propriei afirmari. O generatie oarecum paralela cu cele dintâi, lipsita din fericire de necesitatea acomodarii la alti vectori existentiali, care se raporteaza la alte coordonate bazate pe valorile de tip occidental. Privita din afara, viata acestor tineri poate parea de multe ori plina de haos, fara consistenta, macinata poate de farmecul libertatii, oarecum totale, cu tente exuberante. Apropierea si cautarea cât de cât a întelegerii trairilor si idealurilor care-i anima cu siguranta pe copiii nostri ne surprinde pe noi cei influentati, ametiti si stresati de atâtea schimbari suportate si devenite de cele mai multe ori insuportabile.

Stând de vorba cu doua dintre reprezentantele acestei generatii, am fost placut impresionat si surprins în primul rând de atitudinea matura, diferita de ceea ce suntem înclinati sa credem ca le-ar caracteriza, punând eticheta gratuita de superficial.

Am descoperit doua tinere gorjence înarmate cu hotarâre, curaj si determinare, inspirând siguranta ca au puterea sa-si duca la îndeplinire scopul urmarit, chiar daca din descriere as putea spune – „mici la stat, dar mari la sfat". Si nu sunt cazuri izolate, ci mai degraba doua din multimea de motive pentru mai multa încredere în cei care vin dupa noi si îsi construiesc la început o Românie virtuala, pentru care, dupa aceea îsi iau viata în piept si încep sa si-o construiasca.

Plecate de la Liceul „Tudor Vladimirescu", colege de clasa a carei diriginta a fost profesoara Lili Roata, studente la Facultatea de Litere din Bucuresti, acum în anul II, Ioana Udriste – Relatii Internationale si Studii Europene si Marasescu Dorina – Asistenta Manageriala si Secretariat, sunt doua dintre exemplele pe care le vom aduce de acum încolo în atentia gorjenilor, pentru a arata ca exista nadejdea unei perspective pentru comunitatea de aici sau din alte parti ale acestei tari. Ceea ce este interesant în acest caz rezulta din spiritul lor combativ si hotarârea, dupa cum am mai spus, de a-si stabili tinte si de a le atinge, în contrast cu firavul si delicatul lor aspect.

Terminând anul de studii cu bine, au reusit sa intre într-un program american de activitate pe timpul vacantei de vara, numit Work and Travel, un program de pregatire profesionala oferit tinerilor din întreaga lume, care creeaza oportunitatea de a dobândi experienta de munca, în cadrul unor companii din Statele Unite. Aceasta oferta se adreseaza studentilor, proaspetilor absolventi si celor care au o experienta de minim 2 ani într-un domeniu calificat. Pregatirea educationala sau profesionala a acestora trebuie sa fie tangentiale la profilul de activitate al companiilor-gazda, din Statele Unite.

Cum v-a venit ideea sa participati la acest program?

Ioana: Ideea a aparut înca din primul an de facultate, impulsionata si de faptul ca toata lumea dorea sa plece, dar eu nu aveam curajul necesar pentru o astfel de actiune. M-am luat cu studiul si cu sesiunile si am uitat. Lucrez si într-un ONG si vara trecuta a plecat o colega în acest program si a venit foarte entuziasmata si impresionata de ce a vazut si ce a facut. Si atunci m-am hotarât, pentru ca mi-am zis ca daca altcineva poate s-o faca, eu de ce sa nu pot realiza acest lucru.

Dorina: Mie mi-au zis prietenii, multi baieti si fete din toate colturile tarii. Doream sa plec din primul an, dar ar fi trebuit sa plec singura si nu cred ca m-as fi descurcat. Am stat de vorba si cu Ioana si asa am ajuns sa încercam.

Care este procedura si conditiile de admitere în programul respectiv?

Ioana: Work and Travel este destinat numai studentilor si printre criteriile de selectare este conditia ca media din primul an de studii sa fie peste 9 si sa nu ai restante. Pentru anii urmatori, media trebuie sa se situeze peste nota 8. Într-o prima etapa îti faci un dosar si îl depui la firma sau agentia intermediatoare. Trebuie sa participi la niste interviuri, pentru a fi stabilit nivelul de cunoastere a limbii engleze. În acest stadiu afli si ce meserii poti sa accesezi. În cazul în care esti începator, de exemplu, poti fi distribuit în job-uri care nu presupun interactiuni cu un eventual client. Dupa aceasta îti alegi trei potentiali angajatori si dupa alte interviuri cu fiecare, semnezi cu unul dintre ei.

Dorina: Noi doua, pentru ca ne-am descurcat mai bine la ecest interviu, am obtinut nivelul avansati si am intrat în variantele de casier-receptioner. Unii lucreaza în statiuni precum Florida sau Miami. Noi vom lucra într-un Travel Plazza, un fel de mall numai cu restaurante si fast food-uri. Am o prietena care a fost în Yellowstone National Park, dar locul acela este cam izolat de alte localitati si atunci ne-am ales Pittsburgh, Pennsyilvania, un oras cu mai multe deschideri pentru vizite interesante, fiind si aproape de statul New York. Vom sta acolo timp de trei luni.

Care considerati ca sunt avantajele, care v-au determinat sa faceti acest pas?

Dorina: Determinanta este aceasta provocare pentru a vedea daca ne putem descurca prin propriile forte într-o situatie total noua pentru noi. Pe urma, mie îmi place foarte mult sa calatoresc, sa vizitez, sa vad alte tari, alte culturi si alti oameni. Ma intereseaza foarte mult arhitectura si acolo cred ca am ce vedea. Pe de alta parte îti îmbunatatesti limba engleza si întalnesti oameni din diverse culturi.

Ioana: Eu apreciez cultura americana si felul de a fi al americanilor, deschisi fata de tot ceea ce este nou, modul lor nonconformist de a privi viata, mentalitatea si atitudinea. Oricum se dau atât de greu vizele si te gândesti ca poate fi o ocazie unica. Atunci când am luat noi vizele, erau cel putin 100 de tineri asemenea noua, din alti peste 500, care nu au reusit. Unul din aspectele cele mai importante este faptul ca vor veni studenti din toata lumea. Pe urma ai siguranta unui serviciu profesionist si asistenta permanenta pe perioada sederii.

Din alta perspectiva, pentru ce anume va pregatiti la facultatile alese?

Ioana: Eu m-am gândit în primul rând la integrarea europeana. Dupa terminare voi putea deveni functionar european. În mod normal ar trebui sa lucrez ca diplomat, numai ca nimeni nu te introduce direct în diplomatie, din facultate.

Dorina: Facultatea mea este axata pe stiintele administrative. Învat cum sa-mi deschid o afacere sau munca de secretariat. Avem cursuri de limbi straine, limba româna, informatica, drept, finante-contabilitate.

Ce parere aveti despre societatea româneasca de acum?

Ioana: Mi se pare ca înca suntem prea reticenti la tot ce e nou.

Dorina: Eu cred ca dimpotriva suntem atenti la nou, pentru ca suntem o societate de consum.

Ioana: Da, dar mai mult preluam acest nou, nu îl producem, iar aceste preluari sunt de fapt copii, un fel de mimetism. Luam numai chestii de suprafata si aparente, pe când ceea ce este esenta si presupune o schimbare de mentalitate vine mult mai greu.

Care ar fi dictonul dupa care va ghidati în viata?

Ioana: Merg pe principiul ca daca muncesti si faci ceva cu hotarâre trebuie sa vina si rasplata, pentru ca daca nu faci nimic, nu are cum sa-ti cada ceva din cer.

Dorina: Sunt total de acord cu Ioana si as adauga faptul ca trebuie sa respecti pe ceilalti, ca si ei la rândul lor sa te respecte pe tine.

Aveti o vârsta care cere implicare în viata societatii.Ce atitudine aveti fata de politica?

Ioana: Pe mine ma cam intereseaza, fiindca am si materii de asa natura, încât trebuie sa fiu la curent si cu acest domeniu. Am facut un curs de limbaj si politica, în care trebuia sa analizam discursurile politicienilor din campania electorala. Pot sa spun ca sunt neimpresionante în comparatie cu cele ale politicienilor din afara. Exista la noi tendinta de a face un mare circ, dar nu cred ca cei de la noi fac acest lucru constient, ci pentru ca acesta este nivelul. Adica nu putem contrapune campaniile candidatilor americani, de exemplu, cu cele desfasurate în România.

Dorina: Ma implic din punct de vedere civic. Merg la votare, la alegerile Europarlamentare, am fost chiar într-o comisie de votare.

Grafica, George Roca, Australia

Cornelia TURLEA-CHIFU

Într-o emisiune radio dedicata de curând stingerii Luceafarului poeziei românesti, Marele Eminescu, realizatoarea lansa interlocutorului sau o întrebare pentru un posibil viitor dialog, care suna cam asa: A intrat Eminescu într-un con de umbra? Va mai fi el citit si cautat prin librarii si biblioteci?

Tulburatoarea întrebare nu te lasa sa astepti viitorul raspuns la o emisiune viitoare. Ea te incita sa-l gasesti singur si cât mai degraba. Pe de alta parte, aproape ca ti-e teama sa te încumeti a porni pe acest drum, gândind ca nu vei avea puterea de a gasi argumente si contraargumente pe masura. Caci noi ne-am deprins „a-l simti" pe Eminescu si nu a-l demonstra. Ne-am deprins sa-l cautam în strafundurile noastre, descoperind ca el traieste acolo, în orice vibratie a noastra pentru limba, pentru plai, pentru credinta, pentru istorie, amintindu-ne mereu ca suntem români. Dar si în orice vibratie a corzilor sufletesti atinse de iubire, suferinta, dezamagire, împlinire, dorinta, fericire, tristete, speranta, amintindu-ne mereu ca suntem oameni.

Întrebarea poate stârni îngrijorare pe fondul tendintelor tot mai vizibile de detronare a celui ce se numeste poetul nostru national si este greu sa nu te duci cu gândul la adevarul de toti stiut ca distrugând, minimalizând, sau negând valorile nationale, distrugi fiinta nationala a unui popor.

Totusi, cei care ar avea aceasta intentie, caci orice este posibil în asta lume, fie din motive politice, fie din cauze de orgoliu si interese personale de a elibera locul de pe soclu, trebuie sa mai aiba rabdare pâna vor disparea câteva generatii: a mea, în numele careia vorbesc, cea dinaintea mea si alte câteva de dupa, adica toti cei care l-au avut pe Eminescu drept carte de capatâi. Cei care au tresarit pentru întâia oara, iubind si suferind cu Eminescu, cei care au învatat sa respire înaltimile luceferilor cu Eminescu, sa-si umple ungherele cu adâncul marilor, sa ramâna neclintiti în bataia vânturilor, a valurilor, sa-si vada de nevoile si de saracia lor, cinstindu-si eroii, voievozii si neamul, cei care au învatat de la el sa viseze sub teii înfloriti, sa asculte susurul izvoarelor si freamatul codrilor, sa afle cât de lin-curgatoare si expresiva este dulcea limba româneasca.

Noi toti acestia l-am desprins pe Eminescu din file de poveste, Fat-Frumos nascut din lacrima de iubire si de dor a românului si l-am întronat domn al cugetelor si simtirilor noastre, dainuind la loc de cinste în toate bibliotecile atâta timp cât si noi vom dainui. Ce va fi dupa noi, lasam drept raspundere generatiilor viitoare. Si mai lasam drept marturie, lor si celor ce vor fi investiti cu puterea de a decide cine pe ce treapta de întâietate sa stea, ca cei mari din vremea noastra nu s-au sfiit sa-l numeasca poet nepereche, fara teama ca propria marire le va fi stirbita.

În urma cu câtiva ani, am avut ocazia sa organizez drept festivitate de sfârsit de an scolar un concurs numit Cel mai bun recitator. Concurentii erau prescolari de sapte ani, dornici sa arate cât de bine sunt pregatiti pentru a trece pragul scolii. Spectatorii - parinti, bunici, matusi, prieteni - oameni de toate vârstele si toate preocuparile, dornici sa se bucure de bucuria copiilor, alcatuiau juriul. Copiii au fost minunati, poeziile, din cele mai diverse, iar juriul a deliberat „cu greu". A împartit fel de fel de premii pentru ca toti micutii sa fie fericiti, dar premiul cel mare a fost atribuit celui care a recitat poezia "Somnoroase pasarele", pe motivul ca a recitat din Eminescu. O întâmplare, sa-i zicem banala, care arata cât de puternica este înca printre noi, cei banali, lumina Luceafarului ce s-a stins.

În lumea noastra, a celor mici si multi, el nu are nevoie de avocati si nici de lupta lor, pentru a-i dovedi maretia. Nemuritor si rece la aceasta fara rost lupta pentru suprematie, el ramâne nemuritor de cald la zbaterile neamului, la durerile si suferintele noastre individuale.

De acolo, din Olimpul geniilor pustiite de nimicnicia urmasilor pamânteni, pe unde s-o fi salasluit fara doar si poate, îl auzim si acum îndemnându-ne cu putere, precum George Sion odata: „Traiti, simtiti româneste, pentru Dumnezeu!".

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

- Alo Chris. Unde esti acum? se auzi vocea lui Helga

- Sunt la Timisoara, nu pot vorbi acum te sun eu mai târziu.

- Am vrut doar sa-ti spun ca poimâine vin acasa, cu avionul.

Chris remarca ca spusese acasa si nu la Bucuresti ca de obicei.

- Ma bucur foarte mult.

- Vii sa ma iei?

- Bine înteles.

- Mi-e tare dor de tine.

- Si mie. Deci pe poimâine.

Intra în birou. Doctorul îl astepta cu un pahar de whisky în mâna.

- Vreti si dumneavoastra unul? E un „irlandez" excelent.

- Da cum sa nu. Am vorbit cu doamna Pascu.

- Poftim?

- Am vorbit cu doamna Pascu care mi-a confirmat legatura.

Doctorul ramase blocat, cu sticla suspendata deasupra paharului.

- Atunci, ce vreti de la mine?

- A stiut profesorul de afacere?

- Nu cred, adica sunt sigur ca nu.

- Si sotia dumneavoastra?

- Nici ea, de altfel singura care a stiut ceva a fost asistenta mea, sau mai bine spus, fosta mea asistenta. Rodica a fost într-o criza si eu am consolat-o, asa ne‑am apropiat, dar amândoi ne-am dat seama la timp ca a fost o greseala si am pus capat relatiei.

(Va urma)

Pseudonim literar: writer

www.bocancul-literar.ro

marianbadea.blogspot.com

Arthur

Motto: “Poate putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.”

(Shakespeare)

 (Continuare din numarul precedent)

Evident ca Arthur, care nu scapa nimic din cele ce se petreceau în imediata sa vecinatate, s-a dumirit imediat despre ce este vorba, a sarit repede si l-a înhatat. Ei bine, când am vazut nenorocirea, am ramas muta de disperare. Nu mai aveam ce face (prin urmare nu am scos niciun sunet!) Si eram convinsa ca lupul a strivit-o între coltii sai ascutiti. Numai ca Arthur a luat puiul între maxilarele sale întredeschise si a privit la mine pret de câteva secunde. Apoi, l-a adus în apropierea locului unde ma aflam si l-a eliberat direct pe iarba, lasându-l în grija vrabiutelor care se roteau în jurul lui ca sa-l apere si sa-l îmbie la zburat. Eram fericita si tocmai ma gândeam ca lupul îmi întelesese disperarea când, deodata, de sus, de pe gardul de la strada, asupra puiului s-a abatut pisica domnului Jean si era gata sa puna gheara pe pui. Si atunci l-am vazut pe adevaratul Arthur: a facut un salt rapid si si-a înfipt coltii în ceafa pisicii. A smucit-o de vreo trei ori si a lasat-o fara vlaga... Apoi a privit la mine ca sa se lamureasca daca a facut bine sau nu, iar puiul a reusit sa fuga cu celelalte vrabiute si, în final, s-a înaltat la cuibul sau... Ce puteam sa mai fac?

Tata ma urmarea zâmbind, apoi a spus:

- Stiu ca nu-ti doreai asta, dar asa este viata: întotdeauna, cel mai puternic ramâne în picioare! Fii atenta ce-ti doresti: s-ar putea sa ti se-ndeplineasca. Uneori, nu ne dam seama de consecintele gândurilor noastre. Iar daca ai fi ramas indiferenta, cred ca pisica mai traia si acum! Sper sa înveti ceva de aici. Acum nu ai ce-i mai face. Hai s-o îngropam.

Asadar, am mers cu tata undeva, în fundul livezii si i-am sapat pisicii o groapa pe masura unde sa se odihneasca în pace. Dupa ce am îngropat-o si am batatorit bine pamântul, am dat sa ne întoarcem în casa. Însa, Arthur a ramas pe loc si, oricât l-am îmbiat sa ne însoteasca, a fost inutil: s-a asezat lânga mormântul pisicii si a vegheat-o. A revenit la noi seara târziu si avea un mers tare spasit. Iar atitudinea aceasta m-a lasat fara grai. Numai tata zâmbea enigmatic ...

Întâmplarea aceasta m-a convins cât de strânsa era legatura dintre mine si câine. Si de-atunci, sedeam mereu cu el si-i povesteam diferite întâmplari pe care le citisem prin carti si care ma impresionasera. Simultan, urmaream reactiile lupului si-mi reglam gândurile, dar mai ales trairile emotionale, ca sa-i transmit anumite stari pe care le încercam. Si cu timpul, am constatat ca puteam comunica oarecum cu el. Dar, uneori devenea foarte nelinistit si nu prea întelegeam care sa fie explicatia ...

Ilinca Natahanel (Vctorita Dutu)

 (Continuare din numarul precedent)

O vraja ciudata o facuse, o tranformase pe acea printesa în pasarea care era tinuta strâns în cregile acelea urâte, care cu timpul devenisera cea mai înfricosata închisoare pentru ea, si numai asa putea sa supravietuiasca si sa se opuna acelor crengi care o strângeau. Însa ea nu stia ca acel cântec al ei se auzea pâna la marginile pamântului. Nu stia ca acel cântec al ei facuse sanatosi miloane si milioane de oameni, nu stia ca prin melodiile ei de supravietuire, cu cât se lupta mai mult sa nu fie sufocata de crengi cu atâta cântecul ei era mai puternic si mai viu si mai eliberator pentru altii nu numai pentru ea însasi. Nu stia ca milioane de oameni devenisera sanatosi la minte si la trup din cauza acestui cântec al ei. Dar numai unul singur se dovedi vrednic sa duca aceasta cautare pâna la capat, sa afle cine este cea care cânta asa si sa vina sa o salveze. Acesta era împaratul nebun de iubire, de singuratate, de lume, de viata, de existenta, care o lua de mireasa si de sotie si condusera împreuna pâna-n ziua de astazi acea împaratie în care toti oamenii sunt fericiti si nu mai exista nici un rau pe pamânt.

Ei traira fericiti vesnic în împaratia binelui, a dreptatii si a vietii eterne.

„! neam bun si blând, de tradatori,

cuminte neam, frumoasa cruce,
pe Fiii lui dumnezeiesti

neamul cu drag pe cruce-i duce !"
Cezar Ivanescu

 GRUPAJ DE STIRI 

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

Prin urmare, revenind, întelegem ce fel de Pasti si miel Pascal au mers cei doi ucenici, Petru si Ioan sa pregateasca. Iar ei mergând nu se îndoisera ca vor gasi întocmai cum le zise Iisus. Mergând în cetate, care era Ierusalimul, au gasit toate dupa cum Domnul le vestise dinainte si au pregatit Pastile dupa datina. Iar casa la care au plecat dupa „omul cu vasul cu apa" era casa Evanghelistului Marcu. Spre seara a venit si Iisus cu ceielalti ucenici din Betania la Ierusalim, la la casa unde Petru si Ioan pregatise Pastile: "Iar facându-se seara, a venit (Iisus) cu cei doisprezece" (Marcu 14,17), „Si când a fost ceasul, S-a asezat la masa, si apostolii împreuna cu El. Si a zis catre ei: Cu dor am dorit sa manânc cu voi aceste Pasti, mai înainte de Patima Mea. Caci zic voua ca de acum nu voi mai mânca din acestea, pâna când nu se vor împlini în împaratia lui Dumnezeu" (Luca 22,14-16).

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....