Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Dupa o campanie electorala pentru alegerile locale din Romania, care a dat impresia ca se desfasoara intr-o atmosfera linistita si chibzuita, rezultatele primului scrutin au declansat conflicte peste tot, incepand cu Palatele Puterii, continuand cu partidele mari sau mici si ajungand pana la comunele marunte, dar cu pozitii "geostrategice" de viitor, in afaceri imobiliare. Analistii considera ca liderii politici se intrec in atacuri la adresa adversarilor si in laude pentru partidele proprii, incercand sa-si asume ideea victoriei in competitia localelor, pentru a introduce o atitudine pozitiva, in perspectiva parlamentarelor, stiindu-se ca alegerile de acum sunt "un barometru" pentru cele din toamna. Astfel, seful PSD, Mircea Geoana, a anuntat miercuri ca partidul sau a castigat primul tur al alegerilor locale pe toate cele patru buletine, iar 900 dintre candidatii sai vor intra in turul al doilea. La randul sau, Valeriu Stoica spunea ca PD-L a castigat alegerile locale, in timp ce marele perdant este PNL. Pe de alta parte, liderul PNL, Calin Popescu Tariceanu a declarat ca liberalii au realizat cel mai bun scor de 18 ani incoace, un scor cu sase procente mai mul decat la europarlamentare, iar rezultatele bune sunt reflectarea clara a politicilor guvernamentale. In privinta primariilor, PSD a obtinut 641 de mandate din primul tur, PD-L 450 de mandate, iar PNL 343 de mandate, potrivit centralizarii date publicitatii de Biroul Electoral Central. Batalia cea mare se da la Bucuresti, unde combatantii ies la atacuri dure cu intregul arsenal de arme privind trecutul si prezentul adversarilor, pentru a-si sustine candidatii favoriti, ramasi in lupta pentru al doilea tur de scrutin, respectiv doctorul Sorin Oprescu, independent, dar fost pesedist, care a obtinut 30,9% si Vasile Blaga, reprezentantul democrat-liberalilor, cu 29,52%. Astfel, presedintele Traian Basescu a declarat la Realitatea TV ca nu a facut un secret din faptul ca îl considera pe Vasile Blaga drept cel mai potrivit primar, pentru a continua proiectele în Bucuresti. In opinia sa, diferenta dintre Blaga si contracandidatul sau este ca, în timp ce primul a plecat de lânga Iliescu si a fost de partea lui Petre Roman, la ruperea FSN, Oprescu accepta in continuare valorile presedintelui de onoare al PSD.

"Sa vii sa accepti valorile pe care le împartaseste Ion Iliescu si pe de alta parte sa crezi ca esti bun sa fii primarul acelora care au fost batuti pe 13-15 iunie aici, în Bucuresti, asta arata ca nu ai respect pentru valorile pe care bucurestenii le respecta", spune seful statului, adaugand ca "Oprescu este una din papusile lui Ion Iliescu". Iar atacul continua: "Din pacate, domnul Iliescu a vrut sa faca în mandatul meu ce a vrut sa faca cu Emil Constantinescu: sa ma controleze. Pe domnul Emil Constantinescu a reusit sa-l controleze, pe mine nu a reusit sa ma controleze, pentru ca i-am pensionat generalii. A fost un mod de a-l izola pe Iliescu".(…) "Acest om nu are liniste daca nu este la manetele puterii. Este bolnav de putere", cand, de fapt "ar fi trebuit sa-si vada de pensia lui", crede Traian Basescu despre fostul presedinte Ion Iliescu. În ceea ce priveste relatia sa cu Calin Popescu Tariceanu, presedintele Basescu a precizat ca nu poate avea încredere în premier si ca nu va întelege niciodata de ce acesta a intrat în jocul demiterii presedintelui.De asemenea, seful statului afirma ca PNL-ul si PSD-ul isi desfasoara campania "pe atacuri la presedinte", iar domnia sa este nevoit "sa se apere", in aceasta situatie. Seful statului a facut aluzie si la informatiile conform carora tatal lui Sorin Oprescu a fost general de Securitate, spunand ca "cei mai rai sunt copiii stafiilor", iar "Oprescu locuieste în casa cu o stafie a trecutului (...) si asta îl face sa nici nu se desprinda de Ion Iliescu". In replica, PSD va sprijini pe oricine candideaza împotriva rivalilor politici de la PD-L. Presedintele PSD, Mircea Geoana, a confirmat sprijinul partidului pe care îl conduce pentru candidatul independent la Primaria Bucurestiului, Sorin Oprescu, reafirmand sustinerea pentru toti cei care vor candida - nu numai în Capitala - în turul al doilea al alegerilor locale, împotriva reprezentantilor PD-L.

"Obiectivul PSD la nivel national si în Bucuresti este blocarea reprezentantilor dreptei, în special ai PD-L". "Sprijinul nostru va merge catre Sorin Oprescu, sprijinul nostru va merge la Sectorul 4 catre Cristian Popescu Piedone si am decis sa-l sprijinim în turul doi si pe candidatul PNL la Sectorul 1, Andrei Chiliman", a spus Mircea Geoana. Insa ramane de vazut ce va spune si electoratul, dupa o alta campanie incinsa, ofensatoare si partinitoare. (Clipa)

Ceremonia de acreditare a primei femei ambasador care conduce misiunea diplomatica de la New York a avut loc la doar 3 zile de la preluarea postului si a ocazionat un prim dialog pe temele colaborarii România-ONU, precum si evocarea recentei prezente a Secretarului General ONU la Bucuresti. "Mi-a facut placere sa va întâlnesc, în prezenta Presedintelui României, la Bucuresti, unde am participat la Conferinta privind Afganistanul, din marja Summit-ului NATO, pentru a carui organizare va felicit calduros. Consider ca România este un exemplu de succes de tranzitie social-economica si democratica. Apreciem în mod deosebit parteneriatul foarte puternic pe care îl avem cu tara dvs. si sunt convins ca vom lucra împreuna foarte bine" – a afirmat înaltul oficial onusian.

Noul ambasador al României la Natiunile Unite a reiterat atasamentul traditional al României fata de valorile diplomatiei multilaterale ca si sprijinul tarii noastre - membra a Uniunii Europene - pentru complexul proces de reforme la care este supusa organizatia, proces menit sa adapteze deciziile ONU la noile realitati sociale, politice si economice din lume.

Ambasadorul Miculescu a precizat: "Alaturi de foarte tânara dar entuziasta mea echipa voi continua traditia excelentei colaborari dintre România si ONU, cu toata seriozitatea, daruirea, creativitatea si energia".

(Based on information provided by the Protocol and Liaison Service.)

Ms. Miculescu holds degrees from Romania’s Babes-Bolyai University and Mihai Eminescu College and also attended Georgetown University in Washington, D.C.

She is married with two children.

Societatea Romana Crestina “Dorul” in calitate de sponsor si organizator din partea comunitatii romanesti, invita romanii-americani si familiile acestora, din New York, dar si din New Jersey, Pennsylvania si Connecticut sa participe la cea de a 23-a editie a “Saptamanii Culturale Internationale, 2008 - New York City”.

Evenimentul cultural este patronat de IIF ( International Immigrants Foundation) si reuneste aproape 100 de nationalitati care traiesc in America si an de an un impresionant numar de participantii, dupa aprecierile organizatorilor de cca. 1.5 milioane.

Invitarea si desemnarea de catre IIF pentru a doua oara consecutiv a societati “Dorul” pentru reprezentarea romanilor-americani din New York la acesta traditionala manifestare culturala ne onoreaza si ne obliga pe noi cei din societate la o prezenta de inalt nivel.

Va asteptam pe toti cei ce simtiti cu adevarat romaneste sa fim laolalta si sa prezentam prin port si cant traditiile noastre culturale milenare, atat de dragi noua romanilor.

Intrata, din anul 2007, intr-o frumoasa traditie, participarea societatii la acest important eveniment cultural va cuprinde prezenta la cele doua manifestari emblematice: Ceremonia Steagurilor si Parada Nationalitatilor.

Acestea se vor desfasura in zilele de 15 si 21 iunie 2008 cu incepere de la ora 12:00 pm. In Manhattan .
Informatii suplimentare se pot obtine la adresa de e-mail: pascunyvoice@yahoo.com si la telefoanele:
(646)236-9946 / (646)286-9159 / (646)203-9599 in perioada 2-14 iunie 2008 intre orele 6:30pm-8:30pm.

La Ceremonia Steagurilor societatea va prezenta un frumos program artistic sustinut de tinere talente din comunitate. Persoanele care poseda costume nationale sunt incurajate sa le etaleze intrucat pentru Parada Nationalitatilor societatea “Dorul” a pregatit deja un car alegoric compus din frumoase costume taranesti din zonele de traditie( purtate de tineri si copii) impreuna cu o desfasurare de steagurii tricolore cat si interpretarea unor cantece populare la clarinet, care credem ca vor da o imagine distincta contingentului romanesc. Deasemenea am invitat Consulatul General Roman din New York sa fie impreuna cu noi in aceste zile festive.

Invitatia a fost imbratisata si acceptata cu multa simpatie si receptivitate.

* Pentru toti purtatorii ilegali de creier, indiferent de perimetrul geografic pe care-l impurifica si pentru care cititul constituie o insuportabila povara, ma simt obligat sa le comunic ca la 20 Feb. 1907, presedintele Theodore Roosevelt a semnat o Lege a Imigratiei (Immigration Act) care exclude de la admiterea in USA a idiotilor, imbecililor, natangilor, si a nebunilor. (idiots, imbeciles, feeble-minded persons, insane persons). Uitandu-ma la persoanele cu care ma confrunt la diverse nivele, constat cu amaraciune ca actul semnat de Teddy Roosevelt a fost total ignorat.

* Imi permit, cu speranta ca voi fi in asentimentul d.voastra, sa va redau cateva din "perlele" debitate de studentii de la California State University si facute publice de Richard Nehrbass, profesor de management: "America si-a castigat independenta in secolul al XIX-lea, in urma unui razboi cu Germania!"; "Fidel Castro a fost primul conducator al Uniunii Sovietice!"; "Betsy Ross a scris The Star Spangled Banner (imnul national American)!; "Independenta USA a fost castigata in urma razboiului cu Franta!"; Lev Tolstoi a fost un reputat cantaret de opera!"; "Josef V. Stalin a fost presedintele Italiei!" Lista perlelor poate continua la nesfarsit, paginile publicatiei noastre nefiind suficiente sa le cuprinda in totalitate. Ingrijorator este faptul ca cei intervievati au in spatele lor cel putin 12 ani de educatie, au absolvit in prima treime a promotiei scolare si au obtinut scoruri admirabile la… Istorie. Cu alte cuvinte, sunt crema generatiei lor, viitorul Americii !?! Marea majoritate nu sunt familiari cu notiuni elementare privind istoria nationala; numai 16% au putut sa mentioneze anul inceperii Razboiului de Independenta; numai 12 % au putut mentiona anul inceperii Razboiului Civil. Marea majoritate n-au notiuni elementare de aritmetica! Intrebati cat reprezinta 70% din 240 de dolari, nu au stiut sa raspunda! Intrebati cat reprezinta restul la o bancnota de 5 dolari, in urma unei cumparaturi de 1.27 dolari, 25 % din viitorii absolventi ai Universitatii n-au putut da un raspuns corect. Referitor la stiintele umaniste, situatia este si mai ingrijoratoare! Numai 2% au auzit de existenta poetului american Keats iar numele lui Tolstoi si Stravinsky a constituit o necunoscuta pentru 82% dintre studenti!!! Paradoxul situatiei este ca peste 50% din "crema" studentilor californieni au raspuns ca presedintele Gerald R. Ford (1913-2006) este inventatorul automobilului! Cat despre existenta Holocaustului sau a zilei de 7 Dec.1941 -atacul de la Pearl Harbour- tacere totala! Hannah Arendt, filosof politic American, ne-a lasat printre altele urmatoarea emanatie cerebrala: "Predictia viitorului nu reprezinta nimic altceva decat o proiectie a prezentului." Va las d.voastra placerea de a anticipa, ce va reprezenta viitorul cu o asemenea proiectie a prezentului? Aceleasi sumbre predictii si pentru Mioriticul Plai Carpatin unde o grupare de "saltimbanci bezmetici" detin fraiele puterii, desi au o cerebralitate mai mult decat indoielnica, iar anumite institutii guvernamentale se conduc dupa aceleasi principii, lasate mostenire, inca din perioada 1947-1952, cand Ana Rabinsohn Pauker, conducea Ministerul de Externe. Un popor spre care, cu secole in urma, se uitau cu respect si admiratie toate Cancelariile Europei, merita cu totul alta soarta si alti leaderi!!!

* Un ultim sondaj de opinie, publicat de Pew Institute ne arata ca marea majoritate a locuitorilor USA au carente ingrijoratoare privind problemele vitale ale Terrei. Desi Rusia detine peste 10,000 arme nucleare cu focoase multiple, numar arhisuficient de a reduce la tarana, de cateva sute de ori, tot ce este in jurul nostru, peste 20% dintre noi nu sunt siguri ca Rusia detine arme nucleare, in timp ce intre posesori sunt mentionati Libia si Iranul. Parafrazandu-l pe marele, probabil legendarul strategist al secolului V, B.C., Sun Tzu, care constituie obiect de studiu la cele mai prestigioase Institutii Militare Americane, "cel care nu-si poate identifica inamicul, va fi in pericol in fiecare batalie" (one who does not know the enemy… will be in danger in every battle) va las placerea de a trage singuri concluziile.

* Nu va spun o noutate informandu-va ca populatia globului a depasit de mult cifra de 6,5 mild. Nimic nu se stie cu exactitate, pentru ca in anumite regiuni ale Planetei nici cei mai sofisticati sateliti nu pot culege informatii. Oricum, peste 2,5 miliarde dintre noi, traiesc cu un venit zilnic cifrat la 2 dolari!!! Banca Mondiala, o alta grupare de pilosi incompetenti, ne informeaza ca pana in anul 2050, populatia globului va creste cu 3 mild. de suflete, marea majoritate dintre ei, ingrosand randurile infometatilor. Unde esti tu Thomas Robert Malthus sa le explici celor care conduc destinele lumii -guvernul invizibil- ce genereaza starea de saracie? Pana una alta, chiar recent cei 21 membri ai “Growth and Development Commission”, comisie care cuprinde doi laureati ai premiului Nobel pentru economie, doi fosti primi ministri si un fost presedinte a stabilit ca in ultimii 25 ani, doar 13 tarii ale globului au inregistrat permanent o crestere economica. Doresc sa vi le enumar, in speranta, sper ca nu desarta, de a trage singuri concluziile: Botswana, Brazilia, China, Hong Kong, Indonezia, Japonia, South Korea, Malaysia, Malta, Oman, Singapore, Taiwan si Thailand. Aceeasi comisie a stabilit ca declinul economic mondial este generat -in principal- de guverneiguvernanti care sunt mult mai interesati in pastrarea puterii si privilegiilor personale, decat in dezvoltarea economica si atragerea investitorilor straini. (A se vedea Romania, unde cohorte de incompetenti si beizadelele lor sunt vehiculati in toate posturile de decizie). Este tocmai ceea ce am mentionat in nenumarate ocazii, dupa ce l-am aprofundat pe filosoful englez, John Locke: "Intre guvernati si guvernanti exista un pact social: in momentul cand acesta se rupe, cineva trebuie sa plece." Ce mai asteptati, domnilor guvernanti? Pactul social in Romania este rupt de multa vreme. Era sa uit: Profesorul Lawrence Harrison de la TUFTS university, ne avertizeaza ca obiceiurile, traditiile, sistemele sociale si vederile religioase, pot constitui o frana in calea dezvoltarii economice.

Langenthal, 24 mai 2008. În aceasta seara tîrzie, programul german de televiziune 3 SAT a oferit un interviu deosebit de interesant cu fostul cancelar german Helmut Schmidt (cancelar al Germaniei între 1974-1982) pe tema de actualitate: Olimpiada 2008 din China si Minoritatea etnica tibetana. Boicot sau nu?

Cîteva date din viata d-lui Helmut Schmidt: Nascut în Hamburg în 1918! 1937 - diploma de maturitate, 1949 - facultatea de stiinte economice. Serviciu militar în 1939. În 1940 absolva Scoala de Ofiteri din Berlin cu gradul de Locotenent major. Lupta pe Frontul de est: 1941-1942. Lupta pe frontul de Vest: 1944-1945. Prizonierat la britanici: Aprilie – August 1945. În 1958, ofiter în armata germana, avansat la gradul de maior. În vara anului 1936, vara Olimpiadei, ia parte la marsul „Adolf Hitler” de la Hamburg la Nuernberg, la Congresul Partidului nazist NSDAP. El facea parte, precum multi alti tineri, cu toate ca nu era nazist, din organizatia „Tineretul Hitlerist”. Anul acesta d-ul Schmidt va implini 90 de ani. El traieste cu sotia dînsului, Hannelore, camarada de o viata, în Hamburg si are o fata care traieste în Anglia.

Tot interviul s-a bazat în general, cu mici exceptii, exclusiv pe tema impunerii de conditii unor state în problemele minoritatilor etnice, ajutoarelor „umanitare" si probleme generale economice si politice. D-na moderatoare, o persoana cu experienta în interviuri politice, încearca sa faca o paralela între Olimpiada 2008 din China si Tibet pe deoparte, iar pe cealalta parte cu Olimpiada 1936 din Germania. Domnul Schmidt este întrebat, daca nu crede ca Olimpiada a fost folosita în 1936 în scopuri propagandistice naziste. Raspunsul domnului Schmidt a fost clar: NU. Pentru tînarul Schmidt, Olimpiada din 1936 a fost o bucurie a sportului, chiar daca nu avea bani sa-si cumpere un bilet de intrare pe stadion. Raspunsul se pare ca a prins pe doamna moderatoare nepregatita, caci reactia de retinere a fost evidenta.

În timpul interviului domnul Schmidt, ca deobicei, a fumat un pachet întreg de tigari si a mai tras si pe nas praf de nicotina. O energie incredibila pentru vorbitul îndelungat, perfect coerent, direct la obiect si concentrat. Nu altfel decît acum 30 de ani!

O fizionomie neschimbata, pe care o cunosc din anul 1977. Nu am locuit nici departe de domnul Helmut Schmidt în Hamburg. Absolut, printre putinii politicieni germani care au reusit sa ma impresioneze. Un om deosebit de inteligent si cu bun simt. Temperament nordic. Un om lent, care-si cîntareste bine cuvintele. Un social-democrat pur, fidel filozofiei sale, fara sa-si schimbe „linia" în functie de interese si dupa cum „bate vîntul". Un om de înalt caracter.

Domnul Schmidt considera ca si în spatele asa ziselor „ajutoare umanitare" se ascund intentii si actiuni „imperialiste". Exemple nu a dat în acest sens. Pentru domnul Schmidt toate acestea sînt consi-derate amestec în treburile interne ale unei tari, cu efecte imprevizibile în ceea ce priveste pacea, stabilitatea si bunastarea popoarelor afectate. El exclude orice fel de amestec în treburile interne ale unei tari, indiferent de motive, fie ele reale, fie artificiale. Evident, doamna moderatoare dupa fiecare raspuns se arata nemultumita, dar respectul pentru respectatul cancelar al Germaniei nu i-a permis vreo replica.

În continuare domnul Schmidt trateaza problema monopolului bancar impus omenirii de piata bancara americana si piata bancara engleza. Considerentele d-lui Schmidt si-au gasit aplicabilitate totala si cu succes în cazul României. Si numai al României! Motivul: entuziasmul românului pentru a tot ce este vestic. Nici cei care au initiat aceste diversiuni statale nu au sperat la un asemenea succes.

Sub paravanul „Drepturilor Omului", „Drepturilor minoritatilor etnice", „Autonomie locala", „Autonomie religioasa", „Nerentabilitatea intreprinderilor", „Retrocedarea proprietatilor", etc., s-au ascuns actiuni vestice de diversiune statala bine planificate, în numele „Democratiei Vestice", pentru dezmembrarea României, eliminarea unui potential concurent economic si transformarea României într-o piata de desfacere vestica. Nici macar vecinul României, Bulgaria nu a cazut în aceasta capcana. Dar asa este si în natura. Supravietuieste numai cine e inteligent. Tot ce s-a schimbat în numele „Democratiei vestice" în România nu exista în Vest. Si nici în celelalte foste tari comuniste. În Elvetia, tara federala, de fapt singura tara democratica din Europa si probabil din lume, legile sînt clare si aplicate fara nici un fel de exceptie. O afirmatie verbala sau în scris cu caracter antistatal sau secesionist se pedepseste cu închisoarea!

Succesiunea strategiilor de diversiune statala a avut urmatoarea structura:

1. Diversiunea politica: „Revolutia” din decembrie 1989, „Drepturile minoritatilor etnice”, Desfiintarea identitatii statale nationale, Desfiintarea Armatei, Desfiintarea Securitatii Statului, Desfiintarea Serviciilor de Spionaj, Finantarea din Vest a Partidelor Corupte de guvernamânt si Constitutia 2003, adoptata prin coruptie terorista. Rezultat: dupa 14 ani (an 2003) succesul a fost total.

2. Diversiunea economica: „Nerentabilitatea intreprinderilor”, Acapararea bogatiilor interne de catre strainatate, Retrocedarea unor proprietati de importanta statala, Cumpararea intreprinderilor la preturi de nimic, echipate la nivel mondial si care produceau la nivel mondial si apoi închiderea lor, Importul de produse vestice si Desfintarea Sistemului Energetic National. Rezultat: dupa cca. 16 ani succesul actiunii a fost total.

3. Diversiunea culturala: Desfiintarea limbii române ca limba unica de stat, Desfiintarea învatamîntului unitar cu predare în limba româna, „Istorie Alternativa” (caz unic mondial, expresia ultimei înjosiri nationale), Acapararea prin coruptie a diferitelor institutii de cultura (muzee, institutii si Ministerul Învatamântului): Muzeul Taranului Român din Bucuresti, Uniunea Scriitorilor Români, Muzeul de Istorie Nationala al Transilvaniei din Cluj, Muzeul tarii Crisurilor din Oradea, Ziarele de mare circulatie (Evenimentul Zilei, România Libera), Radioul, Posturile de Televiziune, Telefonul si altele institutii sunt deja în mâini vestice. Cenzura este totala si are efectiv caracterul restrictiv fascist si antiromânesc. Diversiunea culturala înca nu s-a încheiat. Succesul este îngreunat de o anumita rezistenta a unor intelectuali demni si de solida infrastructura a Culturii Române.

Consideratiile domnului Helmut Schmidt s-au potrivit exact cu strategia vestica de diversiune statala, sub paravanul „Democratiei Vestice", care a fost aplicata României si numai României. Motivul: caracterul si capacitatea Românului, bine cunoscute în Europa de Vest.

El e fericit ca uraste poporul român. Acest venin izvoraste din inima lui. Acest venin straluceste pe fata lui. El nu le scrie sefilor de state din UE despre masurile extraordinare pe care le ia ca sa combata saracia (un kilogram de carne de porc se vinde cu noua dolari la Piata Centrala din Chisinau, iar litrul de motorina costa în RM 1,4 dolari si nu 80 de centi, ca în SUA), subdezvoltarea, coruptia si migratia economica. El se jeluieste pe la Bruxelles ca România nu vrea sa încheie anume cu el tratate de baza, de granita, de identitate, de Moldova Mare, de Komintern, de „Vrem Moldova pâna la Siret" (asa cum era afisat la Chisinau si în iunie 1940).

Fericirea de a turna venin peste români îi permite "sa nu stie" ca recunoasterea unui stat de catre alt stat înseamna ca acela îl accepta cu toate atributele lui statale: hotar, drapel, stema, imn. Ce mai vrea el de la România, dupa ce la 27 august 1991, anume România a recunoscut prima RM? Vrea ca România sa nu pomeneasca în veci de 23 august 1939. Ca România sa nu ceara în instantele politice internationale sa i se refaca hotarele naturale dinainte de 26 iunie 1940. Ca România sa nu ceara la Haga (sau în alta instanta internationala) condamnarea genocidului comunist din Basarabia (3.200.000 de cetateni în 1940, 2.290.000 de cetateni la 1 ianuarie 1950). Ca România sa nu reconfirme cetatenia româna a tuturor cetatenilor ei, lipsiti de tara, prin teroare, de URSS. Ca Basarabiei sa nu i se spuna „stravechi pamânt românesc". Ca UE sa nu ceara Rusiei ca sa întoarca cetatenilor toate bunurile confiscate prin crima, dupa 28 iunie 1940.

Ce timpuri! Nepotul marelui român Isidor Sârbu vrea cu îndaratnicie ca numele lui în istorie sa ramâna ca al unuia dintre cei mai mari dusmani ai poporului român. Beat de acest venin (el se lauda ca a dus personal scrisorile - citeste denunturile - contra României, pe la toate cancelariile celor 27 de state din UE), penibil de incult si înfumurat, el uraste, însa, înainte de toate, Declaratia de Independenta a statului pe care îl conduce (si Hitler a ajuns democratic la putere…). Acolo este decretata si românitatea lui. Acolo sunt condamnate ocupatiile rusesti si comuniste ale Basarabiei si Bucovinei si se cere lichidarea consecintelor lor. Si el nu poate schimba nicio buche din Declaratia ceea. Deci, o batjocoreste.

Or, acel document de temelie politica universala a fost votat democratic la 27 august 1991, exact peste doua luni, dupa ce Senatul SUA a recomandat Guvernului SUA „sa sprijine eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei de a negocia pasnic... reunificarea Moldovei si a nordului Bucovinei cu România, asa cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris, din 1920, conform normelor în vigoare ale dreptului international si principiului 1 al Actului de la Helsinki". S-a schimbat pozitia Senatului SUA în aceasta problema (a reunificarii pasnice a românilor de pe cele doua maluri ale Prutului)? Din câte stim, nu. Exista alta sansa a basarabenilor de a redeveni europeni, decât reconfirmarea cetateniei lor românesti? Nu. Va intra Basarabia în UE cu CSI si cu „banditii lui Smirnov", cu economia de coruptie si cu monumentele lui Lenin pe Prut? Nu. Se vor dumiri în 2009 cei care voteaza în RM? Nu stim.

Doctore, vin si te rog sa-ti aduni gandurile si sa-mi trimiti o telegrama pe vreo 60-70 de pagini.

Daca Teodoreanu n-a luat in seama propunerea lui Ibraileanu sper ca vei aprecia propunerea pentru "Sansele vietii mele", despre care mi-ai vorbit. Sa nu zici nu, si mai ales sa nu renunti, pentru ca ma obligi s-o scriu eu si n-ar fi frumos din partea mea. Mai mult decat atat, as putea sa ma ratacesc pe cararile vietii tale.

Si ca sa vezi ca sunt totusi destul de documentat, iti spun ca am date pentru cel putin 50 la suta din urcusurile si coborasurile-cheie ale complexei tale calatorii, intr-o viata de copil, elev, student, om de stiinta, ziarist si chiar scriitor, cu atatea momente si chiar anecdote pe care le-ai trait pana la venerabila varsta de azi. Multe le‑am retinut din discutiie, altele sunt culese din lucrarile pe care le‑ai publicat sau le mai ai in sertar.

Asa stand lucrurile, am sa incep cu o replica destul de pretentioasa pentru un copil de taran descult, care pastea vitele pe niste porumbisti, intr-o zi noroasa si rece de toamna, cu rezonante asemanatoare versurilor lui Paul Verlaine :

« Les sanglaux violons de l’autome »…

Incepuse razboiul. Sub pretextul lipsei spatiului vital si sub emblema sfidatoare a natiunii superioare, Hitler pornise poate ultima campanie halucinanta a unui pamantean nebun de putere sa cucereasca omenirea, prin razboi.

Tu aveai aproape doisprezece ani, trecusesi in a cincea primara si in loc sa pleci la o scoala undeva, pentru ca erai unul dintre cei mai buni copii la primara, pasteai vitele pe camp. Atunci, un copil ca si tine ti-a spus ca un repros, ca baiatul invatatorului, coleg cu voi la scoala si care se pare ca era ceva mai slabut decat tine, a intrat la liceu. Tu ai raspuns filozofic : « Asta nu e dreptate ». O vorba mare care nu era de nasul unui copil ca tine. Dar, ai spus-o.

In aceeasi toamna te-ai intalnit, la joaca pe undeva cu un alt consatean, cu o clasa mai mare care intrase la liceul industrial din Craiova. Acesta ti-a impuiat capul cu o teorie despre baterea cuiului. Filozofie mare !

El, si altii care mai plecasera, aveau cu ce sa plateasca taxa la liceu. Tu, care nu aveai, ai ramas sa pasti vitele.

Dar, in anul urmator, a aparut o sansa. Tu zici ca aceasta a fost prima din viata ta. Mai mult, s-a produs un miracol. Ai dat examen si ai reusit, ca si mine, la un liceu cu bursa. Nu era un liceu oarecare, ci liceul militar la care invatase insusi regele Mihai, la Manastirea Dealu’.

In 1940 a fost un mare cutremur care a subrezit cladirile de la Manastirea Dealu’ si liceul a fost mutat la Predeal. Dar in acelasi an s-a mai produs un mare cutremur, pentru acelasi liceu. A fost transformat in Colegiu. S-a numit « Colegiul national militar Nicolae Filipescu ». Acesta a pastrat vechile reglementari pentru elevii de la clasa a doua in sus, iar cei noi, incepand cu clasa intai din toamna lui 1940 erau bursieri. Admiterea lor s-a facut in functie de note, respectand proportii similare cu cele dintre categoriile si clasele sociale. De aceea, fiii de tarani aveau o pondere de 60 la suta pentru ca atat reprezenta atunci taranimea in populatia tarii. Fiii de ofiteri, de functionari si altii aveau proportii mai mici.

Cele doua cutremure au mai avut o replica, poate unica in istoria invatamantului romanesc. Se zice ca legionarii, fiind la putere, ar fi vrut sa profite de noul Colegiu si ar fi produs niste nereguli, favoritisme la admitere. Din acest motiv guvernul, sau chiar maresalul Antonescu, nu stiu exact cine, a anulat primul examen si a dispus repetarea lui, dupa reglementarile cele mai severe. Printre candidati, ca si printre cei reusiti se aflau elevii care reusisera si la alte licee. Unul dintre ei a fost chiar consateanul tau de la industrial care ti-a facut teoria cuiului si care a devenit mai tarziu un viitor specialist in limbile clasice (latina si greaca), Florea Fugaru.

Dar sa nu ne intindem cu aceste paranteze. Sanse similare cu a noastra, de a urma liceul ca bursieri au avut peste cativa ani fiii de tarani, pana la tranzitia care a anulat-o. Poate se mai pastreaza si azi la liceele militare, dar nu in aceeasi proportie, normal.

Cum vorbim despre tine, stiu ca serbezi ziua de 4 aprilie ca pe cea de nastere. De ce ? Astept raspunsul in paginile telegramei.

Desi ai terminat clasa a saptea la Predeal pe un loc de mijloc, ca si mine si ultima clasa ai urmat-o la un liceu civil, ai intrat primul la Agronomie, in Craiova. Tu nu apreciezi ca o sansa aceasta reusita pentru ca veneai cu o pregatire prea solida ca sa nu obtii asemenea rezultate. Si in plus, pentru mai multa siguranta, ai dat examen in acelasi timp si pentru obtinerea unui post de profesor suplinitor la stiintele naturii. Ai reusit si acolo. Dar cred c-ai avut si o sansa, ca nu s-au suprapus orele de examen. Sansa ta.

M-am intrebat nedumerit de ce ai ales agricultura, cand tu erai asa de pornit catre literatura. Parca te aud cand i-ai dat dreptate lui Ion Carje, un alt mare pasionat, dar numai pentru citit, nu si pentru scris. El zicea ca « decat magar sanatos, mai bine filozof ofticos ». Iti amintesti ?

Ca erai si tu putin nebun, cum spunea un poet elen despre tagma poetilor, te stiu si eu si mai mult, am confirmarea. In autograful lui Carje. Citez randurile pe care ti le-a scris la despartire, dupa desfiintarea faimosului nostru liceu de la Predeal, in 1948. Unii, mai ales cei care aveau in spate niste resurse financiare mai mari, l-au botezat ca si Bacovia « liceu, cimitir al tineretii ». Iar m-am luat cu vorba, iarta-ma ! Citez din autograful lui Carje din Corbu-Olt, devenit ziarist dupa terminarea literelor: « Am gresit ca si ceilalti, m-am adresat omului exterior. In mine pastrez omul dinauntru, poetul. Altfel ar fi greu sa te retin. Semanati toti si mai tarziu voi avea doar amintirea unor colegi buni, generosi, omogeni. Tu, deoparte, melancolic, rezervat, nebun, zambind altfel, gandind altfel. Ramai asa, aparte si asteapta … va fi trist drumul tau, va fi tragic, dar paseste chiar, risipind lacrimi, e al tau”. Asta e Carje. El te-a vazut poet.

Dar altii au alte pareri. Iata ce-ti scrie Baiasu Dan, arhitectul de mai tarziu, din Bucuresti:

"Sa ajungi oriunde vrei, ca toate’s bune in afara de meseria de poet".

Apoi Ciontescu Constantin: "celui mai visator coleg, de la unul din multii lui prieteni."

Sau Tutu Ionescu, viitor medic: "Poate te vei simti vreodata nemultumit de soarta, sa-ti amintesti ca ai avut o adolescenta placuta si niste adevarati colegi."

Si Tudor Emil, un conservator atunci se pare. A luat atitudine ca atare. El vedea in tine un om razvratit, pornind probabil de la poezia « pentru o lume noua » care, trecea peste comunism si viza o pace universala cum a vazut-o poate Victor Hugo in Mizerabilii si de ce nu un fel de globalizare mondiala care trebuia sa se fundamenteze pe alte legi. In fine, sa vedem ce-ti scria sahistul din Giubega-Dolj, ajuns profesor universitar de matematica si apoi printre primii constructori de calculatoare de la noi. El te vedea un visator. Stia ca citesti multe poezii de la Eminescu, Bacovia, Bayron, Poe, Witman, Puskin, Horatiu, Iuvenal, Martial, la Omar Khayam si ai scris. Ca sa te mai tempereze, probabil, ti-a scris de parca ar fi fost in anul 2000 cu exceptia spiritului religios : « Gandeste-te ca lumea de azi, asa cum este, este bine croita. Si nici un mijloc n-o poate schimba complet, croindu-i alte idealuri, alte tinte. Omul zilelor noastre, ma refer in special la omul orasului, este obosit de valorile spirituale pretentioase si este mai practic. El nu mai poate trai din seva unei culturi care se indreapta spre ultima sa faza, faza civilizatiei, a tehnicii in care stiinta capata prioritate si de aceea, sub presiunea opiniei generale si a obisnuintelor, se indreapta spre rezolvarea problemelor de ordin practic. De aici lipsa de scrupule, ipocrizia si dorinta de a depasi prin orice mijloace, slabirea sentimentului religios si indreptarea spre materialism, spre satisfacerea animalului din om. Toate acestea izbesc puternic in oamenii sensibili, care nici macar nu se regasesc in societatea asta si le aduc mereu stari deprimante. Eu te gasesc printre cei de care-ti vorbii mai sus si de aceea iti spun in loc de « adio » sau « la revedere », sa te obisnuiesti cu ideea ca nu poti schimba nimic din ceea ce este realitate si trebuie s-o accepti asa cum este ».

Va urma

Pseudonim literar: writer

www.bocancul-literar.ro

marianbadea.blogspot.com

Motto: “Poate putem afla ce suntem, dar nu vom sti niciodata ce putem fi.”

(Shakespeare)

 (Continuare din numarul precedent)

- Dom’ne, a spus unul interesat. Daca va prisoseste vreun pui de la el, eu îl cumpar. Stiu de unde sa va iau. Si dau oricât.

- Eh, a raspuns tata. Nu este suficient sa ai un asemenea câine. Trebuie sa înveti cum sa te întelegi cu el si, mai ales, sa-l iubesti...

Ei bine, întâmplarea aceasta a facut roata pe toata Valea Vâlsanului, de la Bradetu, pâna la Merisani, iar oamenii au devenit mai atenti cu noi. Dar asta s-a petrecut când Arthur avea vreo trei, patru ani. La vremea aceea, lupul devenise mult prea serios. Uneori, când ma aratam pusa pe joaca sau spre gluma, ma privea tinta, cu multa severitate, de parca mi-ar fi spus ca nu am minte. Iar lucrul acesta a contat mult pentru mine: am început sa iau lucrurile mai în serios...

* * *

Arthur era aproape de „adolescenta” (facuse vreo doi ani) si se arata foarte inteligent. La casa noastra de vacanta, unde ne petreceam majoritatea timpului liber, îsi stabilise perimetrul aferent proprietatii noastre si nu stiu cum simtea el ca mârâia în surdina de fiecare data când acesta era încalcat de straini. Iar, daca lucrurile erau mai grave, lupul se uita la tata si latra, situatie care-l alarma pe acesta din urma si ieseau amândoi, repede, afara, ca sa se lamureasca despre ce-ar fi fost vorba. Constatasem ca lupul nu gresea niciodata, o rupea la fuga spre locul unde se producea intruziunea care constituia cauza agitatiei sale si latra furios, gata sa sperie pe oricine ar fi întâlnit în calea sa. Pe acolo, nu era gard despartitor între proprietati pentru ca tata facuse gard împrejmuitor numai pentru vreo 1000 mp, restul fiind livada si pasune. Lupul se oprea la limita gardului, iar daca lui i se parea ca lucrurile ar fi fost grave, îl sarea cu agilitate si ataca pe oricine ne încalca proprietatea.

Daca au vazut ce fiara ne-am luat în casa, oamenii locului au prins a se feri din calea lui cu multa grija si ne pândeau dupa garduri sau pâlcuri de vegetatie. Iar daca vedeau lupul singur, îi aruncau momeli otravite. Asa s-a întâmplat odata, când tata l-a gasit mestecând cu placere o asemenea bucata de carne si, daca nu era el, sa-si dea seama de nenorocire, sa-l urce repede în masina si sa-l duca la doctor, îl pierdeam: fusese otravit. Dar, când si-a revenit în simtiri, nici ca a mai pus botul pe bucatile de carne care zaceau în nestire, aruncate în curtea noastra si nici pe mâncarea ce i-o oferea vreun strain. Si, aproape mereu, latra o batrâna pe care o vazusem ca-si facea de lucru pe lânga curtea noastra... Numai ca întâmplarea aceasta a lasat urme adânci: doctorul ne-a precizat ca îl salveaza pentru moment dar, în mod sigur, va muri de cancer. Ca otrava nu a putut fi eliminata în totalitate si, în timp, urma sa aiba unele efecte negative. Dar ce mai puteam face ?

Când l-am vazut cum se chinuia pe bancheta din spate a masinii (ca otrava si-a facut repede efectul !), mi-am dat seama de enormitatea actului petrecut. Si ma gândeam ce suflet hain pot avea unii oameni din zona aceea. Pâna atunci, faptul ca gasisem pisici moarte în fântâna casei, nu ma impresionase prea tare: nu beam apa din fântâna, iar mama avea grija sa fiarba bine mâncarea facuta cu aceasta. Dar când l-am vazut pe Arthur cum trage sa moara, în contextul în care nu facuse vreun rau cuiva, am realizat cât de dura trebuie sa fi fost viata oamenilor de pe acolo si ce suflet mutilat de ura trebuie sa fi avut unii dintre ei...

Nu ma dumiream defel, cum de stie câinele sa faca deosebire între proprietatea noastra si cea a vecinilor. Drept urmare, ca sa ma lamuresc si sa gasesc o explicatie plauzibila, l-am întrebat pe tata. Ne aflam chiar la marginea proprietatii noastre si cercetam distrugerile facute de animalele vecinilor lasate de izbeliste. Asadar, i-am solicitat sa ma lumineze întrucâtva, iar el mi-a raspuns fara prea mare tragere de inima:

- Micuto, daca-ti voi spune toata povestea, ai sa-mi pui alte întrebari, si mai încuietoare. Asa ca, hai sa simplificam lucrurile si sa ti-o spun pe scurt: animalele au simturile mult mai dezvoltate decât oamenii. Este o explicatie.

Va urma

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

Acum hai înapoi, nu e politicos sa-i lasam atâta singuri.

Intrara în camera si-si reluara locurile. În farfurioara din fata lor se afla o noua portie de dulceata.

- Sa revenim, spuse Chris, dupa ce cei doi au plecat de pe terasa, ati mai auzit sau observat ceva deosebit?

- Nu asta a fost tot, asta i-am spus si capitanului de la judiciar.

- Stai putin, interveni Gabi, înainte de a aparea Oana cu Mihai, am auzit pe cineva care se certa în birou cu Marin.

- Stiti cine era?

- Nu. Usa era închisa perdeaua trasa asa ca nu am recunoscut decât vocea lui Marin. Tu n-ai auzit nimic? se întoarse ea spre sotul ei.

- Nu tin minte.

- Putea fi Mihai Orasanu?

- Nu în nici un caz caci când au aparut cei doi vocile din birou nu încetasera, doar ca cearta tinerilor a acoperit totul.

- Domnule conferentiar, am auzit ca profesorul a avut o aventura cu o studenta.

- Zvonuri, numai zvonuri.

- Când a fost asta? întreba Gabi.

- Acum doi ani, spuse Chris.

- Deci exact în perioada în care te-ai plâns ca Marin se poarta insuportabil.

- Ei si tu, Am exagerat.

Chris fu convins ca conferentiarul stia ceva. Se hotarî sa forteze lucrurile.

- Eu am informatii care sunt foarte credibile, e vorba de o anumita studenta, Mioara nu-i asa?

- Da cunosc povestea. Am luat lucrarea ei scrisa de la examen si am vorbit cu Marin, mi-a spus ca a fost foarte buna la oral si i-a dat examenul. Dar..

- Deci exista un dar?

Se vedea ca conferentiarul se codeste.

- Hai Vasile spune ce stii, îl împinse nevasta lui de la spate.

- De obicei, daca cineva avea o lucrare scrisa notata sub limita, Marin nu-l lasa sa intre la oral. Lucrarea ei era din punctul meu de vedere sub limita, dar repet, din punctul meu de vedere. El i-a dat un cinci si dupa oral a trecut-o cu un sapte. Am încercat sa-l întreb de ce.

- Si el ce a spus?

- Ca nu ma priveste si sa fac bine sa-mi vad de ale mele.

Chris fu acuma sigur, ca conferentiarul stie mai mult decât spune.

- Si zvonul ca ar fi fost încurcat cu o asistenta? În fond câte asistente sunt la catedra?

- Trei asistente dar una e casatorita si una nu intra în discutie.

- Deci ramâne Oana, spuse nevasta lui. Sa nu-mi spui ca Oana…..

Lasa fraza în suspensie. Apoi izbucni furioasa.

- Magarul asta batrân. E adevarat Vasile? Geniul tau de prieten!!

Ticu îi întinse paharul cu apa.

- Da a protejat-o, eu nu m-am gândit la nimic rau, dar dupa ce Oana s-a logodit si-a schimbat atitudinea, parca a înnebunit de tot. Am aflat ca a sters numele lui Mihai chiar si de pe lucrare.

- Cum ati aflat?

- Au sunat de la tipografie sa întrebe de corecturi, Marin nu era acolo asa ca m-am dus eu la secret si am luat lucrarea. Numele lui Mihai era taiat cu o linie groasa neagra. Asta e tot ce stiu.

Gabi îl privi ca pe un strain.

- Gabi zau ca nu am stiut nimic.

- Ai aplicat politica strutului, ca întodeauna de altfel, când a fost vorba de Marin.

Mobilul lui Chris începu sa sune vesel. Chris se scuza si iesi afara din camera.

- Alo sefu, am o bomba, aseaza-te sa nu cazi.

- Titus, esti asa de dragut sa treci la subiect?

- Pe scurt, doctorul Vintila a avut o afacere, e drept de scurta durata, cu doamna Rodica Pascu.

- Când a fost asta?

- Acum doi ani, au fost împreuna aproape trei luni.

- De unde ai informatiile astea, de la oficiul starii civile?

- Nu. Dintr-o sursa sigura, sotia unui fost coleg de la politie a fost ani de zile asistenta si secretara doctorului Vintila.

- Adica i-a ascultat telefonul i-a facut micile aprovizionari si l-a acoperit când se culca cu asistentele?

- Ceva în genul asta. Mai am o bomba dar trebuie verificata. Sun când am ceva. Mobilul facu clic si vocea lui Titus disparu de pe fir. Dar sunetul vesel reveni.

- Titus? întreba el

- Buna ziua domnule Moraru.

- Doamna profesor Pascu, va rog sa ma scuzati. Cu ce va pot fi de folos?

- Puteti veni pâna la mine, singur. Am gasit ceva, poate fi important.

- Într-o jumatate de ora sunt la dumneavoastra.

Intra în camera unde avocatul povestea o anecdota. Vasile râse iar Gabi nici nu-si dadu osteneala sa zâmbeasca.

- Ticule pot avea masina ta?

- Da, dar stii ca suntem asteptati la familia Vintila?

- Du-te tu acolo si ramâi pe pozitie pâna vin eu, nu dureaza mult.

De abia iesi din casa ca telefonul mobil îsi relua vibratiile. Era Titus.

- Alo sefu, mai ai relatiile alea grozave la Paris?

- La Paris, ce-ti veni?

- Am nevoie de o informatie asupra unui domn, cunoscut acolo la cazinoul „Table Vert” sub numele de „Monsieur Silviu”.

- Silviu Fagarasanu?

- Da. Cred ca are probleme financiare. E bine de stiut.

- Bine se rezolva. Altceva?

- Mai am o informatie. Sunt cu un fost coleg într-un local.

- Ce fel de local.

- Ei din acela care la Hamburg are lumina rosie la use.

- Te distrezi?

- Da ma distrez si cred ca si tu când ne întâlnim.

- Diseara suntem invitati la cina la familia Dobrescu. Vii si tu?

(Va urma)

Ilinca Natahanel (Vctorita Dutu)

I

A fost o data un rege tânar care traia singur pe o stânca, într-un castel din vechime, facut din mosii si stramosii lui, izolat de lume si de ochii oamenilor care ar fi putut sa îi pangareasca imaginea, viata si trainicia.

Avea împaratia lui asa de mare, pâna la marginile pamântului, si a încercat din toate puterile lui sa faca binele si acesta sa fie prezent în viata oamenilor pe care el îi stapânea si avea grija de ei, însa a vazut ca rautatile erau la fel de mari sau erau la fel de înspaimântatoare cu cât se straduia el sa fie mai bun si sa îi învete pe oameni sa fie cinstiti, corecti, puternici si drepti.

Rautatile si prostitutia zilnica în care traiau oamenii ajunsesera sa îl dezguste si sa îl dezamageasca asa de mult, încât de suparare ajunsese pe jumatate nebun si ca sa se protejeze pe el însusi, se hotari sa traiasca singur si retras de lume. Vazuse prea multe rautati si voia sa fie cât mai departe de ele.

Se simtea extraordinar de bine, în aceasta singuratate care îl proteja. În castelul lui admira în fiecare dimineata lumina soarelui, care îi încalzea ochii, privirile, fruntea, corpul, mâinile, bratele, si se ruga lui Dumnezeu si îi multumea ca duce o viata asa de frumoasa, asa de cuminte, asa de linistita pentru sufletul lui si pentru nervii lui.

Noaptea se uita la stele si asculta cântecul privighetorilor, si al pasarilor de noapte din padure, care îi dadeau concertul linistitor si plin de viata. Când erau furtuni si trasnete, admira lumina aceea asa de puternica ce taie cerul si întunericul cu atâta putere si se gândea ca asa trebuie sa fie si mintea omeneasca, asemenei puterii si luminii unui trasnet care lumineaza si aduce ploaia întelegerii peste acest ocean de întuneric al degradarii si prostiei omenesti. De multe ori îsi zicea ca în întunericul acestei lumi pline de rautate, cel care gândeste si face, si pune în lucrare binele e ca fulgerul care produce atâta lumina pentru o perioada asa de scurta de timp, dupa care întunericul devine din nou stapân, însa ce s-ar face lumea asta fara trasnetele si fulgerele oamenilor care creeaza si împing lumea si umanitatea sa mearga înainte. Nu ar mai fi cu putinta ploaia daca fulgerele si tunetele nu ar fi.

De la un timp, cu cât era mai bolnav de lume si mai singur din cauza ei, a observat cum în fiecare dimineata se auzea o muzica teribila, parca era venita din cer si de pretutindeni si se desfata în aceasta beatitudine, care picura direct în inima, în suflet si îl curata de toate aceaste mizerii care le strânsese în el si acuma se scurgeau în permanenta pe la picioarele lui, ramânând curat si eliberat ca o lacrima. Desi statea într-o asa de mare izolare, simtea de fiecare data când ceva rau se întâmpla în regatul sau, el nu mai voia sa stie, însa tot nu reusea sa se desprinda de aceasta rautate, de aceste stari, avea anumite perceptii ale lui care îi faceau rau. Se simtea bolnav de atâta prostie si nu stia cum sa se vindece, credea ca daca sta singur si izolat de tot ceea ce este mai rau si mai urât în aceasta lume, poate sa se faca sanatos.

În fiecare dimineata când se trezea si auzea aceasta muzica simtea cum se vindeca putin câte putin, parca se vindeca de lume si de toate urâteniile ei. Cu cât trecea timpul, cu atât era mai apropiat de acea muzica si se simtea legat de ea. Dar în acelasi timp devenea sanatos, se purifica, nervii lui nu mai erau asa de încordati, sufletul lui nu mai era asa de apasat, de împovarat. Nu se scula dimineata decât ca sa auda aceasta muzica si sa simta cum se face sanatos pe zi ce trece. Îi placea mai ales aceast sentiment pe care i-l dadea muzica aceasta, de a fi si de a veni de pretutindeni, parca era coborâta din cer.

La început când venise pe aceasta stânca sa traiasca în izolare, desi era asa de tânar, parca era o fiinta batrâna, care nu mai poate sa scape de moartea care îl astepta ireversibil, asa devreme si repede, parca se retrasese aici ca sa moara singur si nu ca sa traiasca. Tineretea lui nu mai avea nici un sens si nici o valoare si nici o putere, se simtea cu sufletul asa de batrân de parca tot ceea ce vedea si traia erau deja din trecut iar el era sortit sa traiasca undeva în viitor, undeva departe de timp, undeva intr-un alt loc în universul aceasta asa de mic pentru el. Se simtea asa de batrân si de bolnav încât nici universul cu toata frumusetea lui nu mai putea sa mai faca altceva decât sa îl strânga, sa îl nimiceasca, si sa îl reduca la un punct si apoi la neexistenta. Voia sa stea aici ca sa se vindece de aceste trairi, de aceste neputinte ale sufletului, de aceste perceptii.

Muzica aceasta îi reda tineretea si vigoarea lui de alta data care îl facuse atât de puternic, de vestit, de bun, de laudat, de iubit de oameni, dar si urât si dispretuit de cei care nu puteau sa traiasca decât prin rautatile pe care le faceau zilnic. Ajunsese sa împarateasca atâtea sate, atâtea orase , atâtea tari, parca tot pamântul ajunsese sa fie la picioarele lui, pentru ca el asa era la inceput, cel mai puternic om, dar rautatile lumii si ale oamenilor îl facusera sa devina tot mai mic, si mai slab, si mai bicisnic, si mai neputincios, îl facusera aproape nebun.

Muzica era in timpul zilei, dimineata, iar în timpul noptii se auzea, dar mai încet si de putine ori, era altfel noaptea acea muzica, noaptea era ca un cântec de jale si de durere, de eliberare, iar ziua era una de putere, de forta, de biruinta, de lupta. Muzica de noapte îl facea melancolic si îl adormea, iar muzica din timpul zilei îi dadea aripi sa zboare si sa lupte, sa se faca sanatos si puternic, sa nu mai fie bonav de singuratate si de rautatile acestei lumi, care îl faceau sa stea departe de frumusetea lui Dumnezeu.

Dupa un timp el se vindecase fara sa stie si simtea nevoia sa nu mai stea într-un loc, îi venea asa câte un dor de duca, sa colinde si sa plece în alte imperii, in alte tinuturi, în alte împaratii, nu voia sa se întoarca acasa la el, voia sa colinde, însa nu putea sa paraseasca muzica lui, dragostea lui, aceasta stare de armonie si de sanatate, si de bine pe care o dobândise, simtea ca el nu mai putea sa mai traiasca fara muzica asta care îl facea puternic, îl readucea la starea lui de început de glorie, de întrecere cu el însusi si cu idealurile lui pe care le purtase în el atâta amar de vreme si luptase sa le duca la îndeplinire. De aceea nu voia sa plece sa se lipseasca de ea, credea ca daca nu o sa mai asculte aceasta muzica se va face la loc bolnav, daca va pleca de aici acest loc se va strica el se va rataci si nu o sa mai poata sa se întoarca nicodata aici, pentru ca erai în vârful unei stînci, se straduise din greu sa ajunga în locul acesta rupt din rai, asa credea el ca poate sa fie raiul.

Într-o zi i-a venit un gând ciudat si puternic, care tuna în el ca un fulger înspaimântator de care se minuna, un gând, un îndemn puternic, un dor, ca sa vada de unde vine muzica, cine o cânta, cine este cel care interpreteaza muzica asta si o da universului întreg, cine este cel asa de frumos care compune o muzica asa de frumoasa. Voia sa stie cine o cânta, pentru ca era ceva cu totul si cu totul unic. Nu stia cum sa faca sa afle, pentru ca avea nevoie de multa putere sa umble. El acuma era perfect sanatos, gândul aceasta, ca ar putea sa afle cine e cel care cânta îi dadea putere, îi dadea speranta de viata, avea în inima lui dorinta ca sa-l rasplateasca pe cel care îi daduse linistea si viata, pentru ca el era convins ca muzica asta îl facuse complet sanatos. Daca el nu ar fi auzit în fiecare dimineata si în fiecare noapte muzica asta, nu si‑ar fi revenit, ar fi murit, asa credea el si asta era si în realitate. Muzica asta îl facuse puternic si îl salvase de la nebunie.

Avea în el aceasta dorinta teribila ca sa mearga si sa vada cine e cel care cânta, care este interpretul si cine este fiinta aceea asa de minunata, de speciala, de dumnezeiasca, de îi daduse sanatatea pentru ca el atunci când venise aici, în padure, pe stanca asta, în castelul acesta, era pe jumatate nebun de durerile si de suferintele lumii. Iar acuma devenise complet sanatos, complet vindecat, era cel tânar, mai tânar si mai puternic decât asa cum venise.

Va urma

Pentru linistea dumneavoastra, dar si a celorlalti (celorlalte), nu fac copii, pentru ca nu-mi permite ... Ce sa fac cu ei? Sa le citesc din Confucius (asta citesc eu acum), sa le citesc pe post de cantec de leagan din Eschil, Sofocle, Euripide, Grecii si irationalul, din Margaret Atwood etc.

Ce sa fac cu un copil? Sa-i spun "iarta-ma ca te-am adus pe lume intr-o tara necinstita, comunista, in care se fac compromisuri pentru supravietuire, zgandarita fiind eu insami sa te nasc doar pentru a invata lectia asta tampita, la care subscriu desigur doar idiotii!?"

Apoi, nasterea ii scarboasa de-a dreptul, la fel actul sexual. Mai bine cresc ciori, caini, pisici, iepuri, papagali, broaste testoase... astea sunt animalutele pe care le-am avut pana acum. Cioara a fost cea mai inteligenta.

Ma simt bine in preajma cartilor! Si a oamenilor inteligenti, foarte inteligenti... cand ii intalnesc.

Sa nu ma mai intrebati sau provocati la vreo discutie despre nastere (nu cu copiii am treaba, ci cu cei care cred ca daca as avea un copil, as putea fi mai usor de santajat, manipulat), ca prin discutie nici nu-mi provocati vreo dorinta de-a avea copil, nici nu se ia.

Am fost provocata (de cei care au facut parte din jocul asta idiot) si de H-R. L. (nu-i dau numele, pentru ca nu merita sa-i fac reclama), inventandu-si ea insasi o graviditate fictiva, dar nu-i destul de inteligenta sa duca un astfel de joc pana la capat.

Tot spre linistea tuturor, nu-mi insel sotul, nu din ratiuni sentimentale, ci din ratiuni de deontologie a fiintei, pentru ca nu e corect. Daca am nevoie de o aventura (ceea ce nu e cazul, pentru ca numai sa indrazneasca vreun barbat sa se apropie de mine cu intentii necurate si scarboase, ca va avea ocazia sa vada toate furiile antichitatii, pe Antigona si Medeea in aceeasi persoana)... divortez sa nu incurc un om. Asa mi se pare cinstit, dar nu e cazul.

Cei care nu stiu ce-i cu furiile, cine-a fost Antigona, ce-i cu Medeea... n-au decat sa mearga la biblioteca si sa citeasca!

Tot spre linistea tuturor, romanul va aparea, dar cu lumea Clujului, asa cum e, fara sa-mi mai asum nici o nebunie, prin aceasta imblanzind textul. N-am ce imblanzi. In schimb, Clujul este si il las ca un oras de tot rahatul - in limbajul celor din generatia mea, care ne-am saturat de comunistii, care trag sfori, isi pun fiii, fiicele, nepotii, stranepotii si toate neamurile cele adormite si neadormite in functiile si pe posturile cele mai bune, celor din afara Clujului cat mai multe piedici cu putinta, dispret, discreditare, mizerie aruncata. Voi face o lista cu toti taticii, toate mamicile din universitatile clujene sau din posturi-cheie din Cluj (institute, centre culturale etc) si cu fiii, fiicele acestora, nepotii, relatii de naseala intre unii si altii, sa vedeti ce mocirla exista in Cluj.

Desigur, restul tarii pentru ei e plin de mitici, subdezvoltati, oameni de nimic, pentru ca asta cred clujenii, asta aud cel mai adesea. Mizeriile Clujului sunt ascunse, totul e cosmetizat, presa fiind cumparata.

Desigur, plozii din Cluj sunt toti genii, avandu-i sefi pe cel putin unul din parinti. Probabil, va fi mai putin nepotism, dupa ce comunistii care au acum in jur de 50 de ani vor muri.

E trist, dar va purtati ca si cand vi se cuvine totul... asa ca tinerii, fie pleaca (si bine fac, sa ramaneti singuri, sa va uitati in oglinda voastra deformata si sa va numarati la batranete dintii care v-au mai ramas, dar cu care nu mai puteti roade nimic), fie asteapta sa muriti!

Clujul e un oras xenofob, misogin, nationalist-sovin, care dispretuieste, distruge orice element strain (cu exceptia celor de la care ar putea trage pielea de pe ei, ar obtine foloase), libertatea religioasa este calcata in picioare, cele mai elementare drepturi sunt calcate in picioare, omul este umilit (desigur, cu exceptia celor cu functii)... romanul va scoate in evidenta toate aceste aspecte, numele vor fi reale... replicile la fel, cu ghilimelele de rigoare, pentru ca voi folosi tot ce-am inregistrat, toate meilurile pe care mi le-am salvat inainte ca nesimtitii de fosti securisti sa-mi controleze calculatorul... si, oricum, ce-i mai important, nu prin computer s-a facut...

Medicii au voie sa ia spaga, sa dispretuiasca, sa umileasca, sa barfeasca pacientii in oras, sa dea tot felul de date despre ei...

Daca indraznesti sa spui ceva, esti fie nebun, fie ai probleme de comportament, fie esti imatur, fie retardat, doar ei trebuie sa aiba dreptate, pentru ca au puterea in maini, pot controla tot.

Daca indraznesti sa scrii ceva in afara tarii, articole sau carti, deja esti tradator de neam si tara (prostie absoluta si patriotism local de trei parale gaurite) si ti-e pecetluita non-existenta... nu te mai publica nimeni, nu mai existi, ti se pune romanitatea sub semnul intrebarii, ti-ai vandut tara (vai de capul ei!), ti se aplica tactica tacerii etc. etc. etc.

 GRUPAJ DE STIRI 

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

Pe site-ul unei personalitati publice din Romania am gasit saptamanile trecute un film despre implicarea oamenilor in infruntarea dictaturilor din Germania de Est, Romania, China etc. Erau imagini cu oameni simpli din popor care isi puneau viata in pericol, in fata gloantelor si a tancurilor pentru: libertate, democratie si demnitate umana. Acel film se termina cu un cuvant pe care nu l-am uitat: "Este ceva mai rau decat rautatea oamenilor rai, indiferenta oamenilor buni."

Ellie Wiesel, un evreu supravietuitor al Holocaustului si castigator al premiului Nobel pentru Pace, scria: „Cred ca cea mai mare sursa a pericolului in aceasta lume este indiferenta. Intotdeauna am crezut ca opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta. Ca opusul vietii nu e moartea, ci indiferenta. Ca opusul pacii nu e razboiul, ci indiferenta fata de pace si indiferenta fata de razboi. Ca opusul culturii, opusul frumusetii, opusul generozitatii este indiferenta. Indiferenta este dusmanul!"

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647