Şi a fost FINALA!

Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Dupa cel de-al doilea tur de scrutin la alegerile locale din Romania, desfasurat in 15 iunie, liderii marilor partide ale tarii: PSD, PD-L si PNL "si-au cantat succesele" prin conferinte de presa, pe toate ecranele televizoarelor si prin toate ziarele, prevestind, fiecare in parte, marea victorie la alegerile parlamentare din toamna. Pe unde au fost si unele insuccese, sefii de la centru au dat avertismente liderilor de filiale cu rezultate slabe. Astfel, presedintele Partidului National Liberal, premierul Calin Popescu Tariceanu, a anuntat, inca de luni, 16 iunie, ca organizatiile liberale care au obtinut la alegerile locale sub 15% vor trebui sa-si depuna mandatele, pentru lipsa de performanta, iar in cadrul istoricei formatiuni se vor lua "masuri de reorganizare", pentru a se da "posibilitatea de a obtine un scor mai bun la viitoarele alegeri". "Sunt 7 organizatii, din pacate si organizatia din Bucuresti", a precizat premierul Tariceanu, exprimandu-si totusi bucuria ca formatiunea politica pe care o conduce a obtinut rezultate bune în alegerile locale, fapt care le da liberalilor încredere pentru competitia din toamna acestui an. Calin Popescu Tariceanu a anuntat, totodata, ca, la viitorul Congres al formatiunii, îsi va depune candidatura pentru un nou mandat în fruntea PNL, avertizandu-i voalat pe potentialii aspiranti la aceasta functie, ca se vor confrunta cu domnia sa. "Masurile de reorganizare" ale premierului si-au aratat "roadele" de graba, cerandu-i presedintelui Organizatiei PNL Bucuresti, Ludovic Orban sa demisioneze din functie, pentru rezultatele slabe din alegerile locale, unde liberalii au obtinut un singur post de primar la Sectorul 1 al Capitalei, prin Andrei Chiliman. Refuzand sa demisioneze, Ludovic Orban a devenit rapid un adversar al premierului si atunci s-a vorbit de "razboiul liberalilor Tariceanu – Orban", acesta fiind perceput, atat de politicieni, cat si de analisti ca un rival si pentru sefia partidului. Represaliile au pornit pe mai multe directii, asa incat conflictul Tariceanu-Orban a facut prima victima, prefectul de Bucuresti, Catalin Deaconescu a fost demis din functie. Acesta este un apropiat al lui Orban si a sugerat ca motivele indepartarii lui sunt "de natura politica", fapta ispasindu-se la numai doua zile dupa refuzul presedintelui filialei Bucuresti de a demisiona. Ziarul "Romania Libera" precizeaza ca liberalul Catalin Deaconescu este al doilea prefect al Capitalei schimbat, in mai putin de un an, de premierul Calin Popescu Tariceanu, dupa democrata Mioara Mantale, si al 15-lea, dupa iesirea democratilor de la guvernare. Invocand principiul "mobilitatii functiei", din 2007 au fost retrogradati de guvernarea Tariceanu, din postul de prefect: Ion Carstoiu (Arges), Aurelian Leonard Danu (Brasov), Cristian Vladu (Hunedoara), Nicolae Giugea (Ialomita), Ionel Izina (Teleorman), Mioara Mantale (Bucuresti), Cristian Roman (Botosani), Marius Balu (Mehedinti), Ioan Zaharia (Vaslui), Ion Oprea (Vrancea), Orest Onofrei (Suceava), Ion Ariton (Sibiu) si Alin Tise (Cluj), majoritatea acestora fiind cei numiti din partea PD-L. Guvernul Tariceanu a aprobat, miercuri, schimbarea lui Catalin Deaconescu din functia de prefect al Capitalei, iar acesta a declarat ca "principiul mobilitatii", care probabil s-a invocat în hotarârea de guvern prin care a fost demis din functia de prefect al Capitalei este nelegal, dat fiind faptul ca, de la numirea sa în functie, nu a trecut termenul de un an. "Ma gândesc foarte serios, mai ales dupa ce voi lua cunostinta de motivarea demiterii mele, sa dau Guvernul Tariceanu în judecata si sa cer daune morale de un leu", a spus Catalin Deaconescu presei. Pana la ispravirea gandului sau, noul prefect al Capitalei, Ion Tincu, a depus juramantul de investire in functie, joi, la sediul institutiei. Prezent la ceremonia desfasurata in Bulevardul Regina Elisabeta, fostul prefect Catalin Deaconescu i-a urat succes inlocuitorului sau, precizand ca nu are ce sa-si reproseze privitor la activitatea sa, in cele 10 luni cat s-a aflat la conducerea institutiei. Noul prefect, Ion Tincu s-a nascut in 1972, este licentiat in stiinte juridice, iar din anul 2005 este doctorand in domeniul ordinii publice si sigurantei nationale, al Academiei de Politie "A.I.Cuza". La momentul numirii ca prefect, Tincu activa ca director general adjunct in Corpul de Control al ministrului Internelor si Reformei Administrative. Dupa toate acestea, probabil ca guvernarea domnului Tariceanu inscrie o pagina memorabila in istoria tarii, prin caderea prefectilor. (Clipa)

Amendarea Legii electorale, prin înfiintarea circumscriptiei 43 „Diaspora” (art. 10), cu 4 colegii pentru Camera Deputatilor si 2 colegii pentru Senat (art. 11, lit. F), a facut dreptate celor aproximativ 12 milioane de români cu domiciliul în afara granitelor României.

S-a plecat de la ideea participarii tuturor celor cu drept de vot si a dreptului fiecaruia, nu numai de a alege, dar si de a fi ales.

Aceasta noua lege reprezinta solutionarea cererii facuta, înca din anul 1998, de catre Consiliul Româno - American din Los Angeles si de catre Consiliul Mondial Român (CMR), singurii initiatori ai acestei noi legi.

CMR este portdrapelul acestei initiative si are obligatia de a-si finaliza actiunea prin propunerea acelor candidati, care pot deveni voci distincte si audibile în Parlamentul României, cu agende bine definite privind politica de sustinere a românilor din jurul granitelor, de integrare a tuturor românilor din afara granitelor în viata economica, sociala si politica a României; de a-si aduce aportul în Comisia de politica externa pentru repozitionarea internationala a României.

Suntem convinsi ca Dl. Neculai Popa, veteran al temnitelor comuniste, cu experienta acumulata în cei aproximativ 30 de ani petrecuti în SUA poate fi o voce reprezentativa în Parlamentul României.

Mihai Stan, Presedinte CMR, (Los Angeles, SUA); Grigore Vieru, poet, membru al Academiei Române; Prof. dr. Claudiu Matasa, Consul General Onorific în Florida, (SUA); Dwight Luchian-Patton, Director, revista “CLIPA”, (Los Angeles, SUA); Nicolae RUSU, Asociatia “Pro-Basarabia si Bucovina”, (Los Angeles , SUA); Eugen Popescu, Director, RGN PRESS, (Bucuresti, România); Nicolae Mihai, Avocat, Institutul “ Fratii Golescu”, (Bucuresti, România); Daniela Soros, Director, Fundatia Nationala pentru Românii de Pretutindeni, (Bucuresti, România); Prof. dr. Nae Constantinescu, Ex-consul general al României la Los Angeles; Preot Nicolae Burduja, loc. Cania-tiganca, Cantemir, (Basarabia); Preot Tudorel Peiu, Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”, (Bucuresti, România); Romeo Mosoiu, Fondator “Institutul Eudoxiu Hurmuzachi”,(Bucuresti, România); Viorel Badea, Ex-secretar de stat Departamentul pentru relatiile cu Românii de Pretutindeni; Antonie Popescu, Avocat, (Bucuresti, România); Dinu Gându, “Seniorii Ligii Studentilor”, (Galati, România); Virgil Ciuca, Scriitor, jurnalist, (New York, SUA); Aliona Negoita, cercetator, CSEEA (Bucuresti, România) Asociatia Luptatorilor din Munti; Asociatia Fostilor Detinuti Politici Anticomunisti; Asociatia “15 Noiembrie 1987”, (Brasov); Asociatia “21 Decembrie 1989”, (Bucuresti).

* Din start, trebuie sa va clarific ca sunt adeptul filosofiei lui Antony Hope: "A explica adevarul oamenilor care nu sunt structurati mental sa-l inteleaga, este similar cu a promova falsitatea". Desi sunt ferm convins ca nu veti intelege tot ceea ce incerc sa va explic, ratiuni care tin in exclusivitate de conduita si o existenta demna de standardele Vechii Sparte, termen care unora dintre d.voastra le lipseste cu desavarsire, ma obliga sa va incarc memoria existenta cu niste lucruri, pe care personal le consider utile. Aceasta rubrica este destinata exclusiv celor care sunt dispusi sa admita un “Inconvenient Truth” (Adevar Inconvenient) si nu sunt adeptii celor care admit “Convenient Lies”(Minciuni conveniente). Privim pasiv cum pretul galonului a ajuns la $ 5.00 si continuam a arunca blamul pe administratia numarul 43, desi se cunoaste clar actul semnat in 1995, de administratia numarul 42, privind interzicerea forarii in apele de coasta cat si in zona ANWR (Arctic National Wildlife Refuge). The U.S. Minerals Management Service ne comunica nonsalant ca rezervele de petrol si gaz din zonele interzise din Alaska ar acoperi consumul nostru pe o perioada de 20 de ani !!! In prezent, incercarile actualului presedinte cat si ale candidatului republican la presedintia Statelor Unite, se izbesc de oponenta democratilor, care sunt majoritari, atat in Senat cat si in Congresul USA. Asta ati votat, asta aveti ! Bine ca Brazilia, al carui presedinte, Ignazio Silva Lula Da Lama, si-a oprit nivelul educational exact la cifra 5, are problema petrolului rezolvata, iar noi care-am trecut prin Harvard, Pricetown, Stanford,Yale, etc. nu dorim rezolvarea problemei. Robert Bryce in studiu lui intitulat “Gusher of Lies” (Minciuni Abundente) ne explica faptul ca succesul Braziliei in problema energetica nu a fost generat de folosirea etanolului inca din 1972 ci de cresterea explorarilor petroliere din regiunea de coasta. Cu riscul de a ma repeta, doar, doar se va gasi cineva sa ma inteleaga, revin la vorbele lui Teddy Roosevelt, rostite in campania electorala din 1908: "In spatele guvernului vizibil sta un guvern invizibil in fata caruia nu se poate face nimic." Chiar niciuna din cele 16 Intelligence Agency nu poate rezolva problema…… "misteriosului invizibil?". Pana una alta, la mai putin de 100 mile de locul unde-mi duc tihnita existenta, pretul galonului este de $2.54 la benzina si $ 2.20 la Diesel, motiv care determina pe multi americani sa cumpere benzina din…… Mexic. Foarte probabil, la troc-schimb, Mexico ne-a trimis peste 12 mil. de imigranti ilegali, sau ca sa fiu “politically correct”, undocumented aliens (straini fara documente)!!!, "gest amical" care genereaza cheltuieli de zeci de miliarde de dolari anual, suportati de masa amorfa, idiotii utili din propriile lor taxe. Ma gandesc cu respect si consideratie la presedintele Ronald Reagan, care ne-a avertizat: Guvernul nu este solutia problemelor noastre; guvernul este problema. (government is not the solution to our problem; government is the problem.”) Acelasi lucru este valabil si pentru tara aflata la 10,000 km. departare si careia I-am pastrat un respect deosebit indiferent de forma de guvernamant si perimetrul geografic unde m-au purtat… pasii. Daca pretinsii politicieni nu vor invata ca "patria este un rug pe care la momentul oportun se sacrifica cei mai buni fii ai sai", nimic nu se va schimba. Pentru a intelege intelepciunea este nevoie de intelepciune; muzica nu reprezinta nimic daca audienta este compusa din surzi. Asta, pentru cine are urechi de auzit, sa auda. Poate cele scrise va sunt cunoscute, dar pentru ca nimeni nu le asculta, trebuie sa revin. Sunt vorbele lui Andre Gide, nuvelist si eseist francez, decedat in 1951: everything has been said before, but since nobody listens, we have to keep going back and saying it all over again.

* Va informam in Din Lumea …. lui Stanley Kramer (V) ca Scott Mc.Clellan, pe atunci purtator de cuvant al Casei Albe, locuieste intr‑un modest apartament cu o camera, din Washington DC. La timpul respectiv, numitul Remus Trica, seful de cabinet al premierului roman, in acelasi timp si "Fin", locuia intr-un … Viloi si, in plus, a fost "impadurit" cu 10 Ha. Mai mentionam, ca in orice tara civilizata din lume, ar fi cazut… capul nasului. Nasul nu mai este prim-ministru, dar cat timp este in libertate, se pare ca se bucura de protectia celor de la DNA. Scott si‑a datorat ascensiunea politica, in exclusivitate, raporturilor amicale avute cu presedintele Bush, de care se distanteaza acum, din ratiuni care tin de o boala intratabila si incurabila: lipsa de caracter. Din nefericire, mediul politic si nu numai este infestat de asemenea specimene. Pana si cea mai buna armata din lume, daca este formata din oameni fara caracter, va sfarsi in bratele inamicului. Chiar nu spun nimic nimanui, cazurile ca cel al lui Robert Hansen, fost agent FBI, condamnat la inchisoare pe viata pentru spionaj in favoarea Rusiei timp de 20 de ani, al lui George Trofimoff fost col. in US Army, care a spionat 25 ani in favoarea Rusiei, al lui Aldrich H. Ames, fost CIA special agent, timp de 9 ani spion al Rusiei, al… al… etc. Si cineva incearca sa-mi insulte inteligenta, afirmand ca Razboiul Rece este terminat !?! Treziti-va la realitate, domnilor. Va reamintesc cuvintele lui David B. Funderburk, fost ambasador al USA in Romania, rostite la un meeting care a avut loc la Marriott Hotel, in Ontario: “Communism is not dead, it’s only changed its appearance.” Meetingul a avut loc sub auspiciile lui John Birch Society, o organizatie anticomunista care sustine ca cei mai influenti oameni din lume -presedinti, industriasi, jurnalisti- sunt componenti ai unei conspiratii care sa aduca lumea sub controlul unui singur guvern totalitar. Subscriu in totalitate.

(Continuare din numarul precedent)

Marinescu Aurica (Slanic-Prahova, devenit functionar petrolist): „Tu, cu firea ta de om constiincios si sincer, cu meritele pe care trebuie sa ti le recunoasca oricine, vei da piept mai usor cu greutatile vietii".

Un coleg al nostru mai modest, venit prin transfer prin clasa a 5-a sau a 6-a, un anume Anghelescu, iti aminteste ca iti taia nasturii de la manta „in gluma” si ca te necajea sa-i traduci la latina ?

Ciubotaru Iuliu Vorniceni (Dorohoi, devine cercetator, doctor in istorie): „As vrea ca peste putin timp sa cumpar de la unica librarie din Dorohoi o carte de poezii cu numele tau… iti mai trebuie tendinta si gata, opera de valoare. Mie mi-au placut poeziile tale, mai ales cand n-au purtat pecetea influentelor moderne.

………………………………………………………………………………………

Memorie, sa nu uiti colegii pe care i-ai avut, atata timp cat ai fost surghiunuit in orasul in care ploua de doua sute de ori pe saptamana „.

Ghitulescu Gheorghe (Buicesti-Mehedinti, devenit medic): „Am incercat de atatea ori si incerc si acum si cu greu scriu aceste cuvinte, cand stiu ca ele sunt ultimele pe care ti le pot spune… cuvintele despartirii".

Incheierea prevestitoare de zile negre. Ghitulescu, dupa cum stii, a devenit medic si a ajuns directorul spitalului din Bailesti, unde a fost eroul unei anecdote nostime: purta o barba popeasca. Intr-o zi, il intalneste un batranel prin curtea spitalului si-l intreaba :

- Parinte, daca nu ti-e cu suparare, unde-l pot gasi pe doctorul Ghitulescu ?

Doctorul a zambit si era cat pe ce sa-i spuna :

- La biserica, taica.

Dupa ce am trecut in revista cateva autografe cu semnificatiile lor, sa vedem ce spune si enciclopedistul nostru, Plesoiu Aurel (din Gura Teghii-Buzau, ajuns inginer electrotehnist, mai tarziu).

Din fituica pe care mi-ai aratat-o reiese ca, el ti-a facut la 21.01.1947 un portret psihologic si nu stiu daca s-a folosit de un zodiac sau numai de observatiile proprii, dupa o schema gasita undeva. Interesant este ca acest portret iti corespunde, practic s-a confirmat in proportie de 80 la suta, dupa o calculatie pe care am facut-o chiar eu de curand.

Iata cum te caracterizeaza el, foarte lapidar: 1. eleganta; 2. putere de rabdare; 3. de fascinatie; 4. raceala; 5. indiferenta; 6. idei liberale in legatura cu morala si conventiile sociale; 7. curaj; 8. spirit; 9. talent; 10. natura simpatica; 11. mare putere seducatoare; 12. mandrie si incredere in sine; 13. iubeste societatea simtitor; 14. maniere; 15. disctinctie; 16. afectie; 17. sentimente puternice; 18. generozitate; 19. natura senzuala; 20. bunatate de caracter; 21. timiditate; 22. aptitudini pentru studiu; 23. om caruia ii place sa contemple; 24. fermitate in chibzuinta; 25. usor supus; 26. ascultator; 27. fermitate; 28. cateodata, cruzime; 29. om care stie sa pretuiasca timpul, lucrurile, ocaziunile; 30. dispus la economie; 31. viata potrivit de lunga.

In analiza facuta am stabilit ca ti se potrivesc 24 din cele 31 de elemente, deci peste 80 %. Am exclus trei insusiri pe care nu le pot aprecia sau de care n-am fost convins: putere de fascinatie, putere seducatoare si durata de viata.

Dintre caracteristicile cele mai evidente confirmate, mentionez si eu, in ordinea inscrierii date de el: idei liberale in legatura cu morala, dar manifestate foarte discret, datorita manierelor, distinctiei si de ce nu, timiditatii. Urmeaza talentul, la care tu ai ceva usurinta in scris si mai putin in vorbire. Apoi, generozitatea. Stiu ca n-a fost persoana, coleg, in indelungata ta activitate, care sa nu fi beneficiat de ea. Pe unii colegi ai vrut sa-i ajuti chiar sa-si schimbe scrisul si semnatura neglijenta. Multi dintre colegii tai din cercetare au beneficiat de generozitatea ta. Asa cum au mentionat si doi dintre colegii nostri de liceu. Bunatatea de caracter se apropie de precedenta. Este interesanta semnalarea lui Plesoiu privitoare la aptitudinea pentru studiu, pe care ai dovedit-o mai ales in munca de cercetator stiintific. Ai recunoscut la cea de-a zecea aniversare de la terminarea facultatii, in cuvantul tau foarte aplaudat. Ai zis ca venind la Braila, ai mai urmat o facultate. Multi au luat-o drept o metafora. Altii, mai curiosi, chiar te‑au intrebat: ce facultate? Si le-ai vorbit despre Culturile irigate a caror intrare in invatamantul superior ai propus-o si a aparut intr‑un articol de fond al ziarului Romania libera de atunci. Ca aceasta propunere a ta a influentat sau nu, cert este ca dupa publicarea ei, disciplina respectiva a fost introdusa in programa analitica din anul universitar urmator si se continua si azi.

Daca v-ati fi intalnit in 2003, la cea de-a 50-a aniversare a terminarii facultatii, ai fi spus ca tot la Braila ai urmat si cea de-a treia facultate si anume Facultatea de Soluri saraturate si exploatarea lor agricola. In acest domeniu ai lucrat 20 de ani si ai numeroase publicatii printre care si o lucrare prioritara cu unii colaboratori: Tehnologiile cadru pentru cultura plantelor pe solurile afectate de saraturare.

Cautand prin sertare, mai gasim manuscrisul altei carti care se refera numai la cultura plantelor furajere pe solurile saraturate. Ele completeaza o alta lucrare foarte utila, pe care abia s-a uscat cerneala: Seceta si agricultura in conditii de seceta (dry farming), care isi cauta cititorii.

In ceea ce priveste placerea de a contempla este una dintre cele mai nobile insusiri pe care am gasit-o si eu in cartea ta de versuri si chiar in unele fotografii pe care le-am vazut in albume.

De fapt, fara a fi visator, nu poti fi, cred eu, nici chiar un cercetator bun, nu mai vorbesc de poet, chiar daca nu-ti aduce nimeni laude. Dispus la economie – scrie el mai departe. Tu mi-ai spus ca esti chiar cam zgarcit. Uitasem emotiile, timiditatea. Am constatat si eu inca de la Predeal. Datorita timiditatii tale, mosul de istorie ti-a zis: „domnule, vorbesti de parca ai fi din varful muntelui". Eram prin clasa intai atunci.

Om care lucreaza mai mult cu creierul, asta e confirmata mai mult de activitatea ta din cercetarea agricola careia i-ai dedicat aproape o jumatate de secol, daca socotim si anii de facultate in care gandul tau a fost indreptat spre acest domeniu. Dar nu sunt putine nici proiectele din activitatea pe care ai desfasurat-o si sub influenta sentimentelor. Ba, uneori chiar a unor vicii ca fumatul sau, copilarescul joc de noroc. Hai ca asta cu cartile de joc e nostima si poate ca nu-i dai importanta de sansa.

Desi timid, fricos, totusi te-a tentat sa intri intr-o capcana din care ai avut sansa sa scapi cu fata curata. In ’43 sau ’44. Corect este ’44 pentru ca aveam sala de clasa cea mai mare de la etaj, cu deschidere spre intrarea liceului si spre Clabucet.

Cei care eram din zone mai indepartate n-am putut sa plecam in vacanta de Craciun. Era razboi si se circula foarte greu cu trenul. Rusu, Capizisu si Carstea au organizat un plugusor si te-au luat cu ei in echipa. Doi tineau o macheta de placaj-plugul cu doi boi de la sala de festivitati, al treilea pleznea cu biciul si tu trageai buhaiul. Asa ati colindat profesorii, ofiterii si se pare, chiar pe alti predeleni. Banii pe care i-ati castigat, ati incercat sa-i inmultiti la un joc de carti. Ati gasit voi de la cine sa invatati. Ati jucat mai intai intre voi. Apoi, cand au venit ceilalti din vacanta, ati incins un joc chiar in prima zi. Dar tu, care ai avut parca o presimtire, te-ai plictisit si dupa cca. o jumatate de ora ai lasat locul liber, ca erau destui chibiti care asteptau sa-si incerce norocul. Eram cazati in cel mai mare dormitor, iarasi destinat clasei a patra. Copiii n-au asteptat o ora mai tarzie. Era program administrativ, comandantul companiei era in birou, sau a aparut cand voi n-ati vazut. Era un cavalerist cu burtica de bucatar care, probabil nu mai corespundea armei, si asa cum dormitorul era lipit de magazie, unde capitanul isi avea biroul, trimis de o pasarica vicleana, a venit la noi sa vada cum aratam dupa vacanta. Tu, plecat din fundul dormitorului cu patruzeci si ceva de paturi asezate pe patru randuri, te indreptai spre usa. Cand aceasta s-a deschis si l-ai vazut, ai comandat: drepti. Era consemnul obisnuit. La masa de joc, pe un pat din fundul dormitorului, panica mare. Cei patru din joc si chibitii, in loc sa ia pozitia reglementara, dadeau de zor sa ascunda cartile si banii. Zbucium zadarnic. Comandantul i-a vazut si i-a chemat la el. Purta mereu o cravasa in mana. Parca-i vad pe cei patru, unul langa altul, in pozitie de drepti. Capitanul le-a confiscat cartile si banii si te-a chemat pe tine (erai mai vartos!) sa-i tii in spate pe rand pentru a primi cate o portie de cate trei sau cinci cravase. Au mai pierdut si cate doua-trei puncte la purtare. Iar tu, sa nu spui ca n-ai avut si atunci o sansa. Ai scapat basma curata. Desigur, asa ceva nu se uita. Ramane sa le povestesti tu pe altele care au fost mai semnificative

.Va urma

Neculai Popa: Fie ca ma aflu în Transilvania, Banat, Dobrogea sau Basarabia, peste tot ma simt ca acasa.

Interviul saptamânii - marti 11:42, 17 iunie, 2008.

- S-a creat un obicei ca atunci când vin în România sa vin si în Basarabia. De fapt, Basarabia tot România este. Fie ca ma aflu în Transilvania, Banat, Dobrogea sau Basarabia, peste tot ma simt ca acasa. O sa va spun de ce îmi place mai mult sa vin în Basarabia. Îmi plac oamenii de aici si parca ma încarc de românism când vin aici, de lupta pentru promovarea ideii nationale românesti. Ma intereseaza, în mod deosebit, situatia eroilor nostri din cel de-al Doilea Razboi Mondial, care, practic, sunt presarati pe întreg teritoriul Basarabiei si cred cu tarie ca numai asumându-ne trecutul, revenind la origini, învâtând copiii sa-si cunoasca trecutul, putem vorbi despre un viitor stralucit. Numai afirmându-ne trecutul, având o legatura trainica cu acesta, putem sa ne proiectam viitorul. Generatiile viitoare trebuie sa cunoasca de unde vin, iar aceste morminte trebuie facute cunoscute lor, pentru ca între noi si cei de dincolo exista o legatura transcedentala, întrucat si cei de dincolo se roaga pentru noi. Asa s-a descoperit "Tiganca", dintr-o întâmplare. Probabil ca cimitirul s-a dorit a fi o oaza de închinare, de slava întru Dumnezeu.

- Primul proiect este legat de Hagi Curda (n.r. localitatea Camâsovca din Ucraina) - sat eminamente românesc, sat care are doua comunitati religioase: una ce apartine de Biserica rusa si alta de Biserica româneasca. Acolo, la Hagi Curda, noi, Consiliul Mondial Român (CMR) îi ajutam, în limita posibilitatilor, sa construiasca o biserica proprie, fiindca pâna acum li s-a îngaduit sa-si aiba serviciile duhovnicesti la o casa culturala. Cineva a dat foc cladirii bisericesti si am zis sa ajutam comunitatea locala. Initial am cumparat un teren. Ne-am întâlnit cu domnul Iordachescu la Hagi Curda si acolo am stabilit ce facem. La o luna de zile a fost inaugurarea, s-a pus piatra de temelie la care ai asistat si tu. În total am oferit 44.500 de dolari, plus ce am primit de la Departamentul de Stat, vreo 30 de mii de euro si cum suma are echivalentul a 90 de mii de dolari, s-a reusit sa construim biserica. Dar si lotul de alaturi, unde sta parintele, noi l-am cumparat. Deci, avem doua loturi acolo, dar am venit si sa le aducem banii si într-o vizita de lucru: sa vad unde s-a ajuns. E o bijuterie de biserica. Al doilea proiect a fost "Tiganca", cu manifestarile prilejuite de Înaltare, dar si de Ziua Eroilor. La fel de important este si proiectul ce tine de Nicolaieuca, unde se finalizeaza niste lucrari. Nicolaieuca se doreste a fi un fel de al doilea cimitir "Tiganca", ca impact, ordine, garduri. O actiune importanta este... Troita care a fost montata la Ialoveni. Împreuna cu reprezentantii Oficiului Eroilor din cadrul Guvernului României am discutat cu factorii de decizie de acolo sa demareze un proiect cu un deviz si în toamna aceasta vor începe lucrarile de la Ialoveni, unde cred ca va fi unul din principalele cimitire de aici. Este în primul rând foarte frumos, pentru ca pe unde n-ai trece se vede cimitirul din orice punct. Edilii locali vor sa faca în spate si o biserica sau o manastire, care sa apartina tot de România.

- De pe Internet am aflat ca li s-a dat odata foc, apoi preotul a fost batut, i s-au aruncat gaze lacrimogene în biserica si asa am intrat în legatura cu cei de acolo. Am încercat prin e-mail, dar a fost imposibil, asa ca am trimis vorba prin Eugen Tomac, care este unul din consilierii presedintelui Basescu si este originar din Basarabia din Ucraina. Asa am aflat despre ei si de faptul ca ei au apelat la ajutor si ca nimeni nu i-a ajutat. Ca orice lucru început trebuie terminat, cum spun americanii ,,No matter what". Orice s-ar întâmpla, noi trebuie sa finalizam si cât mai repede. Cred ca si acum am sa reusesc, când am sa ma întorc în tara, am sa pot sa influentez mai multe centre decizionale de acest punct geostrategic important. Pe lânga faptul ca e o comunitate profund româneasca, localitatea Hagi Curda poate însemna ceea ce pentru ucraineni este Insula Serpilor. Noi avem piciorul aici la ei, iar casa de la mijloc vrem sa o daramam si sa facem un fel de sala, biblioteca, sa poata fi vizionate filme românesti, sa se citeasca carti românesti. Astfel încât sa fie o oaza de spiritualitate româneasca, un sâmbure de românism acolo.

- Am fost in Transnistria acum 3 ani, cu doamna Valentina Ursu si cu Alina Sloninov. Am fost la o manastire si atunci am realizat chiar diferenta dintre basarabeni si transnistreni. Parca era mai întuneric acolo, lumea mai negricioasa, mai speriata. Aici, (în partea dreapta a Nistrului-n.a.), mai poti întâlni pe cineva care zâmbeste, spre exemplu, tu, dincolo lumea e trista, speriata. Tin minte ca întorcându-ma înapoi, Alina a oprit masina, s-a dat jos din aceasta si a dorit sa intervieveze niste copii. Dar, ei s-au speriat si au fugit, cu toate ca vorbeau româneste.

- Mi s-a oferit acuma posibilitatea sa ajut pe un parinte, care are nevoie de cinci mii de dolari, pentru finisarea unei biserici din regiunea transnistreana. Sa dea Dumnezeu sanatate, ca economia Americii sa fie tot atât de înfloritoare, dar nu ca si acuma, pentru ca, daca acolo va fi, Doamne fereste, la fel ca si aici, atunci nu va vom putea ajuta.

- I-am vorbit si domnului Dorin Chirtoaca, ca nu este posibil ca acesta sa se manifeste aici. De asemenea, i-am vorbit de unitate nationala, ca trebuie sa se uneasca partidele, conceptele politice apropiate si similare. Aici, sunt doar gasti: gasca Serebrian, gasca Rosca, acuma vad ca un domn Filat a facut un alt partid. Mâine se va naste un altul, finantat de un altul. Deci, sunt numai gasti si interese economice, pentru ca daca ar fi patriotii de altadata- un Kogalniceanu sau un Bratianu, s-ar uni pentru a se elibera de dictatura rosie, de Voronin. Dar scopul lor nu este înlaturarea lui Voronin sau "binele natiunii", ci de a-si ridica partidele cât mai sus pentru a avea avantaje economice. Sigur, ca avem noi ceva în sângele nostru, ca nu prea întelegem cum sa ne unim, mai ales, aici, în Basarabia. Cred ca sunt si interese care se platesc. Cred eu ca suntem platiti din afara, ca sa nu ne unim. Si interesele celor din afara, dar si interesele pungii noastre dicteaza practic sa stam separati unul de altul. E dureros ca am vazut aici palate, castele, în aceasta mizerie unde sunt batrâni cu câte un dinte în fata, chinuiti.

- Am învatat extrem de mult din SUA, chiar daca am plecat la o vârsta foarte înaintata, de 48 de ani. În acei 48 de ani, adunasem si 14 ani, pe care i-am petrecut în temnitele comuniste din România. Aici, lucrurile se pot schimba doar pe cale democratica si ele se pot schimba. Evident, dureaza. Nimic nu se face peste noapte, pentru ca cel mai greu se schimba omul. Îmi amintesc ca nu demult am sarbatorit la Los Angeles, 150 de ani de atestare scrisa a orasului. 150 de ani au fost ieri si pe atunci, spune istoria, primar a fost Marius Kay, personaj vestit, care l-a pus pe frate-sau, criminal de rând, în functia de judecator. Au trecut 150 de ani ca în Los Angeles sa avem si Holywood-ul, sa fie un oras-minune, oras mare. Si, probabil, noua ne trebuie 300 de ani, enorm de mult, dar se vor schimba lucrurile mai greu. Mesajul pentru tineri e sa se angajeze politic, sa nu stea nepasatori, sa contribuie la bunul mers al societatii. Si sa frecventeze biserica lui Hristos, caci fara biserica nu exista un viitor bun. Putem sa ajungem la un anumit nivel material, sa avem o stare foarte buna, dar din punct de vedere spiritual sa fim un dezastru. Numai prin biserica, prin implicare în plan socio-politic putem schimba lucrurile.

În 1848, la 26 iunie, Guvernul Provizoriu al tarii Românesti a hotarât prin decret ca steagul national sa fie format din tricolorul albastru-galben-rosu si pe el sa scrie „Dreptate-Fratie". Culorile primare ce alcatuiesc lumina alba apar si ca simboluri de diviziune în cadrul societatii antice iraniano-hinduse, rosu fiind simbolul luptatorilor (ksatriya sau rajanya, cu semnificatia de ksatra- regal), vaisya (satean caruia îi apartine galbenul în India si albastrul în Iran). Albul este purtat azi de Patriarh, pastrând aceeasi traditie ca si în antichitate - când apartinea Brahmanului (om al formularii, stapân al focului). Focul este forma grosiera a luminii în plan fizic, pe care Prometeu l-a furat din ceruri pentru a îl da oamenilor. Ca semizeu el este prima fiinta care se sacrifica pentru binele omenirii, fiind înlantuit în muntii Caucaz si sfâsiat de vulturul lui Zeus. Zeus la rândul sau trimite printre oameni suferinta. Se poate întelege ca focul olimpian are o semnificatie mai profunda si echivaleaza cu fructul oprit, din pomul cunoasterii binelui si raului, pentru care Adam si Eva pierd paradisul. Când vorbim de culori împletim într-o spirala nevazuta vibratii profunde care au marcat si vor marca lumea noastra. Astfel simbolul jertfei si eroismul sunt reprezentate de sânge, care prin culoarea sa înseamna viata. Primul om, Adam, s-a nascut din pamântul rosu (adamah în ebraica, unde este un substantiv feminin - ca si conceptia noastra despre Mama-Pamânt). Miezul planetei noastre este incandescent - deci tot un rosu, aparent pasiv. În ocultism rosul este simbolul planetei Marte, pe care azi astronomii o numesc planeta rosie datorita culorii sale. În mitologie Marte este zeul razboiului care guverneaza zodia berbecului (situata primavara) poate semnifica si revenirea la viata. În conceptia orientala culoarea rosie apartine chakrei bazei, numita si Poarta Pamântului si având elementul pamânt. Zamislirea lumii din lutul primordial nu s-ar fi facut fara rostirea cuvântului, logosului divin, iesit prin Poarta Timpului si Spatiului (localizata în zona gâtului, de culoare albastru stralucitor-jupiterian, cu elementul akasha – care în traditia noastra corespunde cerurilor, lumii spiritelor si a lui Dumnezeu). Vibratia subtila care a însotit creatia este iubirea, a carui sediu este în inima, iar chakra este Poarta vântului (a carei corespondenta este zeita iubirii si vegetatiei, Venus). Vegetatia, florile, ne învata iubirea neconditionata, daruirea fara a cere - aceea care i-a însotit printre multi altii pe Prometeu, Iisus si pe toti budistii care urmeaza calea Bodhissatva. Prana, hrana divina, are ca Porta, cum era firesc, pe cea a Soarelui (de culoare galbena si ca element focul - acel foc hristic de care vorbeste Iisus în Evanghelii când ne spune ca el este hrana lui Dumnezeu). Poate nu este întâmplator ca tricolorul nostru îmbina unitatea dintre dualul masculin (albastrul jupiterian, culoarea adevarului la egipteni, visul nocturn - simbol al idealurilor înalte) si femininul (rosu din pântecele pâmântului roditor si datator de viata pamanteana), sau dualul feminin (albastrul deschis al reveriei diurne, zamislitoare de creatii artistice) reunit cu masculinul (rosu, martian, învingator si plin de virtute razboinica, devenit simbol imperial -purpura). Nu este o întâmplare faptul ca fiecare culoare are o latura masculina si una feminina; se stie ca din punct de vedere anatomo-fiziologic fiecare fiinta are atât o latura feminina sau masculina determinanta, dar la nivel secretor, prin intermediul suprarenalelor, în sânge se regasesc hormoni feminini cât si masculini, iar atât sistemul nervos somatic cât si cel vegetativ au doua laturi (senzitiva-motorie si respectiv simpatica-parasimpatica). Dualul masculin-feminin este hranit de aurul hristic, aurul ce poate fi în inimile noastre atunci când suntem dominati de dreptate si fraternitate, adica iubitori de adevar si de semenii nostri. Aceasta unitate a tricolorului, simbol a trinitatii, ascunde în profunzime lumea saturniana. Prin contopirea celor doua parti ale întregului (a femininului cu masculinul, reprezentate de rosu si albastru) rezulta violetul-saturnian (culoarea martirilor considerata de întelepti ca locuinta a lui Vishnu si de oamenii drepti ca locul inefabil al cunoasterii lui Atma sau locul eliberarii, dar si a chakrei crestetului - numita Poarta vidului). În acelasi timp, prin simbolistica oculta a lui Saturn, violetul e culoarea doliului vaduvelor, al cunoasterii oculte, ascunse).

Decretul, mai mult decât binecuvântat, de înfiintare a steagului national din 26 iunie este sub semnul cifrei opt (2+6, simbol al infinitului si al calendarului solar cu opt luni), în a treia zi de la sarbatoarea Sânzienelor (sau Dragaica), dar si a sarbatorii crestine a nasterii lui Sf. Ioan. Daca albastrul si rosul formeaza o axa (orizontala) a laturii umane, pamântesti, galbenul hristic unit în astral cu violetul formeaza axa verticala a lumii, nascute din haos. Prin contopire galbenul si violetul dau gri, poate acea stare de la facerea lumii, când Dumnezeu a spus „sa Fie lumina" si a separat lumina de întuneric. Hranindu-ne cu lumina Hristica putem trai în fraternitate si dreptate, aproape de iubirea Hristica - singura care poate purifica si înalta un popor.

Camelia TRIPON

Traim într-o lume în care timpul „fuge" repede, atât de repede, ca simtim nevoia "sa ne agatam" de un reper. Astfel începem sa cautam documente, iar daca timpul sau vreun incediu n-au lasat un petic de hârtie, stergem acele vremuri - desi un ciob n-a vrut sa se descompuna si vrea sa ne aminteasca de o perioada greu imaginabila, de mii si mii de ani. Asa se face ca în lume exista specialisti, care au constientizat ca alaturi de limbajul formelor si culorilor, civilizatia umana a dezvoltat un limbaj al comunicarii prin cuvinte – „un fel de arhiva unde descoperirile omenesti sunt la adapost de cele mai suparatoare accidente, pe care flacarile n-ar putea s-o mistuie si care nu ar putea sa piara decât odata cu naruirea totala a natiunii" (J. D. Michaelis).

Istoria ne ofera documente recente pentru termenii Basarab-Basarabia; daca ne multumim cu ele, atunci lumea noastra are doar câteva secole. În spatele cuvintelor, însa, se ascunde memoria unui popor, care n-a vrut sa piara, nici atunci când „rasaritul a cotropit apusul".

Forta transmisa de cuvântul Basarab este atât de mare, încât purtatorii lui s-au dovedit conducatori viteji si întelepti, precum Basarab I, Mircea cel Batrân, Vlad Tepes sau Brâncoveanu, iar prin Maria Voichita si alte domnite, s-a transmis în spatiul Carpato-Dunarean din calitatile acestui neam, din Moldova, pâna în Rusia, Serbia sau Polonia. În teritoriul înzestrat cu acest nume s-a pastrat traditia, care i-a ajutat pe locuitorii lui sa supravietuiasca celor mai ostile situatii. Pastrat în constiinta neamului, numele evoca originile sacre. Daca ne referim la Vasile Lovinescu, numele se explica prin Ban-Saraba, adica conducerea (Ban) sacerdotala (saraba). B.P.Hasdeu, analizând din alt unghi semnificatia numelui descopera în Bas-arab sensul de negru. Poate fi o referire la originea din pamântul negru, usor de arat, arabil, specific unui popor sedentar. De ce spun acest lucru?...

Pentru ca vechii egipteni, acum mai bine de cinci mii de ani, se considerau Remtu Kemi, adica oamenii (pamântului) negru al Nilului, iar nomazii erau din pamântul rosu al desertului (Khaset). În România exista numeroase hidronime (Crisul Negru, Cerna etc.), toponime (Negru-Voda, Neagra, Negresti, Cernavoda etc.) sau nume (precum Cernat) - toate cu sensul de negru. Radacina Kemi din vechiul Egipt, alaturi de termenul francez (urmas din limba celtica) cerne=cearcan sugereaza o vechime de cel putin 5.000 de ani a familiei de cuvinte cernit, cerna, cearcane; înaintasii nostri nu trebuiau sa-i astepte pe latini sau pe slavi pentru a le rosti. De asemenea, global privind, multe popoare nomade atunci - precum amerindienii, unele triburi din Pacific si chiar poporul biblic (Adam vine din ebraicul Adamah, care înseamna pamânt rosu) îsi sustin originea "rosie", iar Marea Rosie este înconjurata de desert. Putem spune ca miticul Negru-Voda de la noi este asemenea biblicului Adam.

Revenind la sensul sacru al numelui Basarab, gasim un dragon înaripat sau zmeu, în Vede - unde Shiva ia forma aceasta sub numele de Sharabha. Brahma (creatorul), Vishnu si Shiva formeaza triada în religia hindusa. Ramânând în lumea basmului, observam ca Harap Alb, aparent o contradictie, deschide o posibilitate de întelegere mai profunda a numelui, aceea de Ba-sharabha. În acest context Ba este atât parte a spiritului (ca în egipteanul Ba), dar si a purtatorului de lumina (din toata cultura indoeuropeana - numit Bal, Baal, Bel, Belenius si românescul balai) si sharabha. Numele Basarab creeaza din nou unitatea alb-negru, corespondentii sai fiind cuplul Vishnu-Shiva. Aceste doua nume "sunt jocuri" între doua consoane V (care poate fi B) si SH (adica s); astfel Basarab devine nu numai unitatea, alb-negru, dar si calea spre lumina, caci azi, fie ca ne gândim la stramosii nostri Basarabi, fie ca privim spre Basarabia, lumina sperantei ne uneste spre ziua în care ne vom îmbratisa din nou fratii de limba si de neam din Basarabia.

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

- Si eu trebuie sa ma retrag.

Pleca împreuna cu Silviu si cum acesta nu mai avea masina se oferi sa-l duca pâna acasa.

- Pot sa va întreb ceva? spuse detectivul pornind masina.

- Daca nu stiti unde e adresa va arat eu drumul.

- Stiu unde e. Nu de asta e vorba. Va spune ceva cazinoul „Table Vert” din Paris.

- Poftim?

Chris relua.

Cazinoul „Table Vert” din Paris.

- De unde stiti?

- Aveati datorii mari acolo, de aia ati luat banii împrumut de la Marin Pascu? Asa-i?

Silviu aproape striga.

- Da asa-i! Asa-i!

Îsi dadu drumul, un râu de cuvinte, spargea zagazul sufletului. Vorbea repede, parca usurat, ca poate în sfârsit sa povesteasca cuiva, ceea ce îi statea de mult pe suflet.

- Nu am vrut sa afle Anca ca joc. Am si câstigat de câteva ori dar nu m-am putut opri la timp. Le-am semnat o chitanta pe care daca nu o plateam, ajungea la centrala noastra din Paris. Eu am un post de raspundere, as fi fost ruinat. Atunci m-am dus la Marin, stiam ca el are bani pusi de o parte. I-am povestit cinstit despre ce este vorba.

- Erati asa de buni prieteni?

- Prieteni? Când s-a casatorit cu Rodica nu era "marele profesor" si pe vremea aceea eram peste tot împreuna. Cu timpul relatiile s-au mai racit între noi doi, dar au ramas cât de cât bune. În seara aia când i-am spus, a râs de mine apoi m-a întrebat ironic ce garantii am.

Eu aveam o casa în Freidorf, spre fosta balta. Stiti unde e?

- Da stiu.

- Casa am mostenit-o mai de mult de la o matuse. Dar trebuia renovata asa ca ne-am hotarât sa o lasam asa cum e pâna avem banii necesari. Timpul a trecut si noi nu am facut nimic. Atunci mi-a venit ideea, sa-i dau lui casa în gaj. Nu a fost prea încântat dar a spus ca se mai gândeste. Eu eram disperat, peste o saptamâna trebuia sa plec din nou la Paris si sa-mi platesc datoriile.

- Deci mai multe?

- O perioada am avut credit, bine înteles dupa ce m-au verificat, ce lucrez, unde lucrez, ce salariu am si multe altele, eram complet în mâna lor. Dar când am ajuns la 25.000 mi-au spus ca creditul mi-a fost anulat.

- 25.000 de Euro, fara dobânzi?

- Cu dobânzi si fiecare zi mai adauga ceva la datorie.

- Când a fost asta?

- La sfârsitul lui august.

- Deci putin înainte de începerea anului universitar. Si ce s-a întâmplat dupa aceea?

- Mi-a dat un telefon dupa doua zile ca vrea sa vada casa. Ne-am dus pâna acolo. Eu am vrut sa o pun la punct, astfel încât sa devina locuibila. Mi-a spus ca nu e nevoie ca se ocupa el de asta. Era asa de destins si vesel ca am crezut ca e altcineva nu Marin. Dar era el. Ne‑am înteles, eu i-am dat casa în gaj, iar el mi-a dat banii.

- Si ati facut o hârtie.

- Desigur cu doi vecini ca martori. Hârtia e la mine acasa. Acum vreo trei luni mi-a spus ca vrea banii la termen si n-am mai înteles nimic. Între timp a amenajat si a aranjat casa. Am crezut ca vrea sa o cumpere.

- La ce valoare?

- 15.000 de Euro.

- Si restul?

- Am sperat sa pot face rost de ei.

- Sâmbata?

- Da sâmbata!

Îsi trecu mâna prin par.

- Sâmbata am vrut sa vorbesc cu el. Am vrut sa-l conving. Dar nu am reusit.

- Sotiile au stiut de tranzactie?

- Nu, doamne fereste, asa a fost conventia dintre noi de la începutul începuturilor.

- Acum iesi cu adevarul, domnule Silviu. Acolo a fost un cuib de dragoste pentru profesor si sâmbata nu l-ai rugat ci l-ai amenintat. Târgul a fost urmatorul, el te ajuta sa scapi de datoriile de joc iar dumneata îi procuri un loc unde nu‑l deranjeaza nimeni. Ai sperat sa-i vinzi casa, dar acum trei luni si-a schimbat parerea si a vrut banii. Ce s-a întâmplat dupa aceea?

Silviu Fagarasan tacea.

- A cerut banii imediat dupa ce s‑a anuntat logodna. Asa-i? Ati stiut de legatura lui cu Oana Dima si l-ati presat, nu vreau sa spun „santajat" ca suna urât, dar asta e realitatea.

- Da am stiut si l-am acoperit, nu de drag, dar ce puteam sa fac. Sâmbata seara m-am dus la el în birou si i-am spus ca daca nu-mi prelungeste termenul îi spun totul lui Rodica. M-a înjurat si mi-a spus unde pot sa ma duc cu Rodica mea cu tot. Atunci l-am lovit. Cred ca l‑am nimerit în ochi. Dar nu a cazut si când am plecat era în picioare.

- Nu a ripostat?

- Nu dar mi-a spus sa dispar si sa fiu convins ca daca îmi deschid gura va avea grija sa nu mai pot respira aer de Timisoara. Asa asta e tot.

Dupa un timp reveni.

- Cum o sa va folositi de ceea ce v-am spus?

- În functie de functie. O seara placuta.

Dupa un sfert de ora Chris statea în sufrageria familiei Vintila si asculta din nou relatarea serii de sâmbata. Povestea lor coincidea cu ceea ce stia deja.

La un moment dat doctorul iesi din sufragerie, Chris se scuza si se lua dupa el. Îl prinse la capul scarilor ce duceau la etaj.

- Putem vorbi între patru ochi.

Doctorul se opri surprins.

- Doar v-am povestit ce stiam.

- Da, dar ma intereseaza, relatia dumneavoastra cu Rodica Pascu de acum doi ani.

- Veniti în birou. Ce vreti sa spuneti, ce relatie?

Mobilul lui Chris începu sa sune vesel ca de obicei.

(Va urma)

Pseudonim literar: writer

www.bocancul-literar.ro

marianbadea.blogspot.com

Arthur

Motto: “Poate putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.”

(Shakespeare)

 (Continuare din numarul precedent)

Tata nu i-a dat nicio atentie: i-a întors spatele. Apoi, s-a uitat din nou spre femeie si i-a precizat:

- Acum te las sa-ti iei vaca, dar dac-o mai gasesc pe terenul meu, ramâi fara ea. Si nu glumesc! Atunci sa vezi zile negre! ...

În sinea mea, îmi faceam socoteala ca aici femeia avea dreptate: în trecut, mergeam în padure cu lupul si‑l întarâtam. Dar nu puteam sa-mi explic cum de stie ea lucrurile astea, ca eu pastrasem un secret absolut... In fine, unde dai si unde crapa! Pe mine nu ma interesau cuvintele femeii asteia care ne pândea mereu si ne arunca peste gard, în spatiul împrejmuit, fel de fel de cadavre de pisici si de câini (am surprins-o în mai multe rânduri cu asemenea preocupari si, daca i-am spus, mi‑a zis ca mi s-a parut si sa ma duc la doctor!). Mai ales ca, în urma noastra, ea s-a pornit sa ne ocarasca. Important pentru mine era ceea ce-mi demonstrase tata. Asadar, am amânat rafuielile mele cu batrâna si am mers repede dupa el si Arthur care se deplasau împreuna, spre casa, câinele imitându-si stapânul, ignorând deliberat femeia. Am întrebat:

- Adica, tu vrei sa-mi spui ca te întelegi cu Arthur prin gânduri?

- Uneori, micuto. Uneori. Ca nu merge mereu. Nu asculta decât daca-i transmiti sentimentul tau cald si cred ca numai atunci când îl impresionezi întrucâtva.

- Deci, daca eu încerc acum sa-i transmit vreo comanda si pun suflet în ea, ma asculta ?

- Nu stiu. Încearca. Numai ca (ai grija !), lucrurile acestea nu se gândesc ca si cum te-ai adresa direct lui, asa cum ne adresam prin vorbe sau cum am mai vazut prin filme. El nu receptioneaza mesajul mental, ci percepe starea emotionala. Si nu o face dintr-o data, ci dupa un oarecare ragaz. Ca tu nu te adresezi prin intermediul unuia dintre cele cinci simturi, ci o faci ca si când ai comunica cu o entitate superioara care decide independent de mentalul câinelui. De aceea, nu merge mereu si nici imediat ce ai formulat comanda. De fapt, nici nu este vorba de o comanda mentala: este mai degraba o rugaminte formulata cu fermitate si conteaza mult în ce stare se afla el. La fel este si la oameni!

Arthur ne privea pe amândoi cu ochii lui aurii si parca ma invita sa fac ceea ce tocmai discutasem. „Nu cumva, cîinele pricepe ce discutam noi?", ma întrebam. „Hai, ca chestia asta-i tare !", socoteam putin contrariata. Am privit lupul câteva secunde, apoi am închis ochii si m-am gândit la mama, ca a ramas singura. Deodata, câinele a rupt-o la fuga si nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la aceasta. Apoi, a început s-o linga pe mâini, sarind fericit în jurul ei, iar mama îl tot întreba:

- Ce-i, draga? Unde ai fost? De ce m-ai lasat singura? Plecati cu totii si eu ramân sa spal vasele. Este normal?

Iar lupul parea ca-i marturiseste toata multumirea sa si se arata foarte fericit ca în lipsa lui nu i se întâmplase mamei vreun lucru rau...

M-am uitat la tata si am spus:

- Am înteles, tati. Asadar, el simte mai intens, nu-ti întelege gândurile, ci se atasaza de tine, de temerile tale, de bucuriile si suferintele prin care treci. Este posibil sa actioneze si la îndemnurile tale mentale?

- Este mult mai complicat. Incearca, a raspuns tata. Vei avea ce învata....

Iar demonstratia aceasta m-a pus pe gânduri pentru ca nu citisem nicaieri despre cum poti sa te întelegi cu câinele fara sa vorbesti cu el. Asadar, am întrebat:

- Exista carti despre asa ceva?

- Da. Exista, dar ele au un circuit limitat. Iar oamenii nu sunt interesati sa cunoasca aceasta problema în amanunt. Ei nu sunt în stare sa se înteleaga unul cu celalalt, darmite sa fie preocupati de ce simte un animal...

Multa vreme, aceasta întâmplare ciudata mi-a staruit în gânduri si preocupari. Cautam mereu sa ramân singura cu lupul. Nu mai discutam cu el, asa cum faceam în trecut. Încercam sa-i transmit starile mele emotionale. Dar nu vedeam nicio schimbare. Asta pâna-ntr-o zi când, în timp ce ma aflam cu lupul în curtea casei, un pui de vrabie a cazut din cuibul sau. Ori, poate învata sa zboare, cum fac mereu toti puii, atunci când le vine vremea... Numai ca, în loc sa-si întinda aripile si sa zboare în vazduh, puiul în cauza s-a îndreptat în picaj direct catre peluza din fata casei.

Va urma

Ilinca Natahanel (Vctorita Dutu)

I

(Continaure din numarul precedent)

Dormind asa, auzi dintr-o data doua muzici la fel care se suprapuneau una peste alta. Una era cea adevarta care îl vindecase si cealalta era ca un fel de imitatie a primeia si care îl dusese la ratacire si aproape de moarte. Statu foarte mult sa le asculte pe amândoua ca sa poata sa faca deosebirea dintre cea buna si cea care era nebuna. Si se întreba: "oare cine încearca sa imite muzica asta? Oare nu-si da seama ca face un lucru râu cântând asa. Însa el nu stia ca acea muzica ce se suprapunea era ecoul primeia care se întorcea la cel care cânta pe o alta cale si asta îl ducea la ratacire pe împarat. Când toate se limpezira în mintea lui si când muzica aceea divina se auzea de una singura o porni la drum din nou cu forte proaspete si cu o si mai mare încredere în el însusi.

IV

Merse condus de muzica lui pâna ce ajunse în fata unui zid de netrecut. Când se uita în sus nu mai putea sa vada decât cerul, asa era de înalta stânca aceea din piatra pe care în mod normal ar fi trebuit sa o depaseasca. Se duse în stânga o bucata de vreme, gândindu-se ca poate exista o cale de a ocoli acea stânca, dar vazu ca daca se îndeparteaza pierde acel sunet atât de frumos si nu mai are nici o calauza care sa îi arate drumul. Fu nevoit sa se întoarca din drum si sa ajunga din nou acolo de unde plecase pentru ca acolo era locul unde se auzea cel mai tare muzica lui. Merse si în partea dreapta o bucata buna de zi si aici pati la fel si a trebuit sa se întoarca. Asa ca se vazu nevoit sa escaladeze acel munte de piatra asa de abrupt pentru ca numai în felul acesta putea sa se îndrepte si sa fie tot mai aproape de muzica lui. Urcusul acesta era aproape imposibil de facut si trebuia sa se odihneasca pentru ca efectiv îl lasau puterile. Se temea si se întreba, ce o sa faca atunci când nu o sa mai auda muzica, daca este pe un drum gresit. Daca o sa se faca noapte si el nu o sa mai vada ce face. Trebui sa se opreasca de nenumarate ori ca sa se odihneasca. Însa a observat un lucru tare ciudat, ca atunci când se oprea, muzica tacea. Daca el se chinuia sa escaladeze muntele, muzica era tot mai tare si mai mare ca o dorinta care crestea în el si care îi dâdea puterea sa urce si sa mearga mai departe orice ar fi. Muzica aceea era în el însusi în primul rând pâna sa fie în afara lui. Si daca se oprea, se oprea si muzica, si parca nu mai avea tarie sa mai mearga, parca i se sfârsea vlaga si puterea în el. Ca sa faca înca un pas pe muntele acela asemenea alpinistilor care escaladeaza cele mai mari si mai periculoase înaltimi trebuia sa se chinuie groaznic. Asa trebuia sa faca si el si nu trebuia sa se lase învins, nu trebuia sa renunte. Pentru ca acest drum devenise pentru el o chestiune de viata si de moarte. I se parea ca daca nu se duce sa vada ce se întâmpla cu muzica aceea si de unde vine si cine o cânta, viata lui nu mai avea nici un sens, pentru ca muzica aceea era esentiala pentru el, era muzica vietii lui, care îl facuse sanatos si îl scapase de la nebunie si moarte. Era un fel de ambitie barbateasca pentru propriul lui orgoliu si pentru propria lui putere launtrica, ca sa duca pâna la capat acest drum început de el. Nu avea rabdare nici sa se odihneasca prea mult timp pentru ca i se parea ca acolo sus va trebui sa gaseasca pâna la urma tot ceea ce el cauta. Asta voia sa afle si cu forte noi trebuia sa urce, sa se duca, sa mearga mai departe orice ar fi si orice s-ar fi întâmplat. Trebuia sa izbândeasca, trebuia sa faca asta, nu avea voie sa renunte sau sa dea înapoi. Cale de întoarcere nu mai era pentru el. Cu cât înainta spre vârful muntelui cu atâta se apropia si mai mult de muzica lui asa de draga si care îi dadea putere. Observa ca aici nu mai era nici seara, nici noapte, nici dimineata ci era o permanenta zi, asa ca nu mai stia câte zile a mers sau a stat, nu mai avea nici o notiune a timpului, pentru ca aici timp parca nu mai era. Dupa chinuri îndelungate ajunse cu ajutorul lui Dumnezeu pâna în vârful acelui munte care era undeva în afara acestei lumi si în afara acestiu timp pe care noi îl traim. Asa i se parea lui ca este. Acolo sus departe de aceasta lume tocmai în vârf, dadu peste un castel plin cu gradini înflorite cu pomi, era o gura de rai dar nimeni, absolut nimeni nu traia în acea gradina, parea sa fie pustie, numai flori, copaci, si ierburi si stânci de piatra, nici tipenie de pasare nu zbura pe acolo si nici tipenie de om. Când calca în interiorul castelului muzica aceea tacu. Si el se simti nedumerit, nu stia încotro sa mai mearga pentru ca nu mai era ghidat de nimic. Si pentru ca tot nu avea ce sa faca cu acest interval de timp începu sa cerceteze gradina aceea tot mai mult ca sa se familiarizeze cu acel loc si cu acea priveliste. Numai coridoare de copaci seculari care te înfiorau cu acea maretie a înaltimilor, dar si cu acele radacini care veneau parca de undeva din inima pamântului. Castelul era asa de ciudat ca totul era sapat în stânca, în piatra, parca era unul din cele mai îndepartate timpuri, sapat de niste uriasi. Si peste tot numai flori, numai flori care faceau ca toata aceasta gradina sa fie cel mai frumos loc de pe pamânt.

Deodata simti cum în apropierea lui se aude încet, parca stingându-se muzica si tresari. De data aceasta muzica era asa de lina si de înceata, abia se auzea si el se sperie si se minuna si nu stia de unde vine si se duse mai aproape de un loc ciudat, pustiu, acoperit cu multe radacini si care nu avea nici o floare care sa creasca pe el. Erau niste radacini vrajite, ciudate, demonice care erau crescute cu atâta ciuda si atâta ura parca sa acopere ceva ca sa nu mai iasa la viata. Muzica aceea în surdina, parca lipsita de viata se auzea de acolo din interior, de sub crengile acelea asa de urâte care sufocau sufletul acela care cânta acolo. El se duse repede si cu cutitul pe care îl purta permanent la el, taie tot mai multe crengi, tot mai multe pâna ce ajunse în mijloc si acolo câd se uita, ce-i vazura ochii, era o pasare maiastra care cânta prinsa în crengile acelea care o strângeau si o acopereau ca sa o sufoce, ca sa o omoare. Si ea trebuia sa cânte, ca în felul acela sa poata sa se opuna crengilor care o strângeau, care o sufocau si numai în felul acesta putea sa traiasca. Numai în felul acesta putea sa respire. Iar împaratul anjunsese într-un fel la timp, sa o salveze, pentru ca ea nu mai putea sa reziste înca mult timp în aceasta stare de sechestrare. Împaratului nu-i venea sa creada ca vede asa ceva. Lua pasarea eliberata de acolo, care era abia vie, abia de mai rasufla, pentru ca rasuflarea ei era numai cantecul acela care o facuse atât de vestita în toata lumea, numai ca nimeni nu stia ca era cântecul ei de supravietuire. O duse si o aseza pe cea mai frumoasa floare care crestea în înteriorul castelului si când o puse acolo sa o admire pentru ca împaratul simtea cum nu se va mai putea lipsi niciodata de pasarea aceasta minunata care îi salvase viata si mintea de la nebunie, pasarea aceea se tranforma într-o printesa de o frumusete si inteligenta, cum nu mai vazuse el niciodata, era frumusetea asemanatoare împaratului, pentru ca printesa aceasta semana perfect cu regele acesta tânar si puternic.

Va urma

Reputat sinolog si istoric, d-na prof. univ. dr. Anna Eva Budura ne-a daruit cu putin timp in urma, inca una din cartile sale de exceptie, "Triumful Dragonului - China in cel de-al doilea razboi mondial". Rod al unor stradanii de mai multi ani, cartea domniei sale face dovada unei bogate si riguroase documentari istorice conjugate cu o foarte buna cunoastere a unui spatiu geografic misterios prin imensitatea, cultura si traditiile sale. Cercetarile d-nei Budura s-au bazat in cea mai mare parte pe sursele istorice chineze, surse la care a avut acces gratie faptului ca a studiat la Beijing si totodata a petrecut mai multi ani in China, in cadrul personalului diplomatic al Romaniei, in aceasta tara. Consacrata luptei de rezistenta antijaponeza a poporului chinez, cartea d-nei Budura, care reprezinta in acelasi timp si teza de doctorat a domniei sale sustinuta in 1983, ne introduce progresiv si cronologic - si poate de aceea intr-un mod cat se poate de accesibil - in ceea ce a insemnat fenomenul rezistentei chineze si ulterior al succesului acestui popor in lupta sa impotriva agresorului japonez. Deschiderea la 7 iulie 1937 a frontului din Asia al celui De-al Doilea Razboi Mondial, a insemnat pentru China - o tara greu incercata de acest razboi - un imens tribut de sange si mari pierderi materiale. De-a lungul a 3.000 de zile si nopti de lupta, pe frontul din China s-au purtat 200 de batalii de mare amploare si mii de batalii mijlocii si mici, toate acestea ducand la nimicirea a circa 70% din efectivele totale ale armatei japoneze. China a pierdut insa 35 de milioane de oameni, din care doar 3,8 milioane au fost militari. Pierderile materiale directe ale Chinei s-au cifrat la circa 100 miliarde de $, iar cele indirecte s-au situat la circa 500 miliarde de $. De remarcat faptul ca, aceasta tara, prin jertfele sale umane s-a situat pe locul II dupa URSS. Prin semnificatia ei, "Triumful dragonului - China in cel de-al doilea razboi mondial", cartea d-nei Anna Eva Budura reprezinta in acelasi timp si un triumf al vietii asupra fortelor intunericului. Se mai cuvin a fi remarcate conditiile grafice excelente in care a aparut aceast volum, gratie bunelor oficii ale Editurii Top For din Bucuresti.

CASETA

Anna Eva Budura – date biografice

Nascuta în orasul Sibiu în 1931. A absolvit Scoala Pedagogica din Cluj în 1950. In 1956 a obtinut licenta Facultatii de Istorie a Universitatii Beijing din Republica Populara Chineza, ca bursiera a statului român. Ulterior a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe, la Ambasada României din Beijing si la Directia Presei. Din 1967 s-a dedicat muncii de cercetare în cadrul Institutului de Studii Istorice si Social Politice. In 1983 a sustinut teza de doctorat cu tema „Lupta de rezistenta antijaponeza a poporului chinez, 1931-1945”. A elaborat lucrari semnificative cu privire la istoria Chinei si a altor tari din Asia, a publicat studii si articole despre civilizatia chineza. Functioneaza ca profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanta.

 As dori sa fac o nota la textul doamnei Lucretia Stanciu (publicat recent în revista „Minimum" din Israel n.r.) în legatura cu statutul Uniunii Scriitorilor din România, pentru ca eu consider ca este important sa se vada ca toata conducerea USR (la nivel de uniune - Bucuresti, dar si de asociatie – Iasi) a actionat nestatutar.

Trebuie sa fie clar ca un asemenea comunicat (cum foarte bine si cu mare onestitate afirma si doamna Lucretia Stanciu) nu ar fi denotat altceva decât un gest normal de respectare a Statutului USR, Cezar Ivanescu fiind membru al USR si membru în Consiliul USR.

 GRUPAJ DE STIRI 

- primul tur preliminar, prima mansa: 15/16 iulie 2008;

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

„O viata a lui Iisus trebuie scrisa în genunchi, într-un sentiment de recunoastere a propriei noastre micimi, care sa te faca sa-ti cada pana din mâna. Iar un pacatos trebuie sa se cutremure pentru ca a avut îndrazneala s-o scrie". (Francois Mauriac).

Astfel, sa continuam din Viata si Învatatura lui Iisus, în ultimile zile, din Saptamâna Sf. Patimi, înainte de Pasti, ca sa cunoastem si sa stim ce a facut Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – pentru salvarea si mântuirea omenirii si ce a facut omul cu Fiul lui Dumnezeu. Consider cunoasterea din Viata si Învatatura lui Iisus, din Saptamâna Sf. Patimi, înainte de Pasti, ca un necesar absolut, de Apa Vie (cf. Ioan 4,10), pentru viata si mântuirea fiecarui suflet de la o margina a lumii la cealalta. Asadar, frate cititorule, sa pornim la drum spre „Apa cea Vie” a Scripturilor lui Iisus.

„Si a zis Iisus catre ei: Cu dor am dorit sa manânc cu voi aceste Pasti, mai înainte de Patima Mea. Caci zic voua, ca de acum nu voi mai mânca din aceasta, pâna când nu se vor împlini în împaratia lui Dumnezeu" (Luca 22,15). Asa a înstiintat Mântuitorul Hristos pe ucenicii Sai, caci „cu dor a dorit sa manânce aceste Pasti cu ei, mai înainte de Patima Sa", cu toata starea de durere pe care o traia pentru omenire spre rastignirea care se îndrepta.

Frate cititorule, doresc sa precizez, ca plecam la Cina de Taina, a lui Iisus cu ucenicii Sai, în seara de Joia Mare, înainte de Pasti, si ca o Agenda, un Program sau un Plan mai mare, mai încarcat si mai greu ca în aceasta seara si nici simtiri si trairii mai profunde si grele, nimeni nu a avut sub Soare, decât numai Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastra si a omenirii întregi, înainte de a pleca din aceasta lume.

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647