Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Campania electorala pentru ocuparea fotoliului de primar al Bucurestiului a debutat intr-o atmosfera relativ pasnica si chiar agreabila, fiecare partid, mic sau mare, inregistrandu-si cu incredere si speranta candidatul. Singurele "turbulente", care au captat atentia publicului, s-au inregistrat la PSD: mai intai s-au remarcat zbaterile doctorului Sorin Oprescu, fost senator pesedist, in faza premergatoare, cand a intampinat obstacole la inscrierea candidaturii sale ca independent, castigand acest drept numai in Justitie, iar mai apoi au tasnit din cand in cand strigatele de lauda ale unor lideri, precum Mircea Geoana sau Marian Vanghelie, cum ca partidul social-democrat isi trimite in competitie cel mai bun si merituos candidat. Se pare insa ca aceasta situatie oarecum destinsa si cuminte l-a deranjat pe presedintele Traian Basescu, intrucat s-a lansat in critici nimicitoare la adresa mai vechilor sai adversari politici, atingand mai multe si mereu actuale tinte, inclusiv lipsa atacurilor de campanie intre candidatii la Primaria Capitalei. Intr‑un interviu acordat marti, 6 mai, postului Radio Romania Actualitati, seful statului a redeschis vechile transee ale razboiului politic dambovitean, napustindu-se peste tot ceea ce considera domnia sa "sistemul ticalosit" din tara. Referindu-se la campania electorala recent deschisa, Traian Basescu a recurs la o comparatie fotbalistica, spunand ca cel putin pâna în acest moment, aceasta seamana cu "un blat sau cu o fratie între candidati", care nu fac altceva decât sa se laude unul pe altul. „Daca as fi la Liga lui Mitica, as spune ca multi dintre candidati parca ar fi într-un aranjament si te uiti la ei: vin si se lauda unul pe altul în emisiuni. Sunt caraghiosi“, a comentat presedintele prestatia de inceput a candidatilor, motivand ca atitudinea lor vine „ori din întelegeri deja facute, ori din teama sa nu-si reproseze reciproc actiuni, realitati din trecutul lor“. Mai pe ocolite luand-o, a lovit cu totul in PSD:„Partide neserioase, cu câte doi candidati, unul independent, altul oficial, îl sustin mai mult pe independent decât pe oficial. Tipul acesta de joc arata neseriozitate si dispret fata de români“, a spus presedintele, avand grija sa evidentieze legatura sa cu poporul. Asumandu-si pozitia de "neutralitate", Traian Basescu i-a mustrat pe candidati: „Macar nu va laudati, fratilor“, sfatuindu‑i sa ia ca exemplu „competitia fara menajamente din SUA, între Obama si Clinton“. Identificand un cadru "al aranjamentelor“, seful statului le-a sugerat românilor „sa fie foarte atenti cui dau puterea locala“ si sa aleaga „oameni care în spatele lor au ceva, au realizari“. Trecand la "durerile" sale din anii trecuti, legate de lupta anticoruptie, presedintele a spus cu amaraciune apasata: "Este unul din golurile pe care le simt în suflet cu toata fiinta mea pentru acest mandat: daca parteneriatul cu Guvernul ar fi functionat, daca Guvernul nu s-ar fi amagit cu eliminarea PD-ului de la guvernare, cu sustinerea PSD-ului cu conditia scoaterii PD-ului de la guvernare, daca nu s-ar fi mers pe aceasta negociere ticaloasa, care a fost un pachet. Si vi-l pot spune, ca pâna la urma sunt lucruri care trebuie stiute: domnul Tariceanu a negociat cu PSD-ul, în mod deosebit cu Iliescu, doua lucruri - PNL sa voteze suspendarea presedintelui si sa elimine PD de la guvernare si, în schimb, i-a garantat sustinerea pâna la sfârsitul mandatului. A fost unul din obiectivele domnului Iliescu, de altfel specialist în lovituri de stat, ce s-a întâmplat în Parlament în 19 aprilie anul trecut a fost o lovitura de stat cu aspect democratic".Asemenea declaratii au reaprins focul disputelor. Presedintele de onoare al PSD, senatorul Ion Iliescu, a respins cu promptitudine acuzatiile presedintelui Traian Basescu:"Ma surprinde aceasta preocupare obsesiva venita din partea sefului statului în ceea ce ma priveste. Eu de vreun an de zile n-am mai comentat nimic pe aceasta tema si nu eu am fost initiatorul actiunii cu suspendarea, dar se vede ca este un om obsedat pur si simplu! Este îngrijorator acest fenomen în ceea ce-l priveste, aceasta obsesie", a replicat fostul presedinte Ion Iliescu la Radio Info Pro, combatand cu aciditate afirmatiile lui Traian Basescu si adaugand ca s-a intalnit cu premierul Calin Popescu Tariceanu doar de doua ori in prezentul mandat al liderului liberal. În opinia lui Ion Iliescu, declaratia actualului sef al statului este jignitoare la adresa revolutiei române. "Ce lovitura de stat? Ce lovituri de stat am dat eu? Revolutia din România s-a încadrat într-un fenomen mai amplu, a fost opera poporului român. Doar oamenii care nu au nimic în minte pot face astfel de confuzii, între revolutie si lovitura de stat", a explicat fostul presedinte, mentionand ca o lovitura de stat schimba o figura cu alta, în timp ce în România s-a trecut de la un sistem la altul. "El jigneste un moment istoric si un popor", a raspuns Ion Iliescu, recurgand tot la argumente supreme: istoria si poporul. In replica sa, premierul Tariceanu s-a declarat "ingrozit" de "vorbele" presedintelui, precizand ca "În calitate de sef al statului, nu este posibil sa faci astfel de afirmatii". Dupa cum s-a vazut din provocatorul interviu, presedintele Traian Basescu isi mentine stilul sau tensionat si probabil ca vacontinua cu acuzatii indraznete si compromitatoare la adresa adversarilor politici. (Clipa)

Se mai intampla, din pacate, si-n zilele noastre, ca oameni fara de suflet si straini de traditia si istoria neamului nostru, sa ponegreasca lacasuri de cult, multe dintre ele monumente istorice, schimbandu-le folosinta sau pur si simplu intrand cu buldozarul in ele, asa cum este cazul pe care dorim sa vi-l supunem atentiei.

Biserica Greco-Catolica Ungheni-Mures monument istoric, construita in anii 1858-1864 este astazi supusa demolarii de catre un grup de oameni fierbinti la suflet si la minte, oameni care necinstesc realitatea istorica a acestei Biserici Monument si calca in picioare lupta de generatii a romanilor impotriva maghiarizarii. Prin distrugerea acestei Biserici-Monument se sterge un viu si important vestigiu al luptei pentru emancipare a romanilor din Transilvania, leaganul de nastere al poporului roman.

Ne adresam Prea Fericirii voastre in calitate de om de cultura si de Intai Statator al Bisericii Ortodoxe Romane cu rugamintea de a folosi toate mijloacele ce va stau la dispozitie pentru a determina stoparea acestui sacrilegiu. Socotim ca este in interesul bunei intelegeri si bunei convietuiri de a gasi solutii altele decat cele radicale, astazi cand Biserica Catolica din tarile Europei deschide larg portile lacasurilor de cult, romanilor aflati pe acele meleaguri in scopul pastrarii crdintei si traditiei ortodoxe.

Apelam la sprijinul Fericirii Voastre, fiind convinsi ca veti gasi solutia pe care Insusi Mantuitorul ar gasi-o.

De mai bine de 10 ani, Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, se lupta pe diverse cai legale pentru a împiedica faradelegea la care pare a fi condamnata vechea biserica greco-catolica din localitatea mureseana Ungheni: demolarea.

Biserica de piatra din Ungheni, cu hramul Sfânta Treime, a fost construita între anii 1858 si 1864 de catre credinciosii greco-catolici din localitate. În 1948, odata cu desfiintarea abuziva a Bisericii Române Unita cu Roma, Greco-Catolice de catre autoritatile comuniste, si aceasta biserica a fost preluata de Biserica Ortodoxa Româna. În 1997 Parohia Ortodoxa din Ungheni a început lucrarile de constructie a unei noi biserici, în jurul celei vechi greco-catolice, si pâna în anul 2000 lucrarile s-au efectuat fara obtinerea avizelor necesare si a autorizatiei de constructie.

În ciuda nenumaratelor rapoarte, memorii si sesizari transmise diverselor forurile interne si internationale si în ciuda numeroaselor aparitii în mass-media a acestui caz, lucrarile de constructie au continuat si, în baza unei decizii a comunitatii ortodoxe din Ungheni, s-a optat pentru demolarea vechii biserici. Desi Arhieparhia Greco-Catolica de Alba-Iulia si Fagaras a cerut retrocedarea vechii biserici si a cerut în instanta oprirea lucrarilor de constructie, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Ministerul Culturii si Cultelor si-au dat acordul la construirea noii biserici din Ungheni anul 2000, fara a fi prevazuta însa vreo clauza privind demolarea sau pastrarea vechii biserici, deoarece planul de constructie a noii biserici prevedea o alta locatie: tot în curtea bisericii, dar nu în jurul bisericii vechi. Astazi, 8 mai 2008, a început demolarea acestui lacas de cult, fara nici o autorizatie legala în acest sens, dupa cum ne-a comunicat pr. paroh greco-catolic Dudas Lucian. Desi în România anului 2008 se spune ca „nimeni nu e mai presus de lege”, se pare ca faradelegea e la ea acasa. Protestam cu vehementa si profunda indignare, pe aceasta cale, împotriva lipsei de respect fata de lege, fata de patrimoniul si valorile crestine, atât de manifesta în derularea si abordarea acestui caz. Totodata, nu putem întelege în ce fel poate contribui acest caz la facilitarea dialogului între fratii crestini si la deschiderea ecumenica spre care tind Bisericile crestine, urmare misiunii lasate lor de Isus „ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21).

Pseudonim literar: writer

www.bocancul-literar.ro

marianbadea.blogspot.com

(Continuare din numarul precedent)

Ei bine, într-o zi, bunica ei a cazut jos, rapusa de boala si nu s-a mai ridicat. Era o femeie corpolenta si nu prea tinea regim: o boala de nutritie. Drept urmare, daca omul nu se cauta si nu gaseste solutii pentru afectiunile sale trupesti, este musai ca urmeaza un sfârsit vremelnic si nemilos. Dar, cine-i de vina?

Fetita îsi iubea mult bunica, aceasta fiind singura care-i dadea toate lamuririle necesare si raspundea mereu cu rabdare si întelepciune, la toate întrebarile pe care i le punea. De fapt, batrâna era artizanul modificarilor pozitive care aveau drept tinta evolutia ei, iar modul în care o îndruma permanent lasase urme adânci, nu numai asupra comportamentului nepoatei sale, dar si asupra intelectului acesteia.

Când a vazut-o întinsa pe jos, direct pe pamânt (ca totul se petrecuse pe când batrâna se afla în curtea casei), inconstienta, a înteles imediat grozavia. Dar nu si-a pierdut cumpatul si a telefonat calm, alertându-si mama care se afla la serviciu. Batrâna nu a murit imediat, iar fetita a chemat mai multi vecini care au ridicat-o, au dus-o în casa si au asezat-o pe pat.

Dupa ce mama a sosit acasa, au venit si doctorii, au consultat-o pe bunica si au dat din cap, în sensul ca nu mai are zile de trait:

- Nici macar ore! au stabilit ei.

Iar mama fetitei se gândea ca, daca soacra moare, trebuie sa o îngroape singura pentru ca sotul ei era plecat departe, iar ele îl asteptau sa revina acasa abia peste o saptamâna. Drept urmare, a luat legatura cu biserica în raza careia domicilia si l-a chemat pe preot, ca sa-i dea batrânei sfânta împartasanie. Cu aceasta ocazie au discutat si despre demersurile pe care trebuia sa le faca pentru îngropaciune.

Fetita a asistat la toate discutiile dintre mama si preot, într-o alta încapere a casei, ca sa nu deranjeze pe muribunda. Iar seara, ea s-a dus la capatâiul batrânei, unde ardea o lumânare si i-a spus:

- Sa nu mori, bunico! Mai asteapta, sa vina si tata. Trebuie sa‑ti iei ramas bun de la el. Ca este unicul tau fiu. Îl iubesti si te iubeste. Nu poti sa-i faci tatei, un asemenea pocinog.

M-am uitat din nou la cei ce ma ascultau. Era asa multa liniste, ca îti venea sa te cufunzi în sufletele tuturor. Vassilis ma privea cu niste ochi, de parca mi-ar fi promis dragoste vesnica. Domnul Theodoros nu mai lacrima si privea la mine cu uluiala. Si ma gândeam ca el ar fi trebuit sa intuiasca sfârsitul povestii pe care tocmai o spuneam. Ma analizam surprinsa si nu întelegeam ce se petrece cu mine. Asadar, am continuat cu o mare placere, aducându-mi aminte de cuvintele tatei: "Masoara timpii. Nu cuvintele sunt importante, ci pauzele dintre ele. Nu prin cuvinte depasesti autocenzura ascultatorului tau, ci prin intervalele de tacere, iar ele trebuie sa urmeze o anumita logica, în functie de vibratia mentalului ascultatorilor. Cucereste‑i cu privirea ta, cu tonul glasului tau, cu caldura sufletului tau! Vei descoperi un alt univers sau o alta dimensiune. Iar în acele momente, nu mai ai nevoie de nimic". Asadar, am stabilit niste variabile proprii, pe care le urmaream permanent, privind mai mult catre interiorul meu, si mai putin la exterior. Dar erau si momente în care scanam fiecare ascultator, ca sa reglez energia prin care actionam într-un mod oarecum reflex ...

- Ne-ati spus o poveste reala si trista. Si tocmai de aceea v-am spus o alta, la fel de reala si la fel de trista. Diferenta dintre ele este esentiala: niciodata nu trebuie sa ne oprim din drumul nostru si sa ne agatam obsesiv de un moment traumatizant din trecut. Trecutul a fost deja trait. Viitorul este important. Iar viitorul este ceva ce omul si-l poate face singur. Întotdeauna trebuie sa ne întelegem pe noi însine si, numai astfel ajungem sa‑i întelegem pe cei din jurul nostru. Sa nu traim având în suflet lucruri neclare. Iar daca o fetita, reuseste sa opreasca pentru un scurt timp, drumul firesc al unei batrâne grav bolnave catre moarte, iar prin aceasta, viitorul celorlalti sa fie scutit de unele neîmpliniri, socotesc ca un barbat care a trait evenimente la fel de triste si traumatizante poate face efortul sa înteleaga si sa-si îndrume urmasii catre lumina. Este un privilegiu ca traim! Si trebuie sa o facem frumos.

(Va urma)

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

- Scuzati, continuati.

- Deci s-a retras la el în birou, sa se linisteasca. Asta a fost la ora unsprezece, caci pendula din hol a batut de unsprezece ori în timp ce el trântea usile. Lumea s-a simtit si a început sa plece.

- Toti?

- Prima a fost Oana logodnica lui Mihai care dupa ce s-a certat cu el pe terasa a plecat furioasa.

- Usa de la terasa era deschisa?

- Bine înteles altfel te sufocai.

- În sufragerie nu aveti o instalatie de climatizare?

- Înca nu, dar Marin vroia sa puna una în vara asta.

Începu din nou sa plânga. Chris astepta putin apoi întreba.

- Si logodnica a plecat singura, fara însotitor?

- Sta la capatul strazii si acum Timisoara e bine luminata. Doar nu suntem la New York!

- Mihai a vrut sa o conduca, dar ea i-a spus sa o lase în pace si a plecat valvârtej, spuse Ticu.

Gazda continua.

- Pe urma au plecat si ceilalti. Eu am închis usa si m-am dus sa ma culc. Sincera sa fiu, am cazut în pat ca secerata. A doua zi dimineata…

Se opri si începu sa plânga.

Ticu îi lua mâna si începu s-o mângâie. Dupa un timp Rodica se linisti, trase adânc aer în piept si continua.

- M-a trezit un strigat si am coborât sa vad ce e. Strigatul venea din birou. Maria statea în usa biroului si nu se putea opri. Era asa un strigat de jale, cum am mai auzit eu odata la o înmormântare la ei în Bihor. Când am ajuns lânga ea, am vazut de dupa birou capul lui Marin care zacea pe podea într-o balta de sânge. Am împins-o pe Maria la o parte si m-am repezit la Marin.

Maria a încetat brusc sa tipe.

Cu cât ma apropiam de el, cu atât eram mai constienta ca nu mai traieste. Ajunsa la birou m-am oprit. Acuma eram sigura ca e mort.

În continuare am actionat ca în transa, am format numarul lui Silviu si l-am rugat sa vina urgent la noi. A aparut într-un halat de casa aruncat peste pijama, prin portita din gradina. Când a ajuns pe terasa în dreptul biroului l-a vazut pe Marin.

- Usa de la terasa nu era închisa?

- Ba da, dar perdelele erau date la o parte. El e doctor, sau am mai spus asta o data?

- Nu are importanta, continuati.

- A deschis usa si m-a privit.

Se opri, se vedea ca se lupta cu plânsul. Înghiti nodul din gât si continua.

- S-a aplecat asupra lui Marin si a dat negativ din cap. Apoi s-a ridicat, a pus mâna pe telefon si a chemat politia. Pâna a venit politia i-a dat un calmant lui Maria unul mie si am stat toti trei în camera de zi fara sa fim în stare sa spunem ceva. Pe urma a aparut politia, brigada tehnica, procuratura si asa mai departe.

Se opri.

- Ati auzit cearta dintre sotul dumneavoastra si Mihai Orasanu

care ar fi avut loc dupa ora unsprezece?

- Nu am auzit nimic. Eu m-am dus la bucatarie sa servesc dulciurile, caci pe Maria cu fetele le trimisesem acasa si apoi m-am ocupat, eu mai stiu de ce m-am ocupat!

- Fiica dumneavoastra nu a fost aici?

- Nu. A fost plecata la Bucuresti într-un schimb de experienta. Acolo e viitorul ei sot. Cred ca în curând se va muta de tot la Bucuresti si atunci eu ramân singura cu tot mausoleu asta.

- Ea unde e acum?

- Se ocupa de acte si de înmormântare.

Advocatul se uita la ceas.

- Chris nu crezi ca trebuie sa mergem la aeroport sa-l luam pe colegul tau.

- Da, da, ai dreptate!

Îsi luara ramas bun si se ridicara sa plece. Chris se mai întoarse o data spre gazda.

- Mai am o întrebare, de ce nu credeti ca Mihai Orasanu l-ar fi lovit pe sotul dumneavoastra. Poate a fost involuntar, poate a fost un accident, doar era baut si nu era genul care sa suporte mult alcool dupa cum mi-ati spus, mai înainte.

- Pe Mihai îl cunosc bine, a fost beat si a vorbit prostii, dar de aici pâna la a-l lovi pe Marin care la ajutat sa ajunga ce e, este o cale lunga. stiu ca politia a gasit dovezi care îl inculpa si ca el nu îsi mai aminteste ce a facut dupa ce a plecat de la noi. Dar stiu ca nu minte.

Tacu câteva clipe, dupa care adauga.

- Sau mai bine zis sper ca nu minte. Vreau sa stiu ce s-a întâmplat si Ticu mi-a spus ca dumneata esti cel mai bun.

- Exagereaza si pe deasupra intru în conflict cu autoritatile locale.

- Ticu a spus ca e în regula.

Advocatul îl striga din use.

- Vii Chris?

- Vin.

Dupa ce îl luara pe Titus de la aeroport se îndreptara spre biroul advocatului.

Pe drum, Chris îi povesti lui Titus ce aflase pâna atunci.

Deoarece stomacul le spunea ca e demult trecut de ora prânzului, se oprira la un restaurant, pe care îl recomandase avocatul, sa bea o bere si sa manânce.

- Ticule povesteste-ne ceva despre familia Pascu.

Acesta goli jumatate din halba de bere, apoi rasufla usurat.

- Mi-a fost o sete. Despre Marin ce sa va spun, vine de pe lânga Teius, a facut Mecanica aici si a ramas asistent. Pe urma si-a dat doctoratul, între timp a cuno-scut-o pe Rodica si s-au luat. A urcat în ierarhia universitara destul de repede, foarte muncitor foarte ambitios. Are lucrari care i-au adus tot felul de premii chiar si în strainatate.

- Si ultima?

- Lucrarea asta, se pare ca e ceva deosebit, mi-a spus Dorobantu, care e conferentiar la aceeasi catedra. Exista si niste firme straine care se intereseaza de cercetarile lui.

- Mai precis.

- Pai lucrarea a fost publicata, bine înteles numai partea teoretica, dar se pare ca exista aplicatii practice importante.

(Va urma)

Tainele marii nu se cunosc de pe mal...

Nu-s de seama vorbele, când nu se vad faptele!

Nascuta în Razboieni-Cetate, pe malul Muresului, inspirata de cultura seculara a Ardealului, Rodica-Elena Lupu traieste în Bucuresti, unde creeaza literatura de calitate. Acest fapt l-a demonstrat deseori în paginile revistei noastre. De profesie jurist, desi este sef Serviciu Relatii cu Publicul în cadrul Ministerului Transporturilor, conduce cu mult talent si personalitate si Editura ANAMAROL – a editat peste 70 de carti printre care si ale renumitului scriitor Paul Goma: "Arta ReFugii", "Bonifacia", "Saptamâna rosie", "Jurnal 2004", "Jurnal 2005", "Jurnal 2006", "Ostinato", "Patimile dupa Pitesti", "Gherla-Latesti".

Rodica Elena Lupu este membru de onoare al Asociatiei Interculturale "Ars Longa" din Nürnberg, a Asociatei Române pentru Patrimoniu si apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalitatilor din România, 2006, membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte – ASLA. Ca autor, semneaza uneori si sub pseudonimul literar Roena Woolf.

Scriitoare consacrata, binecunoscuta de consumatorii de literatura de calitate, a publicat zeci de volume de proza si poezie:

· 2001:Vacante, vacante… Editura Publiferom, Bucuresti.

· 2002. Prajituri si sfaturi de la mama si bunica, editura Publiferom, Bucuresti; Ieftin si Gustos, Editura Dacia, Cluj Napoca, Sfaturi si prajituri de la mama si bunica, Editura Curtea Veche, Bucuresti;

· 2003: Vacante, vacante..., Editura Curtea Veche, Bucuresti, Vacante... Anglia, Vacante... Italia, Vacante... Grecia, Vacante... Israel, Vacante... Spania, Editura Anamarol., Bucuresti;

· 2004. Vacante, vacante… Drumuri printre amintiri, vol. I si II, Vacante, vacante… Romanie plai de dor, Prajituri si sfaturi de la mama si bunica, Glasul inimii, roman, Timpul judeca si plateste, roman, Editura Anamarol, Bucuresti;

2005: Mâna destinului, roman, Miracolul vietii, roman, Eterna poveste, roman, O umbra din trecut, roman, Ieftin si gustos, Sanatate si frumusete, din colectia · „Tainele marii nu se cunosc de pe mal“, au aparut: Vis împlinit, O clipa de ratacire, Unde esti, Editura Anamarol, Bucuresti;

· 2007: Drumurile vietii, poezii (19 poeti), din colectia „Tainele marii nu se cunosc de pe mal”, au aparut: Problema de familie, Viviana, Campionul, editia a doua a romanului „Glasul inimii”, volumele de poezii „Voi trai... Clipa”, „Poezii pentru copii”, „Coloram si poezii învatam”, Editura Anamarol, Bucuresti.

Publica frecvent eseuri, povestiri si poezie în revistele: „Agero” - Stuttgart, Euro-Observator Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultura a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum” Canada, Revista „Clipa” SUA, Romanian Global News – Agentia de presa pentru românii de pretutindeni, Analize si Fapte – ARP, revistele: „Ecoul”, „Universul cartilor”, „Luceafarul românesc”, “Capricorn”, „Floare darurilor”, „Boabe de grâu” „Semanatorul”, „Dacologica”, „O carte pe zi”, editate de Asociatia Româna pentru Patrimoniu, „Monitorul Cultural”, revista pentru reconstructie nationala, „Oglinda Literara”, si alte reviste.

Colaboreaza cu ateliere literare: Europeea, Literatura-Arta, cu Radio Timisoara, Radio România Actualitati, Radio România International, Radio Dor de tara si cu diferite posturi de televiziune.

Participa la: Târgul de Turism al României, editiile: 2004, 2005, 2006, 2007, Târgul International de Carte si Muzica, Brasov, România, 2007, Întâlnirea Reprezentantilor Comunitatilor Românesti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, editia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artistilor Români de Pretutindeni.

- Daca sunt în plus, spuneti, nu va sfiiti, vorbesc serios, tata. Arati foarte bine.

- Acum, pot sa spun ca s-a terminat...

- Aratai groaznic. Alin a facut tot posibilul ca sa te salveze, îi spune Elvira în timp ce doctorul intra pe usa..

- Sigur, si de data asta, a exagerat putin...

- Stii doar ca, daca nu face de capul lui...

- Dar nu si-a pierdut niciodata speranta. A fost hotarât si asta ne-a ajutat, îi zâmbeste Alin si da mâna cu Toma. Am facut doar ceea ce ar fi facut oricine.

- Acum, va las singuri, le spune Elvira si îi saruta pe amândoi.

- Va las si eu, am niste pacienti pe care trebuie sa-i vad.

- Mircea, fiule, n-ai ideea ce mult m-am gândit la tine.

- Si eu, tata. Sincer.

- Uneori e greu sa accepti ca un fiu nu-ti seamana. Acum, am înteles ca luam hotarârea ta drept aroganta. De aceea eram asa furios pe tine.

- Stiu...

- Acum am înteles ca tenacitatea face parte din caracterul tau. E ca o energie pe care o pui în tot ceea ce faci. Obiectivele tale sunt si binele si raul. Încapatânarea ta a fost de folos pentru toti.

- Asa sunt eu, îi spune Mircea zâmbind. Nu ma pot schimba. Nici în bine, nici în rau, cum spui...

- Dar, în ciuda deosebirii e un lucru care ne uneste: importanta pe care o acordam familiei.

- Poate ca, la serviciu nu avem aceleasi pareri, dar tu ai fost întotdeauna un model pentru mine. Stii, când ma tineam dupa tine? Voiam doar sa te copiez, sa fiu ca tine si nu reuseam. Tu ai fost întotdeauna iubit de cei cu care ai lucrat.

- Eu am vrut mereu respectul tau, nimic altceva, Anton...

- Acum, îl ai.

- Acum, însa, trebuie sa dam de o parte toate acestea. Trebuie sa încercam sa creiem o relatie de încredere între noi. Vreau ca, în casa noastra, sa fie, în sfârsit, liniste si armonie.

- Bine, zâmbeste el. Te asigur ca îmi voi da toata silinta. Îti promit.

- Multumesc.

* * *

Spre seara, Toma e vizitat din nou de Elvira. Se simte tot mai bine si asteapta cu nerabdare sa fie externat.

- Nu stiu ce au astia cu mine. De ce nu ma externeaza?

- Cu un infarct nu poti sa te joci. Ai rabdare. Mâine seara vei fii acasa. Ne vedem mâine. Încearca sa dormi, bine?

- Sigur. Si stai linistita draga mea. Noapte buna!

- Noapte buna, dragul meu.

* * *

Înca de dimineata, Alin a întocmit formele pentru externarea lui Alex si astfel, Elvira l-a putut scoate din spital pe sotul ei mai repede de cât se astepta.

- Casuta noastra, cuibusor de nebunii... începe sa fredoneze Toma când intra pe usa. Era cât pe ce sa nu... continua el si iese pe terasa urmat de sotia lui.

- Toma, nu mai gândi negativ. În sfârsit, esti acasa. Trebuie sa privim înainte si sa uitam de acest cosmar. El îsi da seama ca ea vorbeste asa ca sa-l linisteasca, pentru ca e sigur ca si ea se mai gândeste la ceea ce ar fi putut sa i se întâmple.

- Vivi, ce ai?

- Încerc sa fiu tare, dar când ma gândesc ca puteai fi mort...

- Totul a trecut, iubito. Nu mai plânge. Acum sunt aici si n-o sa mai plec de lânga tine niciodata, îi spune el si o saruta.

Dupa ce mai priveste o data gradina acoperita de mantia de zapada, Toma o prinde pe dupa mijloc pe Vivi si intra amândoi în sufragerie.

- Casa noastra. Ce bine e acasa.

- Pregateste-te, te asteapta o surpriza. Ghici cine a venit?

- Voiam sa-ti spun atâtea, dar sunt foarte emotionat, îi spune George si îl îmbratiseaza.

- Nu-ti face griji, nici eu nu stiu ce sa zic. Viloria a trebuit sa ramâna acasa, dar îti transmite salutari.

- S-o saruti din partea mea. Alin si tu esti aici... Nu-mi ajung cuvintele ca sa-ti multumesc. Mi-ai salvat viata.

Hai, du-te, du-te!

Lumini colorate, stele, un tunel îngust, curcubee, o distanta imensa, o calatorie agitata si extrem de ametitoare si obositoare, o viteza mult prea mare, un dans haotic, o muzica stranie si greu de înteles, soapte, râsete, plânsete, atomi lânga atomi, fizica, chimie, gravitatie, legi nestiute de noi sau nespuse, comete, hidrogen metalic lichid, electroni si protoni ionizati, câmpuri magnetice, apa, cristale, turbulente, pasiune, dragoste si... intram în aceasta lume, brusc, facând tam-tam, galagie, larma, plângând, nestiind unde suntem si ce se întâmpla cu noi.

Suntem oameni. Suntem pe Pamânt. Dumnezeu ne-a daruit viata. Pe lume ne-au adus parintii. Suntem prunci... ne asteapta o viata... ne asteapta o moarte... ne asteapta lumini colorate, stele, un tunel îngust... o calatorie agitata si extrem de ametitoare si obositoare, dar în sens invers...

Pornim de la zero! De la zero virgula zero, zero (!!!) Avem sufletul pur, fara de pacat si creierul ca un burete uscat, proaspat scos din ambalaj, gata, gata sa absoarba orice informatie venita din mediul exterior. Avem nevoie de câtiva ani pentru a învata sa vorbim. De si mai multi pentru a învata sa scriem, sa citim si sa socotim. De si mai multi pentru a ne specializa într-un domeniu, pentru a aprofunda si experimenta toate sentimentele si trairile umane, dragostea, ura, invidia, gelozia, mila, teama, frica... De si mai multi pentru a discerne între bine si rau si de si mai multi pentru a sti ce sa alegem... Pentru unii dintre noi, acestia din urma sunt insuficienti...

Nu fac nimic. Stau si privesc ceasul spânzurat de-un cui batut în peretele alb ca omatul. Secundarul parca zboara... Ma uit cum trece timpul si ma sperii. „Timpul este materia din care este formata viata" - Benjamin Franklin (1706 – 1790). „Timpul este doar fluviul în care pescuiesc eu" - Charles Baudelaire (1821 – 1867). „Timpul este o fiara care are nesfârsita rabdare de a înghiti totul" – Octavian Paler, scriitor, jurnalist si editorialist român (1926 – 2007). „Timpul este modalitatea naturii de a face ca sa nu se întâmple toate deodata." -Woody Allen. Efemeritate... ireversibilitate... tic-tac, tic-tac, tic-tac...

Sunt muritor! Sunt tânar, dar cine stie cât mai am de trait... Nu, nu asta ma sperie, ci gândul ca în timpul în care mi-a mai ramas, oricât de mult ar fi, n-am sa apuc sa realizez si sa fac tot ceea ce mi-am propus.

Stau si ma întreb ce s-ar fi întâmplat daca în anumite momente importante din viata mea procedam altfel decât am facut-o, daca luam alte decizii si daca da, daca în momentul de fata mai stateam privind inert, din fotoliul din încaperea slab luminata, ceasul spânzurat de-un cui batut în peretele alb ca omatul. Stau si ma întreb ce s-ar fi întâmplat daca Adam si Eva nu mâncau din pomul interzis... daca nu se inventa roata, daca nu se inventa tipografia, daca nu se descoperea America, daca nu se nastea Hitler, daca nu se apuca de scris William Shakespeare, daca Isac Newton era plictisit si nu mai avea chef sa cerceteze legile fizicii, daca istoria avea un alt curs... Stau si ma întreb câte sanse au ramas nevalorificate, pierzându-se undeva în negura timpului, pentru ca nu am avut curaj, pentru ca nu am stiut cum sa le valorificam, pentru ca nu am fost suficient de insistenti, pentru ca nu am avut încredere în fortele poprii... si câte altele vor mai urma...

Arunc o privire pe fereastra. Un bunic îsi plimba nepotelul pe aleea serpuita, ce duce spre parcul de joaca pentru copii, lovind în mers, cu picioarele, frunzele uscate ce zac, moarte, pe caldarâm. Ma întreb ce va ajunge cel mic când va creste. Va învata, va fi cuminte si îsi va asculta parintii? Se va casatori, va trai o poveste de dragoste adevarata, va fi tatic, va fi bunic, isi va plimba la rândul lui nepotii, asa cum face bunicul lui acum, va fi un geniu, va lasa ceva important pentru posteritate sau va fi doar un celebru anonim? Încerc sa-mi imaginez si cum arata bunicul când era de vârsta nepotului sau, ce vise avea, precis vroia sa devina politist sau pompier... Încerc sa-mi dau seama cât de multumit este de viata lui... pentru ca asa cum spunea si romancierul, dramaturgul, eseistul si filozoful francez de origine algeriana, Albert Camus (1913 – 1960), „...viata este suma tuturor alegerilor tale..."

De multe ori, de prea multe ori, parca, ne plângem singuri de mila. Ne victimizam. Suntem nemultumiti si nerecunoscatori pentru ceea ce-am realizat. Asta poate fi si un lucru bun, daca functioneaza ca un motor autopropulsor, ca un stimulent, ca o mentalitate continua de autodepasire a limitelor, dar poate fi si un lucru rau, atunci când trecem în extrema cealalta si devenim prea pesimisti. Atâta timp cât traim într-un sistem democratic, într-un stat liber, nimeni si nimic nu ne poate împiedica sa ne ducem la bun sfârsit pâna si cele mai îndraznete vise. Nimeni în afara de noi însine (!!!). Noi suntem cei care ne autocenzuram, care ne punem singuri bariere, care încetam sa credem în noi, care ne temem sa fim noi...

Dictonul care spune ca nu exista „nu pot", este putin exagerat, însa mesajul transmis de acesta nu trebuie neglijat, ci trebuie sa procedam în consecinta. Daca ne dorim ceva, daca ne propunem ceva, daca ne stabilim un obiectiv, nu trebuie sa cedam la primele obstacole întâmpinate, ci trebuie sa muncim din greu, sa avem rabdare si o vointa de fier...

"Cu cât traiesc mai mult, cu atât îmi dau mai bine seama de impactul atitudinii asupra vietii. Pentru mine, atitudinea este mai importanta decât faptele. Este mai importanta decât trecutul, decât educatia, decât banii, decât circumstantele, decât esecurile, decât succesele, decât ceea ce cred, spun sau fac ceilalti oameni. Este mai importanta decât felul în care arati, decât talentele sau aptitudinile pe care le ai. Poate construi sau distruge o companie... o biserica... o casa. Remarcabil este faptul ca putem alege zilnic ce atitudine vom adopta în acea zi. Nu ne putem schimba trecutul... nu putem schimba faptul ca oamenii vor actiona într-un anumit fel. Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este sa cântam pe singura struna pe care o avem, si aceasta este propria atitudine.", spunea dr. Charles Swindoll, pe buna dreptate!

O gândire optimista, o mentalitate de învingatori, un zâmbet pe buze chiar si atunci când pierdem si veti vedea, viata se va schimba. Se va schimba în bine.

În manualele de psihologie se spune ca omul are trei moduri de prezentare. Asa cum este în realitate, asa cum se vede el si asa cum îl percep ceilalti. Haideti sa ne vedem asa cum suntem în realitate, sa constientizam calitatile pe care le avem, sa nu mai fim superficiali, sa facem tot posibilul sa corectam, sa modificam, sa reparam, daca vreti, ceea ce nu ne place la noi, sa ne împacam cu noi însine si sa-i lasam pe ceilalti sa ne descopere asa cum suntem în realitate, asa cum ne vedem noi...

Amy Tan, una dintre cele mai în voga scriitoare americane contemporane spunea ca "... daca nu-ti poti schimba soarta, schimba-ti atitudinea!" Faceti asta si veti vedea cum o sa va schimbati singuri soarta.

(Continued from last week)

His case reached the ears of the minister of health, Professor Dr. Eugen Proca, who came to pay Mr. Gabor a visit. After his visit, the local doctor in charge was to report on his condition every other day. Because the minister of health took such an interest in this case, he provided Mr. Gabor with medicine from overseas. The aid of this superior medicine was minimal, however. Once one comes down with blood poisoning, according to medical knowledge, his death is very near. Yet, Mr Gabor stubbornly refused to die and fought to hang on to life. Realizing that in spite of all the complications he was suffering, Mr Gabor remained conscious, the doctors admitted that this case was way over their heads since they could not make sense of it. “It’s a wonder that he’s still alive and conscious,” exclaimed the specialist after checking on his condition.

During his eight months in the ICU, Mr. Gabor noted the presence of a youngster with bright eyes. “I never questioned who he was because I knew him and I knew he was staying with me. But no one else could see this person. When I talked to them about him, a doctor who knew my condition declared that this person was my guardian angel. “Only then did I ponder that,” relates Ioan Gabor. During this same time, he underwent three clinical deaths. “They declared me dead, they disconnected me from the machines, and they covered me with a sheet. This is the procedure when one dies in the ICU—they let the dead lie there for a few hours, and then they take him to the morgue in order to give the bed to another patient.

When I was pronounced dead, out of my body came another body, a spiritual body. I would stand in the corner of the hospital room in my spiritual body, and I would see everything they did to my physical body. When I came back into my body, I told them everything they had done to my body—how they unplugged the machines that were keeping me alive, and how they decided to move it behind the door, everything. They replied, “But you were on the bed, dead under the sheet.” Then I explained to them how I was standing in the corner watching everything they did. In the spiritual world, there is this awareness; you are not limited in your senses; there you know everything. You cannot say that you just close your eyes and it’s over. I could see as far as Cluj (a 300 km distance). In one minute, I watched my entire life, everything I ever did since I was a child, how I couldn’t wait for my parents to leave the house so I could misbehave…You see absolutely everything you thought, everything you said, and the premonitions you had. You relive everything. I got married; I could hide from my wife and my wife from me, and we could hide from the children, but you can’t hide from God. Even though it’s written in the Bible that we shall be judged according to all that we have done. had I not lived this trauma, I would have never understood what it really meant to come face to face with your past, even if someone had told me. I became aware of this only after I had been declared dead.

Another miracle which is difficult for us humans to comprehend is that in the Bible we find that a day is equal to one thousand years. I used to not believe this. I could believe that one day could be equal to a week, a month, or a year, but not a thousand years. And yet, then, in one minute, I saw my entire life run before me up until 1970 when I became a follower of Jesus. I saw many evil deeds I had done which I never wanted to see again. This was up until the moment I repented, meaning I was born again; for repentance is not repentance until we change on the inside.”

“Then for a moment, I saw a white hand bearing the mark of nails on it and hanging on the cross. And I heard a voice, a very soft voice, which said to me, ‘The blood of Jesus Christ has cleansed you of every sin.’ And all my past just disappeared from before my eyes. Then I was passing through another place, where there was so much light… it was there for just a moment. I can’t relate how wonderful it felt. The Light covered me and spoke to me. It was beyond any comprehension. The Light said to me, ‘Why are you so amazed? Here no evil can be done.’ As I was gazing at it, I noticed two young men on my left, my grandfather and one of my brothers. And this is the interesting thing. My grandfather died when I was 3 weeks old, so there was no way I could have recognized him. But there, I was aware of who he was. When you look at someone there, you know who he is and what he is thinking, and he knows the same about you. They were all young, around 17 years old; their bodies were white, bright, shining, and their faces are even brighter…. The happiness found there cannot be explained in words. In the distance, as far as one could see, there was a sea of young people, all of the same age regardless at what age they died, whether young or old. All these people were singing three songs at the same time in parallel…Then I decided I wanted to stay, but the young person who was always by my side in the hospital looked straight at me and I felt he was telling me I needed to go back. I didn’t want to. Then he motioned with his head and we went back together,” Mr. Gabor tells us. Realizing he was trying to breathe, the doctors put him back on the breathing machines where he had suffered three clinical deaths.

Several years later, he understood what the voice which he had heard two years prior to the accident meant—it foretold the three clinical deaths—and the foretold sufferings eight months prior to the accident meant the eight months he was to suffer in ICU. During his ICU stay, Mr. Gabor saw more than 117 people die. “I had never seen anyone die before, but watching them die, I realized why people in general fear death. Right before dying, their facial appearance showed great terror, as if they wanted to escape death, but they could not. There were also people who could not let themselves die. The nurses would counsel them, telling them it was because they needed to confess their sins in order to accomplish their death. On his death bed, an 80-year-old man confessed how he had killed his grandmother when he was young in order to get her inheritance.”

Ioan Gabor was released from the hospital on August 26, 1976. His medical records contained the notes of Dr. Mircea Uduluc, the primary plastic surgeon. They conveyed all of the medical assertions mentioned in this testimony. For one and a half years, he was spoon fed by his wife. For four years after the accident, Ioan Gabor was bed-ridden. Even though the doctors had insisted on having his legs amputated in order to save his life, he refused the procedure. After four years, his scars started to break open allowing skin and hair to come through, and he was able to get up from the bed. This miracle amazed the medical world, leaving medical experts speechless. “This isn’t possible. This is the miracle of the 20th century—to have skin and hair grow on a 3rd degree burn without a transplant,” said his plastic surgeon, Dr. Nagy, from the main hospital in Arad. His last wound healed 17 years after the accident, and now both of his legs are covered with flesh. The scars have been going away over time, and the flesh and skin parts have been expanding daily.

Having learned that Mr Gabor did not die, the medical experts called him up for a visit. At the meeting, there were medical specialists from around the world, and none could explain the miracle. When the minister of health, Dr Proca, saw him he exclaimed, “Is it you? I can’t believe my eyes. How come they didn’t amputate your legs? Your case has reached the medical world everywhere. What should I tell them? How should I explain it?” Then he got to his feet and exclaimed again, “I never believed there was a God, but now I have to believe there is something, whether a God or something else.”

The Gabor case, however, did much to disturb the political authorities of the time, too. The secret police called him in and ordered him to close his door and not let anyone in anymore. His phone and his entire apartment were tapped. They even tried to expatriate him to Austria. Because the political regime could not make sense of his healing phenomena, the secret police suspected his association with aliens. In spite of all this, Ioan Gabor stayed in Romania and his case reached the entire globe. His story was printed in the pages of all major medical journals in the Western world as well as in the worldwide media. In Romania, however, his case was kept silent. The local D.A. investigated Ioan Gabor’s work-related accident at the Chemical Plant in Arad. Mr. Stefanut Petru, chief investigator from Arad, was in charge of the case. What the investigators could not explain was the finding of only one set of tracks in the snow. This discovery complicated the work because no one could explain it. On January 9th, 1976 it was determined that the case had to be closed since no one could be found responsible for the accident of Mr. Gabor.

Looking back now, Mr. Gabor is convinced all this happened as a means to stop or hinder the persecution of Christians started by the communists. At the same time, God was trying to reveal His Will to those who were living in darkness. Despite what he had to go through, Mr. Gabor, assures us that he has been a happy man. “I have a peace in my soul and harmony in my family, which I wish to all families.” He says that he prays for Romania and believes in a maximum of seven years, Romania will reach a high standard of living both economically and spiritually. Those who want to know more about Ioan Gabor, who is a member of Emanuel Baptist Church in Oradea, can contact him at 0114.0259-445.320 or via mail at Str Italiana Nr. 22, Bloc Y3, Sc. C, Apt 46, Oradea, Bihor, 3700, Romania.

Cea de-a XXXI-a editie a Olimpiadei Nationale de Istorie a debutat la Targu-Mures, miercuri 30 aprilie a.c., la Palatul Culturii. Dupa 27 de ani, orasul de pe Mures a fost din nou gazda acestei manifestari de exceptie care s-a derulat pe parcursul a cinci zile. Debutul manifestarii a fost marcat de prezentarea cuvantului de salut adresat de diverse personalitati locale, prezentarea Comisiei Centrale de organizare si evaluare, a Comisiei Judetene de organizare, a Comisiei de Coordonare, precum si de un scurt program cultural-artistic.

Prof. univ. dr. Calin Felezeu prezentandu-si cuvantul

Desfasurarea acestei manifestari a presupus, asa cum era de asteptat, un efort considerabil din partea organizatorilor mureseni, eforturi sustinute insa si de implicarea materiala consistenta a unor sponsori, precum societatile comerciale Bewami, Dafcochim, Daw Benta, Gascop, Herlitz, Reea Realize, Redratronic Serv, Rotary Club, Siletina, Trans Seb, 2 Active, Citadin Prest. Aceste eforturi au fost dublate si de actiunile media in promovarea Olimpiadei Nationale de Istorie: televiziunea "Romania de Maine", "Cuvantul Liber", "Zi de Zi", "Ziarul de Mures", "City News" si "Punctul".

Cuvant de bun venit adresat participantilor si din partea Prof. Ion Tusnea, inspector general al ISJ Mures

In cuvinte pline de har si sensibilitate, poetul Valentin Marica a fost cel care a prezentat momentele care s-au derulat la Palatul Culturii din Targu-Mures. "Cat va fi lumea, ne va trebui slova, iar cand litera va deveni slova, atunci va creste OMUL. Azi si aici, la Targu-Mures, se scrie istorie cu slova simtirii romanesti", a spus Marica in deschiderea manifestarii. Tot la debut, s-a pastrat si un moment de reculegere in memoria istoricului muresean, profesor universitar dr. Adrian Husar, disparut doar cu o noapte inainte, in urma unui infarct miocardic. A urmat apoi cuvantul unor personalitati locale. Privind la sutele de elevi participanti, prezenti in sala, dr. Dorin Florea, primarul orasului a declarat: "…Privindu-va, imi dau seama ca aceasta este Romania adevarata. De aici porneste reconstructia Romaniei. Ii felicit pe elevii si profesorii care i-au pregatit. Valoarea este singura care poate inlocui impostura, iar voi, cei care ati ajuns pana aici, ati dovedit ca aveti valoare…Sper sa ramaneti cu o impresie placuta despre Targu-Mures, orasul in care incercam sa traim in armonie si buna intelegere, romani si maghiari…"

"Flacara trecutului, in mana prezentului…"

Profesor univ. dr. Calin Felezeu, de la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, presedintele Comisiei Centrale de organizare si evaluare, a declarat la randul sau: "…Ce este istoria de fapt? Flacara trecutului, in mana prezentului, pentru a ne lumina viitorul. Voi cei ce va aflati azi, in aceasta sala, sunteti primii care aveti obligatia sa purtati aceasta flacara…Va asigur ca veti avea parte de o corectare corecta, iar cei mai buni dintre cei mai buni, vor castiga laurii. Castigatori insa vom fi cu totii, adica cei care, indiferent de calitatea noastra, am avut onoarea de a participa la aceasta manifestare…" Un cuvant de bun venit a adresat participantilor si eleva din clasa a XI-a, de la Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian", Ana Moga, vicepresedinta Consiliului National al Elevilor. "Pentru mine este o onoare sa ma aflu printre atatia tineri studiosi si inteligenti, asa cum sunteti voi, cei calificati la faza nationala a Olimpiadei de Istorie".

SPORT - GRUPAJ DE STIRI 

Privita de la distanta unuia deloc pasionat de fotbal, Liga I este o mare cloaca. În ograda lui Mircea Sandu si Mitica Dragomir se reflecta mizeria din politica româneasca, coruptia institutionalizata, smecheria ieftina, violenta în toate formele ei si dispretul cu care suntem tratati noi, astia, muritorii de rand, de, vai!, prea multele gunoaie si sulfe cocotate în caldutele scaune ale puterii.

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....