Prayer chain for our Military...please don’t break it
Please send this on after a short prayer.
Pray for our soldiers...please don’t break it
Prayer

”Lord, hold our troops in your loving hands. Protect them as they
protect us. Bless them and their families for the selfless acts they
perform for us in our time of need. I ask this in the name of Jesus, our Lord and Savior. Amen.”

Prayer Request: When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops around the world. There is nothing attached.... .... Just send this to all the people in your address book. Do not let it stop with you, please....

Of all the gifts you could give a US Soldier, Sailor, Airman, Marine & others deployed in harm’s way,

Prayer is the very best one!

You probably missed it in the rush of news all over the year, but there was actually a report that someone in Pakistan had published in a newspaper an offer of a reward to anyone who killed an American, any American.

So an Australian dentist wrote an editorial the following day to let everyone know what an American is so they would know when they found one. (Good one, mate!!!!)

"An American is English, or French, or Italian, Irish, German, Spanish, Polish, Romanian, Russian or Greek. An American may also be Canadian, Mexican, Hungarian, Sarbo-Croatian, African, Indian, Chinese, Japanese, Korean, Australian, Iranian, Asian or Arab, or Pakistani or Afghan. An American may also be a Comache, Cherokee, Osage, Blackfoot, Navaho, Apache, Seminole or one of the many tribes known as native Americans.

An American is Christian, or he could be Buddhist, or Jewish, or Muslim. In fact, there are more Muslims in America than in Afghanistan. The only difference is that in America they are free to worship as each of them chooses.

An American is also free to believe in no religion. For that he will answer only to God, not to the government, or to armed thugs claiming to speak for the government and for God.

An american lives in the most prosperous land in the history of the world.

The root of that prosperity can be found in the Declaration Of Independence, which recognizes the God given right of each person to the pursuit of happiness.

An American is generous. Americans have helped out just about every other nation in the world in their time of need, never asking a thing in return.

When Afghanistan was over-run by the Soviet army 20 years ago, Americans came with arms and supplies to enable the people to win back their country.

As of the morning of September 11, Americans had given more than any other nation to the poor in Afghanistan. Americans welcome the best of everything... the best products, the best books, the best music, the best food, the best services. But they also welcome the least. The national symbol of America, The Statue of Liberty, welcomes your tired and your poor, the wretched refuse of your teeming shores, the homeless, tempest tossed. These people built America.

Some of them were working in the Twin Tower the morning of September 11, 2001 earning a better life for their families. It’s been told that the World Trade Center victims were from at least 30 different countries, cultures, and first languages, including those that aided and abetted the terrorists.

So you can try to kill an American if you must. Hitler did. So did General Tojo and Stalin, and Mao Tse-Tung, and other blood-thirsty tyrants in the world. But, in doing so you would just be killing yourself. BECAUSE AMERICANS ARE NOT A PARTICULAR PEOPLE FOR A PARTICULAR PLACE. THEY ARE THE EMBODIMENT OF THE HUMAN SPIRIT OF FREEDOM. EVERYONE WHO HOLDS TO THAT SPIRIT, EVERYWHERE, IS AN AMERICAN.

Clipa Magazine

ATENTIE ONORANTA

It is with great pleasure that I send this email. I have met with Mr. Dwight Patton and his wife Vera on several occasions. I must say that I have never met a more patriotic man or a more devoted United States citizen than Mr. Dwight Patton. With Mrs. Vera by his side I believe they will conquer and complete each and every mission that the good Lord assigns to them. May the Lord bless both of them with many more days on earth. We all have been truly blessed to meet someone as caring and devoted to this country as Mr. & Mrs. Dwight Luchian-Patton.

V/R

Jason W. Bridgman

Turneul prezidential in zona Marii Negre

In vreme ce conducatorii mari ai lumii, din SUA si din Uniunea Europeana se straduiau in zilele trecute, sa stinga focul aprins de tancurile rusesti in Georgia, fara sa supere prea mult Moscova, presedintele Romaniei, Traian Basescu, a pornit un turneu-fulger prin Ucraina, Republica Moldova, Azerbaidjan, Georgia si Turcia, avand ca principala tema de lucru – identificarea de solutii comune pentru securitatea zonei de la Marea Neagra, dupa discutiile purtate cu omologii sai din tarile respective. Cand, pe la inceputul mandatului de presedinte, Traian Basescu lansa pe plan extern, sintagma "Marea Neagra – lac rusesc", numerosi analisti si politicieni din spatiul public romanesc l-au criticat aspru pentru aceste vorbe adecvate unui fapt, pe care Rusia iata ca l-a demonstrat cu prima ocazie, atentand la integritatea statului georgian si tulburand astfel linistea mondiala. In acest context, presedintele si-a propus si o analiza asupra evenimentelor recente din Georgia si a repercusiunilor pe care le pot avea acestea asupra altor zone cu "conflicte înghetate", cum ar fi Nagorno Karabakh si Transnistria. Presedintele Traian Basescu a declarat, miercuri, 20 august, jurnalistilor care l-au însotit in turneul pacifist, ca România doreste ca toate tarile din regiunea Marii Negre sa sprijine o implicare mai puternica a organismelor internationale în problema securitatii din zona, fara a se ajunge însa la o izolare a Rusiei. Seful statului a sustinut ca zona Marii Negre nu poate fi securizata fara implicarea Moscovei, care trebuie sa reprezinte "un partener si nu un factor de risc" în plan regional. De asemenea, România doreste ca împreuna cu tarile din regiunea Marii Negre sa se realizeze o agenda cu pozitii comune în aceste probleme, care sa fie prezentata în dialogul cu Uniunea Europeana si cu NATO. Seful statului roman a discutat cu omologii sai, din zona geografica vizitata, si despre proiectele de transport ale resurselor energetice din zona Marii Caspice, dupa conflictul din Georgia, având în vedere ca aceasta tara reprezinta un nod pentru majoritatea acestor rute de transport energetic. Dupa cum s-a aratat intr-un comunicat dat publicitatii, de Administratia Prezidentiala, pe agenda convorbirilor lui Traian Basescu s-au aflat si probleme care tin de specificul relatiilor bilaterale ale României cu fiecare din statele vizitate. Dar destinatia principala a turneului prezidential a fost Georgia, aflata acum in pericolul de a se ineca in "lacul rusesc". Presedintele Traian Basescu a sosit joi, 21 august, la Tbilisi, aducand la bordul aeronavei sale câteva tone de medicamente si produse sanitare, ca ajutor de urgenta din partea statului român.

La finalul convorbirilor avute cu omologul sau georgian, Mihail Saakasvili, care l-a prezentat jurnalistilor drept "un bun prieten, un mare suport pentru tara noastra", presedintele Romaniei a declarat ca tara sa sustine "fara rezerve integritatea teritoriala a Georgiei. Prioritatea majora este aplicarea Acordului de încetare a focului semnat de presedintele în exercitiu al Uniunii Europene si de Federatia Rusa si de Georgia, pe de alta parte. Aplicarea acestui acord este garantia ca, în continuare, se poate negocia", a afirmat Traian Basescu. Totodata, presedintele României a facut un apel la sefii de stat din regiune, pentru a adopta "o atitudine ponderata si înteleapta", avand convingerea ca "este în interesul tuturor statelor din regiune ca zona sa fie securizata si conflictul ruso-georgian sa fie un episod care sa se închida cât mai repede". În opinia sefului statului roman, Georgia "trebuie sa gaseasca formule sa înceapa negocieri directe cu Federatia Rusa"."Negocierile cu privire la integritatea teritoriala a Georgiei sunt esentiale si ele trebuie facute si cu partile de care acest lucru depinde direct. Suntem parte a rezolutiilor UE din 13 august si NATO din 19 august, care sustin integritatea teritoriala a Georgiei", a spus Traian Basescu, adaugand ca ceea ce s-a întâmplat în Serbia, cu Kosovo, nu trebuie sa se repete. "România ramâne la credinta ca integritatea frontierelor garanteaza pacea", a afirmat Traian Basescu. Din nefericire, istoria trecuta si contemporana arata ca integritatea frontierelor depinde mereu de marile puteri ale timpului, iar pacea e greu de garantat pe Planeta Pamant. (Clipa)

* Pentru cei care in necunostinta de cauza, rea credinta sau infantilism politic, il considera pe Franklin Delano Roosevelt, singurul presedinte al SUA castigator a patru mandate prezidentiale, drept un ”Great President” le recomand cartea “The Venona Secrets”, scrisa de Herb Romerstein si Eric Breindel si care descrie, in coroborare cu arhivele secrete sovietice, faptul ca administratia F.D. Roosevelt a fost infestata cu agenti sovietici, unii dintre ei ocupand functii de conducere la Treasury Department, minister care are in subordine Serviciul Secret al SUA. Cel mai prolific dintre agentii sovietici infiltrati, Harry Dexter White, a detinut functia de assistant secretary- ministru adjunct- si a fost consilier special al presedintelui in cadrul programului New Deal, care viza relansarea economiei americane, dupa perioada de criza generala a anilor 1929-1933 !!! Foarte probabil, intr-un numar viitor va voi reda o lista impresionanta de "factori de decizie" americani, aflati in slujba….. Moscovei. Este o realitate suparatoare care trebuie acceptata !!! Realitatea este uneori mai ciudata decat fictiunea. Probabil, acesta este motivul ca atunci cand ne confruntam cu realitati din domeniul absurdului, le consideram fictiuni. Istoria demonstreaza ca tot ceea ce parea la un moment dat aberant, a devenit ulterior realitate. Ceea ce a fost de domeniul stiintifico-fantastic in secolul 19, a devenit realitate in secolul 20 si foarte probabil, ceea ce a fost stiintifico-fantastic in secolul 20, va deveni realitatea secolului in care traim. Cu permisiunea d.voastra am sa va redau cateva fictiuni ale secolului 19, ramanand la latitudinea d.voastra sa stabiliti daca au devenit realitatile secolului 20. Intr-o scrisoare datata 15 August 1871, Albert Pike, fondatorul de mai tarziu al Klu-Kluks-Klanului, ii scria lui Giuseppe Mazzini despre planul pentru cucerirea lumii in trei razboaie mondiale si calea pentru construirea unei noi ordini mondiale (Novus Ordum Seculorum). Primul razboi mondial va fi inscenat pentru a schimba forma de guvernamant in Rusia tarista. Noul stat creat il vom tine pe post de sperietoare a lumii !!! Al doilea razboi mondial se va baza pe manipularea divergentelor de opinie existente in cadrul societatii germane. De aici va rezulta extinderea sferei de influenta ruseasca si fondarea Statului Israel (14 Mai 1948). Al treilea razboi mondial se va naste din divergentele existente intre statul Israel si lumea araba, conflict care va cuprinde toata omenirea. Va fi o conflagratie care va duce la prabusire sociala prin brutalitate si bestialitate nemaivazuta. Retineti, scrisoarea dateaza de 137 de ani si, cel putin pana acum, a anticipat cu exactitate maxima primele doua conflagratii mondiale cat si premizele care vor duce la cea de-a treia conflagratie mondiala. Sa ne rugam Divinitatii, ca predictia referitoare la cel de-al treilea razboi mondial sa ramana la nivel de fictiune. Nu trebuie sa fi Einstein,Tweistein sau chiar Dreistein sa realizezi ca razboiul a fost obiect de studii atat al filosofilor cat si al pacifistilor, care au descoperit ca toate vietatile pamantului s-au razboit din timp in timp pentru hrana si teritorii. Ar fi absurd, ca sa nu zic totalmente nepotrivit, sa transferam omului comportamentul agresiv al animalelor. Omul, are in plus inteligenta, constiinta si etica. Este adevarat, foarte putina dar exista !!! Pe zi ce trece ajung la adevarul exprimat de regele Scotiei, Carol al II-lea, din dinastia Stuart: "Cu cat cunosc mai mult oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii." Abia acum imi explic de ce OAMENII pe care-i apreciez si stimez si pe care-i simt foarte aproape, desi se afla fizic la peste 10,000Km., in frumosul oras Tg. Mures, sunt inconjurati de….. caini.

* S-a incheiat, exact cu incredibilul fast cu care a inceput, Olimpiada de la Beijing, fostul Pekin pentru neavizati. In ciuda unor inerente deficiente, China a fost la inaltime, dovedind ca este tara lui Confucius (numele latinizat a lui Kong Fuzi sau Kong Qiu, 551-479 B.C.), unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii. Propovaduitor al monoteismului si al unei morale ce indeamna omul spre virtute si perfectionare. Confucianismul, in ciuda detractorilor proveniti din partea stanga a "baricadei" a ramas religia dominanta a Chinei si are forte multi adepti si in afara ei. Am urmarit in direct si coplesit de emotii si lacrimi, cursa de marathon, castigata de Constantina Tomescu-Dita, persoana care a contribuit la ridicarea prestigiului Romaniei, mai mult decat toate organizatiile de lobby din America, platite cu bani grei din buzunarul contribuabilului roman. Inclin sa cred ca, desi de 8 ani locuieste in USA, statul roman o va trata ca pe un adevarat erou national. Nu de alta, dar sunt foarte multi care au ridicat prestigiul Romaniei in USA si n-au primit nici macar elementarul multumesc !?! Pentru cei care n-au reusit performante la nivelul scontat si au gasit scuze de justificare, le amintesc cuvintele eruditului american, George Washington Carver, care a spus: "99% din toate nerealizarile provin de la persoane care au obiceiul sa se scuze. (Ninety-nine percent of all failures come from people who have the habit of making excuses.)

A. C. Ton

Zâmbetul este o bucurie a vietii, fara de care nu am avea un trai frumos.

"A zâmbi" înseamna "a schita o usoara miscare a buzelor, însotita de înseninarea fetei, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfactie; a surâde", dupa Dictionarul Explicativ al Limbii Române.

Un proverb hindus foarte frumos spune ca "Un zâmbet daruit îl primesti înapoi".

"Zâmbiti unul la altul, zâmbeste-i sotiei, zâmbeste-i sotului, zâmbeste-le copiilor, zâmbiti unul la altul –nu conteaza cui- si asta te va ajuta sa traiesti si în dragoste mai mare fata de ceilalti" a afirmat cu multa întelepciune Maica Tereza.

Este zâmbetul doar o mimica a fetei? Reprezinta un mod de a socializa? Înseamna un mesaj de simpatie sau este o simpla raza de soare?

Cu siguranta ca zâmbetul reprezinta mai mult decât toate acestea. Este începutul unei frumoase prietenii sau a unei povesti de dragoste. Zâmbetul este dovada de simpatie sau înlocuitorul a o mie de cuvinte. O viata fara zâmbet ar fi ca o fiinta tinuta într-o cusca fara mâncare si apa.

Un simplu zâmbet poate crea o adevarata istorioara.

Se spune ca o tânara isi vizita sora. Odata se plimbau împreuna pe o cale îngusta, lânga ocean. Acea poteca era atât de îngusta, încât încapeau doar doua persoane înghesuite, una lânga alta. Când veneau oameni din partea opusa, erau nevoite sa mearga câte una si sa se intersecteze cu cei din fata lor.

Sora ramânea aproape tot timpul în spate, în timp ce tânara mergea în fata. Când cele doua au ajuns la capatul cararii, tânara din spate îsi întreaba sora: "Ce ai facut oamenilor cu care te-ai intersectat?" Aceasta i-a raspuns: "Nimic, de ce?"

Uimita, sora vizitata a raspuns: "M-am plimbat pe aceasta poteca de nenumarate ori. Oamenii care vin din directia opusa doar trec pe lânga tine. De obicei nici nu are loc un contact vizual. Azi toata lumea mi-a zâmbit." Tot ce facuse tânara din fata era sa zâmbeasca tuturor persoanelor cu care s-a intersectat. Toti i-au zâmbit înapoi si apoi au zâmbit mai departe. Câteodata fericirea este sursa zâmbetului tau, dar alte ori zâmbetul tau poate fi sursa fericirii tale.

Un zâmbet este ca o raza de soare pentru o floare plapânda, e ca o ploaie binecuvântata pentru desert.

Cum ar putea exista norii fara cer? Cum ar putea trai plantele fara oxigen? Ar reusi lumea sa dainuie în timp fara dragoste? Am putea noi, oamenii, sa supravietuim fara zâmbet…? Daca am afirma ca este posibil, ar fi echivalent cu afirmatia ca fiintele vii pot trai fara dragoste, îngrijire si prietenie.

Maica Tereza, monument de bunatate a lasat omenirii o învatatura importanta despre zâmbet: "De fiecare data când zâmbesti cuiva, este o dovada de dragoste, un cadou daruit persoanei respective, un lucru minunat."

Clasa a 9-a E, Colegiul "Unirea", Tg. Mures  

Daca am sti ce ne rezerva viitorul, n-am mai avea emotii, n-am mai trai cu aceeasi bucurie dulce-amaruie cu care asteptam ca lucrurile viitoare sa se produca, iar viata noastra n-ar mai avea nici un farmec. În linii mari, ne cunoastem limitele, adica ne asteptam sa ni se întâmple combinari de lucruri care li se întâmpla celorlalti oameni din epoca noastra: o copilarie în care ne jucam si studiem, o adolescenta în care ne îndragostim, o maturitate în care ne formam propria familie si ne crestem copiii, asa cum parintii nostri ne-au crescut la rândul lor si o batrânete în care ne vom plimba nepotii prin parcuri.

Singurul lucru cert pe care-l cunoastem despre noi, cu privire la ce va fi, este ca vom muri. Gândindu-ne la asta, tuturor ne-ar place, ca la momentul respectiv, aruncând simbolic o ultima privire peste umar, cu tot regretul ca parasim lumea asta în care-am trait si de care ne-am atasat atât de mult, sa putem zâmbi si sa fim mândri de ceea ce a ramas în urma noastra, de ceea ce am realizat în viata pe care-am avut-o, pentru ca asta este tot ce conteaza pâna la urma si aici am sa va rog sa întelegeti ca nu ma refer la lucruri materiale, la bogatii sau comori pamântesti…

Scriind aceste rânduri, îmi amintesc o replica dintr-un film drag mie, „Meet Joe Black”, în care personajul William Parrish, interpretat de actorul Anthony Hopkins, la ultima sa aniversare spune, meditativ: „hm, 65 de ani… au trecut într-o secunda!”. Adeseori compar viata cu un foc de artificii, un spectacol frumos dar scurt, în urma caruia nu ramâne decât o amintire a ceea ce a fost… si fum, care se pierde mai repede sau mai încet, functie de calitatea artificiilor.

Fiecare etapa a vietii are farmecul ei aparte. Unora le-a fost draga copilaria, altora adolescenta, tineretea, maturitatea, dar batrânetea n-am auzit sa-i fie draga cuiva… Avem întelepciunea pe care n-am avut-o pâna atunci, avem credinta cea mai mare si resemnarea… Ma întrebam cum ar fi apreciat oamenii viata daca s-ar fi derulat în sens invers, adica din batrâni sa devina tineri si mi-am si raspuns: altfel, cu siguranta, altfel!

Atunci când la televizor crainicul de la stiri anunta, cu o mina serioasa ca nu stiu cine a trecut în lumea celor drepti si mai arata si câteva cadre de la înmormântarea respectivului, cu totii cei care privim la micul ecran devenim apatici si ne întrebam retoric ce este viata, cine suntem, ce suntem, de unde venim si unde mergem…

În acele clipe ne amintim ca suntem muritori, uitam parca de grijile cotidiene si privim viata cu alti ochi, chiar avem tendinta de-a deveni ceva mai buni cu cei din jurul nostru. Uneori, în gluma, îmi spuneam ca ar fi trebuit ca în fiecare zi sa fie filmata si difuzata la tv, ca media cu cea mai mare influenta la public, câte-o înmormântare, pentru ca oamenii sa nu uite ca sunt muritori si sa nu înceteze sa se bucure de viata pe care o au, fie ca sunt miliardari sau cersetori, maratonisti sau ologi…

Am ajuns departe, atât de departe încât nefirescul nu mai mira si nu mai socheaza pe nimeni, anormalul devenind normal si normalul, anormal; atât de departe încât multe dintre evenimentele contemporane par desprinse din apocalipsa, ca semne prevestitoare ale acesteia!

- Masa e servita, masa e servita…

Vocea bucataresei îndepartându‑se pe culoarul îngust al etajului superior al azilului de batrâni se auzea din ce în ce mai stins…

Batrânului nu-i era foame, sau poate ca îi era, dar facu din mâna un semn care vru sa spuna „lasa” si continua sa scrie ceea ce începuse.

M-am nascut si am trait într-un circ, parintii mei continuând traditia familiei. Am fost si înca sunt clovn, în amintirile mele, asa cum batrâni fiind, suntem tot copii. Da, tipul acela cu nas rosu, machiat pe fata si îmbracat haios, care încearca, daca reuseste e si mai bine, sa faca lumea sa râda. Nu stiu câta credibilitate o sa am în fata dumneavoastra, vorbind despre lucruri serioase, ca cele despre care m-am încumetat în seara asta, despre viata, despre existenta, despre moarte, nu ca moarte ci ca o trecere dintr-o stare în alta… Este o chestiune de perceptie… Un coleg de-al meu, s-a înnecat sub privirile a zeci de oameni, care aplaudau si râdeau, crezând ca este o gluma, pâna când bietul clovn nu a mai iesit la suprafata…

Multi oameni, din ce în ce mai multi oameni sunt sau tind sa devina din ce în ce mai superficiali, mai aroganti si mai nepasatori la durerea si suferinta celorlalti semeni. Egoisti, nu mai zic… Ca tot am amintit mai devreme de televizor, doua lucruri m-au determinat sa va spun toate acestea. Despre cel de-al doilea am sa va povestesc la momentul potrivit.
Primul lucru care m-a impresionat a fost un reportaj difuzat la postul national de televiziune, pentru ca aici la azil nu prindem decât acest post de televiziune. Lumea nu prea priveste acest canal, motivând ca nu sunt filme interesante si moderne, ca nu sunt emisiuni distractive… iarasi ceea ce este normal este anormal si viceversa. N-am sa înteleg niciodata nevoia oamenilor de-a viziona filme de groaza, unele dintre ele oribile, filme erotice dezgustatoare, care ucid pur si simplu subit sentimentul de dragoste adevarata dintre doi oameni, si aici ma vad nevoit sa subliniez, un barbat si o femeie (!!!), emisiuni care promoveaza tot felul de non-valori… în fine, nu asta vroiam sa va povestesc…

Când ma gândesc la Dumnezeu, ma gândesc la o inteligenta desavârsita, la o forta de nedescris si la o putere fara margini. Zilele trecute am vizionat pe postul national de televiziune, ehh, ma repet, ce vreti, sunt batrân si memoria îmi mai joaca feste din când în când, un documentar interesant realizat de niste entuziasti ai presei care s-au alaturat membrilor unui trib din nu stiu ce tinuturi africane si le-au urmarit miscarile, pas cu pas, timp de o saptamâna. Veti spune ca între prima si cea de-a doua propozitie nu exista nicio legatura, dar am sa va demonstrez contrariul ceva mai târziu, acum însa vreau sa va descriu modul de viata al acelor oameni desprinsi parca din alte timpuri îndepartate, dar contemporani cu noi.

Traiau, asa cum am mai spus, într-un grup organizat, într-un trib condus de un batrân cu experienta de viata, un fost brav luptator, ce nu s-a temut nici de inamici, nici de animalele periculoase si care si-a pus de multe ori viata în pericol pentru binele neamului sau. Erau copii, adulti, batrâni, femei si barbati. Toti aveau o îmbracaminte sumara, care le acoperea bustul si soldurile. M-a impresionat existenta simtului proprietatii. În timp ce copiii, femeile si tinerii neinitiati în ale vânatorii purtau haine confectionate din frunze si crengi, vânatorii, luptatorii tribului purtau blanuri din animalele vânate de ei, feline periculoase. Acesta era unul dintre aspectele ce conferea membrilor un anumit statut social. Locuiau în case improvizate din crengi si îsi duceau existenta de zi cu zi, în mare parte, lipsiti de evenimente deosebite: dimineata barbatii plecau la vânatoare, iar aceasta activitatea putea dura si câteva ore bune. Aveau arcuri si sulite confectionate din lemn. Interesant de observat tristetea din ochii lor, atunci când se întorceau acasa fara vânat, sau bucuria cu care puneau prada în fata celor ce‑i asteptau flamânzi. Dupa vânatoare urma un dans, un ritual prin care multumeau pentru captura lor divinitatii în care ei credeau, masa, apoi fiecare se retragea în casuta lui pentru a se odihni. Copiii se jucau, femeile îngrijeau de animalele pe care le cresteau, capre în special, si uite-asa se lasa seara, se termina o zi si începea o alta. Existau însa si perioade mai grele în viata tribului, cum ar fi secete acute, atunci când erau nevoiti sa-si paraseasca satul si sa caute alte locuri în care sa se stabileasca, sau razboaie cu alte triburi, care încercau sa le fure animalele si bunurile strânse (!!!).
Privindu-i pe acesti oameni atât de simpli si de primitivi, cu inteligenta superioara a unui om modern, cum se minunau si cum se bucurau atunci când reporterii le aratau diferite echipamente din dotare, laptopuri, camere digitale si cum de unele se temeau si refuzau sa se atinga, am zâmbit trist încercând sa-mi dau seama ce era în mintea lor, la ce credeau ei ca folosesc toate acele aparate ciudate, de unde credeau ei ca au venit acei oameni, cu hainele lor ciudate si bizare. Am zâmbit trist nu pentru emotiile pe care acei oameni primitivi mi le-au transmis parca si mie, ci pentru eforturile zadarnice ale acelor reporteri de-a le explica cum se folosesc toate acele aparate. Atunci mi-am amintit de Biblie si de cei care au scris experientele traite în acele vremuri! Cum sa descrii un avion, o nava, altfel decât spunând ca este o pasare uriasa cu cioc de foc? Cum sa întelegi ca trebuie sa te descalti pentru a nu muri curentat, decât ca trebuie sa faci asta în semn de respect pentru divinitate? Cum sa descrii un ecran LCD, un monitor, cu imagini vii si colorate altfel decât spunând ca în fata ochilor tai s-a ivit un cer pe care ti s-au aratat diverse lucruri? Cum sa descrii un câmp magnetic altfel decât spunând ca acele persoane aveau în jurul capului un cerc de foc? Cum sa întelegi ca nu este bine sa manânci anumite animale bogate în grasimi, care-ti pot genera probleme de sanatate decât prin a o face crezând ca este un pacat? Cum sa descrii multe alte lucruri decât facând-o prin a te raporta la nivelul tau de cunostinte?

Ce mult am avansat din toate punctele de vedere si totusi cât de primitivi suntem noi cei de azi. În fata divinitatii suntem aceeasi primitivi de la tv, ceva mai complecsi însa. Nu ne mai omorâm între noi pentru niste biete capre, desi uneori facem si asta (!!!) dar pornim razboaie pentru resurse limitate, cum ar fi petrolul, gazele naturale. Nu mai speriem si nu mai intimidam inamicii prin tipete si tam-tam-uri, ci prin acte de terorism mult mai sângeroase si mai nemiloase… Nu mai stam în triburi dar trasam granite greu de trecut. Avem pretentia ca suntem fiinte inteligente si ca am ajuns aproape de a întelege adevarul absolut, dar fata de viitorul viitor (!!!) oare cât de primitivi si de necivilizati suntem?!?

Am mentionat ca am fost un clovn la circ pentru a va spune ca am avut ocazia sa vad rautatea oamenilor de aproape, de foarte aproape, din culise si din sala, din scena si din afara acesteia. Cei care veneau la circ, nu o faceau pentru mine. Nu eu eram atractia spectacolului, eu doar acopeream momentele dintre doua numere diferite. Nici acrobatii nu erau, nici ceilalti atleti, ci dresorii de animale cu bietele animale fortate sa faca ceea ce li se cere. Cât sadism din partea acelor oameni care-si asigurau existenta chinuind bietele animale, câta rautate pe spectatori, care aplaudau vazând felinele trecând prin foc, ursii alergând o minge, maimutele îmbracate ca oamenii… Oare la durerea din sufletul lor nu se gândea nimeni? Oare era asa de greu de imaginat ca nu este nicio placere pentru ele sa traiasca într-o cusca, sa fie batute pâna fac ceea ce vor stapânii lor sa faca. Cruzimea, rautatea, forta interioara a unei fiinte cica rationale, de statura medie si aparent firava care reuseste sa domine si sa controleze mintea unei fiare, ma sperie teribil. Captiv în circ înca de pui, un leu îmbatrânise în cusca sa nemiloasa. La insistentele mele, directorul circului a decis sa-l elibereze într-o padure si sa-l lase sa moara liber. L-am dus pâna acolo, am deschis larg poarta si l-am încurajat sa iasa afara. Atât de mult îsi dorise libertatea, de atâtea ori visase la ea, asa de mult si-ar fi dorit sa alerge prin padure alaturi de rudele si prietenii lui, încât acum refuza sa plece, îi era teama sa spere, obosise sa mai viseze, încetase sa mai traiasca înainte de-a muri…

Cel de-al doilea motiv pentru care am scris aceste lucruri a fost acela ca am vrut sa va spun ca daca am sti ce ne rezerva viitorul, n-am mai avea emotii, n-am mai trai cu aceeasi bucurie dulce-amaruie cu care asteptam ca lucrurile viitoare sa se produca, iar viata noastra n‑ar mai avea nici un farmec. În linii mari, ne cunoastem limitele, adica ne asteptam sa ni se întâmple combinari de lucruri care li se întâmpla celorlalti oameni din epoca noastra, dar nu mereu se întâmpla asa. Viata este plina de surprize si nu mereu traiectoria ei depinde doar de noi. Uneori destinul, manifestat prin actiunile celorlalti hotaraste în locul nostru… eu nu am nepoti pe care sa-i plimb prin parc, nici copii pot spune ca nu mai am, traind de ani buni în azil, atât de singur, atât de singur… Clovnul acela n-ar fi murit, daca spectatorii ar fi facut ceva si ar fi luat în serios strigatele lui de ajutor. Toate animalele din circ n-ar fi ales sa traiasca acolo daca nu erau braconieri fiorosi si lacomi, dresori si oameni dornici sa‑i vada chinuiti. Ideea era ca trebuie sa constientizam impactul actiunilor noastre asupra celorlalti, asupra mediului înconjurator si ca singurul lucru cert pe care-l cunoastem despre noi, cu privire la ce va fi, este ca vom muri.

Gândindu-ne la asta, tuturor ne-ar place ca la momentul respectiv, aruncând simbolic o ultima privire peste umar, cu tot regretul ca parasim lumea asta în care-am trait si de care ne-am atasat atât de mult, sa putem zâmbi si sa fim mândri de ceea ce a ramas în urma noastra, de ceea ce am realizat în viata pe care-am avut-o, pentru ca asta este tot ce conteaza pâna la urma si aici am sa va rog sa întelegeti ca nu ma refer la lucruri materiale, la bogatii sau comori pamântesti…

(Continuare din numarul precedent)

Dintre cele doua sanse am ales agronomia si nu-mi pare rau. Am fost mereu bursier atat datorita notelor, cat si datorita situatiei materiale a mamei. Si cum in toti cei saptesprezece ani de scoala am fost bursier, m-am considerat si ma consider mereu datornic. Am fost si sunt datornic pe viata fata de tara. Acest sentiment l-am exprimat intr-o poezie cu caracter emblematic: „Dator pe viata", din care primele trei strofe sunt semnificative :

„Sunt dator fata de tine, tara

cum e dator copacul din padure.

In pamantul tau si-a-nfipt el radacina,

din acest pamant si-a scos el seve pure.

Cand s-a-naltat deasupra ierbilor jilave,

Timid, plapand, ca firul de subtire

n-avea pe lume alta bucurie

decat albastrul zarii tale sa-l respire.

Si eu, precum acest copac crescui

aici, in vatra ta, de buna seama,

si tot ce-nfaptuii in viata mea

se datoreste tie, buna mama".

Reusita de la Agronomie mi-ar fi dat dreptul sa raspund „pe bune" ca sunt cel mai vechi. Nu mai greseam, cum am gresit cu opt ani in urma, apropo’ de semnalarea din autograful colegului de banca de la Predeal, Litescu Ion.

Acum eram primus inter pares, primul cu media cea mai mare dintre cei peste doua sute de reusiti in anul intai la Facultatea de Agronomie din Craiova. Dar ce sa fac? Nu mi-a picat fisa sa-i comunic lui Litescu la Valea Mare-Muscel si nici la Institutul Politehnic din Bucuresti, unde a intrat sa urmeze chimia anorganica.

Daca in 1941 a intrebat cineva, elevul Ghiula dintr-a opta: "cine este cel mai vechi ?" In 1949 n-a mai intrebat nimeni. Se schimbase boierul si cu el, obiceiul. Ca atare, nici semnalarea lui Litescu nu mai avea haz. Cel mai vechi a devenit acum cel care intrase in politica sau cum a fost la noi un coleg care a lucrat pe santierul Bumbesti-Livezeni. El a fost numit sef, responsabil de an. Dar a fost un baiat cuminte. Cel putin asa l-am cunoscut eu pe Ionicioiu. Asa incat eu n-am ramas inscris decat pe tabelul de la admitere si bineinteles, cu propria satisfactie.

 NU MULTE, CI MULT (NON MULTA SED MULTUM) -

Fara sa caut o anume unitate agricola pentru realizarea proiectului de diploma, respectand repartizarea facultatii, am ajuns la sectia (ferma) Jiana a IAS-ului Burila Mare din Mehedinti. Daca nu mi-am ales unitatea pentru proiect, mi-am ales totusi un subiect de diploma care cred ca a fost pe cat de original, pe atat de curios.

Citisem in cursul de Fitotehnie despre o practica a taierii tulpinilor de porumb deasupra stiuletilor, cand plantele sunt inca verzi. Scopul acestei lucrari, care se parctica poate si acum, il reprezenta obtinerea unui supliment de furaje verzi, neglijandu‑se faptul ca productia de boabe putea fi afectata. Lucrarea mea viza tocmai acest aspect pentru a demonstra ca practica respectiva este cu atat mai daunatoare cu cat se executa mai devreme, imediat dupa matasit sau la inceputul formarii boabelor. Logica venea de la faptul ca reducand numarul de frunze si mai ales din cele tinere, bucataria porumbului saraceste, deci si productia de boabe scade.

Cum am ajuns la Jiana, mi-am pregatit experienta intr-un lan de porumb care arata destul de bine. Era in preajma inspicatului. Dar n‑am putut executa experienta pe care mi‑o propusesem. La mai putin de o saptamana de la venire, am primit de la centru o misiune speciala: sa evaluez productia la o cultura de orz. Pana in anul acela nu se facuse probabil evaluarea culturilor. Era in 1953. Se pare ca se pregatea introducerea obligatorie a evaluarii productiilor agricole, lucrare tehnica necesara, dar care in conditiile de atunci si pana la revolutie a fost o adevarata pacoste nu numai pentru producatori, ci pentru toti cei care s-au ocupat intr-un fel sau altul de agricultura. In foarte multe unitati de productie au ajuns sa evalueze unele culturi si de cate trei-patru ori, pentru a iesi la nivelele pe care le pretindeau politicienii cu marea lor armata de activisti. Deci am primit ordin sa evaluez productia. Trebuia sa ma supun nu numai ca inginer in stagiu, ci si pentru faptul ca fusesem angajat cu un salariu de 605 lei pe luna, pe un post vacant de inginer cu protectia plantelor. Si cum vara nu prea sunt probleme de protectie, eram disponibil. Mi-am luat un muncitor de ajutor si am plecat cu sareta si cu cele necesare la sola de orz. In drum, am trecut pe langa o sola de grau. Atunci graul mai avea si secara, incat poate numai la statiunile experimentale, solele erau pure biologic. Cum spun, trecand pe langa grau, am observat niste spice de secara atacate de boala numita cornul secarei. Am oprit calul si foarte bucuros, am rupt cateva spice care aveau aproape jumatate din boabe formate cu scleroti de Claviceps purpurea. Eram bucuros pentru ca prima data constatam in teren ceea ce invatasem la facultate. Fenomenul capata aspectul unei descoperiri, fie ea chiar destul de minora, o sansa.

Am inceput lucrarea de evaluare. Inca de atunci aveam o atentie foarte concentrata, incat tot numarand tulpini si spice de orz, era un orz de primavara (nu se creasera inca soiuri de toamna), am gasit un spic de orz cu formatiuni de Claviceps.

Poate au mai vazut si altii asemenea formatiuni, dar eu aveam probabil viziunea unui cercetator in formare.

De acum, aveam de ce sa ma bucur. Profesorul nu spusese la curs despre asemenea posibilitate. Eram in fata unei noutati. In sinea mea ziceam: „ar trebui sa se spuna si cornul orzului". Incepuse sa ma preocupe ce arie cuprindea aceasta mica descoperire. Cautand si observand tot mai atent spicele pe care le analizasem, nu mica mi-a fost mirarea cand am gasit si spice de orzoaica (orz cu doua randuri de boabe in spic) atacate de Claviceps. Curajul mi-a crescut odata cu hotararea de a cauta si in grau. Si am gasit. Timp de o luna de zile si mai bine, m-a preocupat problema speciilor de graminee, gazde pentru ciupercile din genul Claviceps.

Aveam material pentru o alta lucrare de diploma. Nu am mai acordat nici o atentie experientei cu porumbul. Trebuia sa cercetez si flora spontana din zona. Am aflat ca intr-un loc anume, Frasinet, cu cernoziom, nisip, soluri variate cu si fara aport freatic, la marginea unei mici paduri de frasin era o pajiste folosita ca faneata. Cercetarile mele care aveau sa prefigureze carierea mea de mai tarziu, mi-au adus alte specii de graminee, de asta data perene, gazde pentru ciupercile din genul Claviceps. Pe langa cele patru specii de graminee anuale (secara, orz orzoaica si grau) am adaugat inca sapte specii de graminee perene din faneata, necosita la inspicare, spre marea mea sansa. Si cum dincolo de Frasinet, spre deal era o duna de nisip am avut inspiratia providentiala, as spune, de a cauta si intre gramineele de aici daca nu cumva sunt aducatoare de noutati. Si intr-adevar, cautarea nu a fost zadarnica. Am gasit o planta de Haynaldia villosa atacata de Claviceps. Stiam, eram sigur ca am gasit noutati, dar nu-mi dadeam seama cate si bineinteles, la ce nivel. Puteau fi noutati pentru disciplina de Fitopatologie de la Craiova, pentru Micologia cunoscuta in Romania si poate chiar pentru cea mondiala.

Timpul pe care l-am avut la dispozitie, in afara de o deplasare la una din ferme pentru aprecieri asupra culturii bumbacului, care atunci era in voga la noi, sub influenta sovietica si apoi o deplasare la o conferinta pe tara, privind cultura bumbacului, l-am ocupat cu alte curiozitati. Mai intai am inventariat toate speciile de insecte care invadasera cativa pomi din curtea sectiei. Nu puteam lua nici o masura pe de o parte, lipseau produsele, pe de alta nu era perioada propice unor tratamente. Si tot fiind in cautare de noutati am mai gasit una de importanta mai redusa. Este vorba de o specie ubicvista, numita popular carmaz, Phitolaca. Este anuala si formeaza niste tulpini ceva mai inalte decat bozul, creste bine si pe nisipurile din sudul si centrul Olteniei si formeaza in sol o radacina ingrosata asemanatoare sfeclei. Unele radacini pot fi mai grele de un kilogram. M-a surprins aceasta radacina formata in salbaticie si pe un pamant sarac cum este nisipul abia fixat.

Gandul mi-a fugit la o viitoare planta furajera. Dar fara finalitate in starea existenta deoarece animalele n-o consuma. Intors la Facultate pe langa materialele aduse pentru lucrarea de diploma, am supus atentiei unor profesori radacina de carnaz. Cineva a fost de parere s-o duc la Institutul de Cercetari Agronomice al Romaniei (ICAR). Profesorul Safta a propus sa-i facem unele analize la laboratorul de chimie al Facultatii. Am analizat zaharurile, primul component care se ia in seama. A fost destul de redus, 5 la suta. Nu e un impediment. Si sfecla de zahar ca planta spontana continea numai 6 la suta zahar cand a fost luata in cultura. Prin ameliorare a reusit sa depaseasca si 24. La Phitolaca, dificultatea mare o constituie alcaloizii care trebuie eliminati si apoi cresterea componentelor utile. Ramane pentru viitor poate, o mai descopera un curios ca mine si se apleaca mai mult asupra ei.

.Va urma

Nascut la Timisoara în 1948, a terminat în 1966 liceul în acelasi oras. Absolvent al Institutul Politehnic din Timisoara - Facultatea de Electrotehnica, promotia 1972. În august 1989 când pleaca cu familia în Germania. Se stabileste la Aachen si face timp de un an un studiu postuniversitar la Köln. În 1991 se angajeaza ca inginer în cercetare-dezvoltare la o firma de tehnica medicala, din Bayern, unde lucreaza pâna în 1995. Din 1995 lucreaza pe cont propriu în domeniul tehnicii medicale. Casatorit din 1972, cu Glass Friedericke au împreuna doi baieti. Christian nascut în 1974, actualmente medic veterinar si Adrian nascut în 1976, actualmente informatician. Este vicepresedintele asociatiei culturale “ ARS LONGA e.V. din Nürnberg si membru al „Deutschen Jurnalisten Verband “ (Asociatia jurnalistilor germani).

Scrie articole si reportaje pentru presa internationala în limba româna.

CLIPA – Anaheim Califiornia –SUA. AGERO -Stuttgart - Germania. OBSERVATORUL - Montreal- Canada. SPIRIT ROMÂNESC – Australia. UNIVERSUL ROMÂNESC – Madrid – Spania si Portugalia. ROMÂNI ÎN GERMANIA – Frankfurt am Main – Germania. ROMANIAN NL – Olanda. NEW YORK MAGAZIN –SUA si altele.

Sub pseudonimul Michael Cutui publica romanele politiste în colectia "De ce? oameni, omoara OAMENI!"

Vol.1- Explozie la BELFAST Editura Vremea - ISBN 973-645-095-3; Vol. 2- Padurea de la „Moara dracului" ISBN 973-8142-19-9. Dupa ce întreprinde împreuna cu cei doi fii ai sai o excursie în Himalaia, la întoarcere reda momentele traite, în volumul "Trei Doamne si toti trei... în Himalaia pe Kala Patthar (5550m)". Jurnal de calatorie – Noiembrie 2004 – Nepal - Editura Anamarol 2005 - ISBN 973-86907-9-x. ( vezi în revista www.Clipa.com: O carte care trebuie citita !)

Sub pseudonimul Mike Boy scrie seria:

Detectivi Politie Crima „Chris Miller un detectiv din ziua de azi": F1:O afacere ciudata; (Lumea diamantelor- Antwerpen). F2:Vineri în 13 si pisica neagra;(Mafia din Marsilia). F3:Adevarul si numai adevarul.(Crima în cercurile universitare- Timisoara). F4: Un glont în tara sfânta (Lumea falsificatorilor de arta- Tel Aviv). F5: Blondele…Ah!Blondele!( Comertul cu prostituate –Viena). F6: Flori, cai si AMAZOANE. (Lumea sportului hipic – Germania). F7: Jocuri periculoase (Mafia drogurilor – Las Vegas.). F8: Sex and the computer (Lumea pedofililor – Thailanda). F9: Doua crime si-o limuzina.

În timpul desfasurarii campionatului mondial de fotbal scrie o serie de articole: Campionatul mondial de fotbal GERMANIA - 2006 - "Serial în 25 de acte cu o FINALA" pentru ASOCIATIA INTERCULTURALA ARS LONGA e.V. din Nürnberg.

Romanul „ORTOPEZII" în curs de aparitie ofera "un decupaj" din timpul tranzitiei în România. Zona realitatii descrise o constituie realitatea „cruda" punctata cu realism, din domeniul medical.

Ticu facu o mutra lunga.

- Deci, vrei sa spui ca nu l-a omorât nimeni si el e totusi mort.

Titus îl privi pe Chris care îsi umplea pipa.

- Sefu, daca ai vrut sa o faci „a la Poirot" cred ca ai reusit.

- Hai nu ne mai fierbe, izbucni avocatul.

Chris îsi bau berea, îsi aprinse pipa si începu sa pufaie. Avocatul îl privi rugator.

- Eu la patru trebuie sa fiu la procuror ca sa-l scot pe Mihai din arestul preventiv, asa ca fii dragut si spune-ne în sfârsit ce stii.

- Pâna la prânz nici eu nu am stiut si atunci deodata, dupa ce am vorbit cu Anca Fagarasan, am stiut dupa ce sa caut. Ce mi-a povestit ea a fost liantul care a legat totul, vorba aceea, era clar ca lumina zilei.

- Deci sefu pot spune ca în sfârsit te-ai luminat.

- Titus!, dar ai dreptate. Mi-am dat seama ca cineva încearca sa ma puna pe o pista falsa. O întrebare nu-mi dadea pace.

„De ce la ora douasprezece usa a fost deschisa, caci perdeaua flutura iar dimineata era închisa si în birou mergea climatizarea?"

Am stiut ca aici e cheia. Cineva nu a vrut ca ora producerii decesului sa poata fi determinata. Am pornit de la teza ca profesorul a murit mai târziu.

- De ce mai târziu?

- O sa-ti explic. În casa nu ramasese decât profesorul si sotia lui. Rodica s-a dus la culcare si înainte de a intra în pat aude un zgomot. Se duce jos si-l vede pe Marin care a avut o criza si a cazut. tineti minte tumoarea pe creier din raportul medico legal?

- Da, spuse Ticu.

- Tumoarea apasa creierul, profesorul se clatina, încearca sa se tina de birou cu mâna dreapta, da cu mâna stânga peste tablia biroului si matura tot ce se afla în coltul drept al acestuia pe jos. Apoi se prabuseste. Când el ajunge jos se loveste, din nefericire, cu tâmpla de piramida lui Keops, care îi perforeaza craniul si îi lezeaza creierul. Încearca sa se scoale dar nu reuseste decât sa-si schimbe putin pozitia, iar sângele se strânge sub cap. Deci zace într-o balta de sânge pe care o vezi doar daca te apropii.

- Da stiu piramida, au adus-o cu ei din Egipt, acum zece ani, când au fost acolo. În seara aceea nu era pe biroul lui, caci nu e specificata în „Procesul verbal de cercetare la fata locului". Dar daca stau sa ma gândesc, îmi amintesc ca piramida era plasata la el pe birou în partea stânga si asta de când a adus-o.

- Stânga pentru tine, care intri pe usa dinspre hol si dreapta pentru cel ce sta la birou.

Deodata Ticu se lumina la fata.

- Asta a fost ciocanul, adica nu ciocanul, ci obiectul contondent piramidal. Asa-i?

- Da asa e. Deci Rodica îl gaseste pe jos si în primul rând reactioneaza ca orice om normal, se repede sa vada ce e. Marin nu se misca dar respira, ea banuieste ca e o coma diabetica si putinul sânge care e vizibil la prima vedere, îl considera ca venind de la o rana superficiala. Fuge la grupul sanitar ca sa i-a injectiile cu insulina si se întoarce în birou la sotul ei.

Banuiesc ca acum vede pe birou agenda lui pe care scria subliniat de doua ori:

Divort Urgent !!!!

În momentul acela în creierul ei s-a produs probabil un scurt-circuit.

Ia insulina si îi injecteaza trei fiole în loc de una. Stie de pe vremea când a fost asistenta la Institutul medico-legal ca insulina se resoarbe rapid, deci nu poate fi determinata din punct de vedere cantitativ.

Rupe foaia din agenda si o baga în buzunar. Lasa totul asa si se duce sa se culce.

Odata ajunsa în pat realizeaza ca de fapt ea si-a omorât sotul, în ea se trezeste instinctul de autoaparare. Îsi face un plan.

Din bucatarie a auzit cearta ce a avut loc în birou între sotul ei si Mihai. Se gândeste sa împuste doi iepuri dintr‑o data, sa-i plateasca polita iubitului care a parasit‑o pentru una mai tânara si sa-si mascheze propria fapta. Pentru asta trebuia ca profesorul sa fi murit la unsprezece jumatate si nu la douasprezece jumatate. Maria venea la opt dimineata sa strânga si sa faca curatenie. Pâna atunci totul trebuia sa fie gata. La cinci dimineata coboara din nou în birou.

- De unde stii ca a fost ora cinci, a vazut-o cineva? întreba Ticu.

- Nu, nu a vazut-o nimeni. Dar ceasul de pe noptiera era pus pe alarma, pentru ora cinci si acum alarma era decuplata.

- Cum ai ajuns în dormitor?

- Daca ma lasi sa termin o sa afli.

- Deci, la cinci se duce în birou închide glasvandul si porneste climatizarea. Astfel, la descoperirea cadavrului, temperatura în birou va fi în jur de 17°, pe când în realitate a fost de 24°, ceea ce dupa monograma lui Hensge care stabileste corelatia între temperatura mediului ambiant si momentul decesului, împinge ora la care a murit Marin Pascu cu cel putin o ora înainte. Deci unsprezece si jumatate. Ora la care Mihai se cearta cu Pascu.

- Meseria e meserie, spuse Titus.

Chris continua.

- Piramida e prea mica ca cineva sa o tina în mâna si sa loveasca cu ea, si nici nu are amprentele lui Mihai pe ea. Iar ca acesta sa fi purtat manusi aduse special de acasa, ar fi însemnat premeditare, dar cearta lor din sufragerie contravine în acest caz oricarei logici. Asa ca ia piramida si o baga în buzunar. Pe urma pune pe birou totul la loc, dar nestiind exact, ci numai aproximativ cum au stat obiectele, le pune putin altfel. Daca tineti minte, menajera înainte de plecare se duce în birou pentru a-si lua salariul, si pe birou fiecare lucru era la locul lui.

- Dar astea sunt speculatii, cu asta nu poti obtine un proces, spuse avocatul. Si eu nu pot sa cred ca Rodica ar fi capabila de asa ceva.

(Va urma)

(Continuare din numarul precedent)

Maria Diana Popescu: Sa ne întoarcem, va rog, la presa scrisa. Revista „Agero" este deja un fenomen cultural international de înalta tinuta. A avut sorti de izbanda datorita efortului dumneavoastra si celui al colectivului redactional?

George Roca: Revista AGERO a devenit una dintre cele mai citite reviste de limba româna de pe Internet. Am depasit deja cifra de zece mii de accesari pe zi. Asta înseamna trei sute de mii pe luna si aproximativ trei milioane-plus pe an! Cum s-a ajuns la o asemenea performanta? Datorita partenerilor nostri, scriitori-colaboratori, si calitatii materialelor prezentate! Lista de corespondenti se apropie de cinci sute, din care majoritatea sunt activi. Sunt saptamâni la rând când ne etalam cu mai bine de douazeci de articole noi. Tematicile diferite atrag cititorii! Redactia e compusa din trei membri. Corvoada ca la munca silnica. Satisfactii însa cu carul! Nu, nu materiale! Spirituale, sufletesti... Cunosti lume noua, oameni inteligenti, oameni de litere. Îti faci prieteni! Te bucuri de bucuria lor!

Personal, am editat pâna în prezent peste sapte sute de articole. Adica le-am selectat, corectat, formatat, „diacritizat", înfrumusetat, prezentat estetic si grafic. Colegii mei la fel! Dar nici unul din noi nu ne plângem. De ce? Pentru ca poti sa faci pauza când doresti. Dar parca nu-ti vine sa abandonezi sau sa stopezi misiunea de redactare, parca te atrage din ce în ce mai mult. Vrei sa cunosti, sa prezinti, sa ajuti si sa faci ceva util pentru semenii tai. Pentru semenii tai de aceeasi limba cu tine! Adica... cititori si producatori români de literatura!

 GRUPAJ DE STIRI 

Etapa a 5-a din Liga I a început vineri cu lupta nou-promovatelor Gaz Metan Medias - FC Brasov. Derby-ul etapei a fost câstigat de Rapid, scor 2-1 cu Dinamo, în Giulesti. Ultimele doua meciuri s-au disputat luni.

Rezultatele etapei a 5-a a Ligii I:

Gaz Metan - FC Brasov: 0 – 0.

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

„Si Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeste-i în numele Tau, în care Mi i-ai dat, ca sa fie Una precum suntem si Noi” (Ioan 17,11).

Vegherea asupra Unirii. „Iar ceea ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati! (Marcu 13,37). Acest îndemn al Mântuitorului Iisus Hristos: „Vegheati", care se refera la tot ce apare si s-a împlinit în viata, este atât de important sa aplicam acest îndemn la „Veghere” si asupra Unirii celor doua Eparhii Române în America, pentru ca vrasmasul diavol sa nu tulbure desavârsirea ei, dupa Scriptura care ne descopera, zicând: „Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavol, umbla, racnind ca un leu, cautând pe cine sa înghita, Caruia stati împotriva, tari în Credinta, ..." (1Petru 5,8-9).

Desavârsirea consta în întâlnirea mai departe a Comisiilor de dialog a celor doua Eparhii, pentru formarea unei Mitropolii Ortodoxe Române în America si de noi Episcopii Ortodoxe Române pe coasta de Est si de Vest a Americi si în Canada. Apoi, Congresul împreuna a Ierarhilor ortodocsi români din America, a preotilor si delegatilor parohiilor din America si votarea Mitropolitului etc. Unirea a fost primul pas, iar pasii urmatori sunt asezarea functionarii acestei Unirii în conformitate cu Legile americane si Canoanele bisericesti, Statutele si Regulamentele Bisericii. Sa avem Credinta ca, la Dumnezeu toate sunt cu putinta (cf. Marcu 10,27). Pentru toate sa aplicam îndemnurile Sf. Scripturi: de a Priveghea si a ne Ruga ne-ncetat cu Credinta Milostivului Dumnezeu pentru desavârsirea Unirii, care duce la împlinire a toate idealurile în viata. Nu vom uita niciodata, vorbirea despre Unire cu lacrimi la Congres, a Înalt Prea Sfintitului Arhiepiscop NICOLAE, îndemnându-ne pe toti preotii si delegatii parohiilor prezenti, sa ne rugam lui Dumnezeu pentru Unire.

Roadele Unirii celor doua Eparhii. „Iata acum ce este bine si ce este frumos, decât numai a locui fratii împreuna" (Psalm 132,1). „Deci, daca este cineva în Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi" (2Cor. 5,17). Da, cele vechi au trecut, si toate asezarile vor fi noi, în Biserica Ortodoxa Româna din America, zidite în „Cetatea” Hristos, cu temelii puternice, al carui mester si ziditor este Dumnezeu (cf. Evrei 11,10).

O noua organizare completa a Bisericii Ortodoxe Române în America, precum am amintit mai sus. Înfiintarea unei Mitropolii Ortodoxe Române în America. Asezarea de noi Episcopii Ortodoxe Române în America si Canada. Iar asezarea cea mai mare si bineplacuta lui Dumnezeu va fi ca, în acelasi oras în America nu vor mai fi doua Biserici, sa apartina sub jurisdictii de Episcopii române diferite, care sa aiba probleme de ne-ntelegere între ele, ci Biserica, sau Bisericile din acelasi oras vor fi sub aceeasi Jurisdictie canonica de Episcopie cu acelasi Episcop, precum stim din tara. Credinciosii îsi vor putea vedea preotii lor slujind împreuna la acelasi Sf. Altar, si în toata suflarea româneasca va fi întelegere si armonie ca între fratii de aceeasi credinta, neam, limba si cultura, spre marirea lui Dumnezeu si mântuirea sufleteasca în Hristos Iisus.

Asa vom ajunge, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sa vedem si sa simtim descoperirea lui Dumnezeu, prin Sf. Scriptura care zice: „Iata acum ce este bine si ce este frumos, decât numai a locui fratii împreuna" „...Ca unde este Unire acolo a poruncit Domnul binecuvântare si viata pâna în veac" (Psalm 132,1 si 3), caci cele vechi au trecut si toate s-au facut noi (cf 2Cor. 5,17), în viata comunitatilor ortodoxe române bisericesti din America.

Sa încheiem, tot cu îndemnurile si învataturile Milostivului Dumnezeu, prin Scripturile care zic: „Silindu-va sa paziti Unitatea Duhului, întru legatura Pacii. Este un singur trup si un singur Duh, precum chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o credinta, un botez. Un Dumnezeu Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si întru noi toti. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos" (Efeseni 4,3-7). Si pentru toate, marire, multumire si cinste, Marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Hristos Iisus (cf.Tit 2,13), pe Care sa-L rugam sa ne ajute sa pazim Unirea în unitatea Duhului, întru legatura Pacii, spre marirea lui Dumnezeu si mântuirea sufleteasca întru Hristos Iisus. „Slavit sa fie Domnul” (Psalmul 69,5). În veci, Amin.

(Continuare din numarul precedent)

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....