Desi nu sunt un fan al presedintelui, trebuie sa recunosc faptul ca Traian Basescu va ramâne în istoria României si pentru câteva lucruri bune. Nu este vorba despre condamnarea publica a comunismului si a Securitatii, ci despre dosariada. Cum, necum, chiar daca i-a executat preferential pe dusmanii sai politici, Zeus a fulgerat în ultimii patru ani (cu note informative si rapoarte din arhiva Securitatii), sute de informatori sau ofiteri sub acoperire din toate domeniile. Astfel, ne-am lamurit si noi cum se face ca au ajuns securistii lui Ceasca miliardari, politicieni, magistrati, demnitari, istorici sau deontologi. Unii au avut ocazia sa afle ce hram poarta idolii postdecembristi ai natiei sau chiar cei alaturi de care au trait si muncit o viata. Nemernicia nu stie carte si nu tine seama de talent. Cazuri ca Felix-Voiculescu, Paleologu, Rodica Stanoiu, Quintus, Mona Musca sau mai nou, Paula Iacob, ne-au adus aminte de unul dintre vechile proverbe românesti: afara-i vopsit gardul, înauntru-i leopardul.

Iata ca a venit, în sfârsit, vremea sportivilor de performanta. Era inevitabil, mai ales pentru ca, în ultimii ani ai Epocii de Aur, putini erau aceia care ieseau din tara neprelucrati de Securitate. Nu plecai la post în diplomatie, la munca în strainatate, nici macar în excursie în Uniunea Sovietica fara instructajul tovarasilor cu ochi albastri.

Sportivii nu faceau exceptie de la regula. Nu stiu ce "interese nationale” putea servi „colaboratorul Petrescu”, asa cum a fost numit de presa centrala fotbalistul Gica Popescu. Dar notele informative despre colegii de balon rotund (în caz ca îi apartin) sunt graitoare. Si cum din orice deconspirare trebuie sa învatam ceva, aflam ca fotbalul a fost dintotdeauna o afacere profitabila. Mitul jucatorului care se întoarce dezinteresat la "echipa de suflet” este demolat printr-o simpla fraza a ofiterului de contrainformatii care îl supraveghea pe "Petrescu”. Tovarasii l-au adus pe Gica de la Steaua la Craiova în schimbul unui apartament, unui ARO si pentru 300.000 de lei, bani gheata. Cam atât cu sufletismul si cu stralucirea de odinioara. Ce sa mai vorbim de evolutiile echipelor românesti în cupele europene ! Ramâne de vazut, sub presiunea arhivelor CNSAS, câti sportivi vor mai avea curajul sa-si recunoasca autografele din dosarele Securitatii. Anghel Iordanescu a facut-o zilele trecute, recunoscând ca a furnizat note informative despre colegul sau de camera Marcel Raducanu, dupa turneul din Germania.

Poate acesta este motivul pentru care, cel poreclit "Generalul”, a fost preluat de SIE, din ordinul lui Cornel Biris, ultimului sef al Brigazii Speciale "U” Fantome. Directia H 256 pe stil nou.

Deputatul PD-L, Mircea Lubanovici, ales în Colegiul SUA-Canada are noi probleme. Dupa ce a fost sustinut pentru alegerea în Parlamentul României de un român acuzat de FBI, acum un nou scandal iese la iveala. Partenerul sau de afaceri, Beniamin Lucescu, este acuzat tot de FBI de escrocherie si fals.

Împreuna cu Lucescu, Lubanovici are un ziar, Romanian Times, care apare la Portland (Oregon), dar si o asociatie, Romanian American Society, unde deputatul este presedinte, dar sunt implicati si în afaceri cu produse textile. Lucescu a mai avut probleme cu autoritatile americane de mai multe ori în ultimii ani. Consilier Stiinte Politice si Istoria Comunismului al ziarului Roman Times este prof. dr. Vladimir Tismaneanu, autorul Raportului în baza caruia presedintele Traian Basescu a condamnat comunismul. Tismaneanu este de altfel si membru al Institutului de Studii Populare al PD-L.

Lubanovici în spatele lui Traian Basescu, la Washington

Jurnalistul american de origine româna, Dan Leontescu, editor al ziarului Romanian Echo din Portalnd, ne-a spus ca Benjamin “Beny” Lucescu, "taticul” împrumuturilor pentru case în comunitatea româno-americana din Oregon, a fost "saltat" zilele acestea în cadrul unei anchete derulate de FBI pe parcursul ultimilor 5 ani. Benjamin Lucian Lucescu din Portland, multimilionar în dolari, este – alaturi de Joel D. Surprenant si Michael Duc Han – învinuit oficial de catre autoritatile federale americane pentru frauda si alte nereguli în procesarea actelor la solicitarea împrumuturilor bancare. Un juriu federal îl acuza pe Beny Lucescu de fals si escrocherie.

Benjamin Lucian Lucescu

Ancheta FBI s-a derulat în intervalul 2004-2007, la compania de mortgage infiintata de Beny Lucescu – American Capital Mortgage Corp., ce activa în Gresham, apoi in Portland. "Cazul de la Portland OR devine astfel un "cap de pod” în lupta pentru eliminarea mafiei împrumuturilor bancare, dupa ce astfel de cazuri numite "toxic mortgages” au devastat economia din mai multe state americane, pe parcursul ultimilor ani. Nu putine sunt vocile care spun ca astfel de împrumuturi defectuoase au stat la baza declansarii crizei economice pe piata financiara de capital din SUA, si, mai apoi, la nivel international”, ne spune jurnalistul Dan Leontescu.

Dan Leontescu ne precizeaza ca daca Lucescu si complicii lui vor fi gasiti vinovati, judecatorii ar putea ordona ani buni de puscarie, cât si amenzi uriase, putându-se merge pâna la confiscarea averilor. Beny Lucescu detine proprietati imobiliare în Portland estimate la câteva milioane de dolari. Pe parcursul anchetei, în anii trecuti, conturile companiei sale au fost blocate. Beny Lucescu a emigrat acum 15 ani în Statele Unite ale Americii. Sprijinit de Neculai “Nicky” Pop si fratii de la Biserica penticostala, a infiintat compania de mortgage, care, ani de-a rândul a furnizat împrumuturi pentru românii din comunitatea locala dar nu numai.

Jurnalul National a dezvaluit si alte legaturi primejdioase ale deputatului PD-L, Mircea Lubanovici. Este vorba de Iosif Caza, care a fost acuzat si este judecat pentru trafic cu persoane din România. Anul acesta cu câteva zile înainte de începerea procesului lui Caza, Lubanovici l-a vizitat la Sacramento si i-a multumit public pentru sprijinul acordat în alegeri. Caza i-a acordat lui Lubanovici sprijin pentru alegerea ca deputat printr-o organizatie pe care o conduce si al carei consilier este Adrian Tarau, un personaj implicat în numeroase afaceri în România în urma carora a fugit în Statele Unite ale Americii.

Mircea Lubanovici, ales deputat pentru colegiul America de Nord si Australia, este puternic contestat în emigratia româneasca. Jurnalistul Dan Leontescu sugereaza ca alegerea acestuia ar fi avut loc prin frauda electorala. "Un subiect de ancheta penala, care ar trebui sa faca obiectul unei anchete din partea autoritatilor de la Bucuresti. Sectia de votare de la Portland a fost organizata chiar de Lubanovici, la amicul si prietenul lui, fratele Cornel Onufrei, în chiar sediul sau de agent de asigurari. Si asta nu e tot: presedintele aceleiasi sectii de votare a fost fratele Nelu Ciorba, care este chiar directorul buletinului Romanian Times, condus de Lubanovici Mircea. Deci, toate pârghiile le-au apartinut. Asteptam acum ancheta autoritatilor, iar pâna atunci mai pun o singura întrebare: pot 1.651 de voturi fratesti sa-i dea dreptul acestui fotograf-frizer sa manânce banii si imaginea României în calitate de deputat?”, spune Dan Leontescu. El spune ca va trimite o cerere Parlamentului României pentru a analiza legaturile deputatului Lubanovici cu doua persoane acuzate de FBI.

* Mersul implacabil al timpului, acest invizibil inamic al speciei umane ne-a adus la o editie aniversara, a modestei noastre publicatii. La acest moment special gandurile mele se indreapta cu respect si recunostinta pentru toti aceia, care intr-un mod sau altul, au contribuit la mentinerea existentei noastre. In primul rand doresc sa aduc multumiri inegalabilei mele sotii, acest monument de fidelitate si devotament, care a acceptat timp de 43 ani o viata asceta, incadrata in rigori foarte stricte si de o disciplina mai mult comuna Vechii Sparte, decat acestui conglomerat de imperfectiune, care a devenit Planeta Terra, la inceput de mileniu al III-lea. In plin atac al anormalitatii, imi revin in minte cuvintele filosofului francez, Andre Malreaux: "Secolul XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc." Dupa cum am inceput si perspectiva sumbra aflata la orizont, n-am nici cel mai mic dubiu, ca existenta omenirii se afla in fata unei iminente disparitii. Pana ca aceste sumbre predictii sa devina realitati, in fata unei comisii senatoriale a comparut gen. Michael Walsh, militar cu o cariera desavarsita, erou al unor teatre operationale din Asia de Sud- Est si nu numai. Pentru simplul motiv ca s-a adresat sen. Barbara Boxer cu apelativul Ma’m, apelativ obligatoriu si specific oamenilor de formatie militara atunci cand se adreseaza personalului feminin, generalul a fost apostrofat de Barbara Boxer, spunandu-i-se ca dansa a muncit mult pentru a deveni senator !!! Cu tot respectul pentru "luptele” duse de senator pe teatre operationale inexistente, vreau sa-i reamintesc, parafrazand pe Will Rogers, ca numai memoria scurta a alegatorilor americani este ceea ce tine politicienii in functie, inclusiv pe domnia sa. (The short memory of American voters is what keeps our politicians in office.) Nu este prima data cand Barbara Boxer dovedind carente comportamentale ingrijoratoare, se da intr-un spectacol demn de precupetele din piata Matache Macelaru, floraresele din Piata Universitatii sau Boschetarii de sub Podul Grant. Inclin sa cred ca aceasta noua iesire va fi taxata cum se cuvine de electoratul Californian. Raman surprins ca nu a invatat nimic de la celalalt senator Californian, Dianne Feinstein, o adevarata Lady, “classy person”, cu maniere de exceptie putin comune Colinei Capitoliului, mai mult demne de Buckingham Palace. Ca titlu informativ, cele cinci memorii facute de semnatarul acestor randuri, in favoarea unor conationali mai putin privelegiati, au primit raspuns favorabil in decurs de mai putin de doua saptamani. Ce frumos ne-a ramas de la George Bernard Shaw: "El nu stie nimic si crede ca stie totul. Asta arata clar ca va face cariera politica. (He knows nothing; and he thinks he knows everything. That points clearly to a political career.) Nimic, dar absolut nimic nu ma mai surprinde. In urma mesajului eronat transmis din Aula Universitatii din Cairo, continua zilnic atentatele sinucigase in Irak si Afganistan, Ahmed Ahmadinejad profereaza amenintari la adresa Americii si a comandantului suprem al Armatei Americane iar Coreea de Nord, a preconizat ca de 4 Iulie, Ziua de Nastere a Statelor Unite ale Americii, sa lanseze o noua racheta intercontinentala cu focoase multiple !!! Cu omenirea in prag de un nou cataclism nuclear, guvernul continua socializarea treptata a tuturor mijloacelor de productie, pana cand, fara a ne da seama, vom intra glorios in oranduirea Socialista, lucru preconizat inca din 1944 de Norman Mattoon Thomas, candidat al partidului socialist la presedintia Statelor Unite ale Americii. Ceea ce nu s-a reusit, timp de 8 ani, sub administratia Clinton, noua administratie "a dat ordin” ca pana in luna Octombrie, 2009, sa fie introdus un sistem de asigurare medicala generalizata. Nici un cuvant de sursele de finantare ale unui asemenea program megalomanic si a multor altora similare, care ne vor duce in pragul colapsului. La ora actuala Departamentul de Sanatate si Servicii Sociale are peste 67,000 angajati. Prin socializarea sistemului sanitar vor fi nevoie de cel putin 250,000 angajati. Se tot vehiculeaza numarul de 46 milioane de persoane fara asigurare medicala, nementionand faptul ca aceasta cifra include si aproximativ 20 milioane de straini, intrati ilegal in America. Chiar suntem o natiune de "idioti utili” si nu realizam ca dupa ce guvernul a falimentat Social Security, Sistemul Medicare si Medicaid ii mai dam sa ne administreze si Sistemul Sanitar !?! Oare ne vom trezi, inainte de a fi prea tarziu ? Ce multa dreptate a avut politologul Henry Ward Beecher, cand a afirmat ca cel mai rau lucru din lume este guvernul. Cat timp avem factori decizionali de talia lui Nancy Pelosi, care detine a treia putere ierarhica in Administratie, Harry Reid, Chuck Schumann, Charles Rangel, Barney Frank, Chris Dodd etc. securitatea Statelor Unite si a mapamondului este in mare pericol. Oricum, pentru a intelege mai bine perceptele dupa care se conduc alesii nostri, va recomand sa studiati si aprofundati cartea lui M. Stanton Evans, Law of Political Perfidy- Legea Tradarii Politice. Cartea este perfect valabila si pentru cei din perimetrul Carpatin, ai caror alesi se incadreaza in tiparele universal valabile ale acestui mapamond, aflat sub toate aspectele in cadere libera. Cei care va duceti existenta tihnita in Insorita Californie, denumita candva Golden State-Statul de Aur, va amintiti ca prin 1960 nivelul taxelor reprezentau 4%, economia era prospera si atragea ca un adevarat magnet, emigranti din toate colturile lumii. La ora actuala, sub "inteleapta" conducere a lui Arnold Schwarzenegger, taxele s-au dublat iar deficitul bugetar a ajuns la 24 miliarde de dolari, masurile de austeritate luate, adancind deficitul bugetar existent. Surprinzator nu se aminteste un singur cuvant de cele 13,1 miliarde dolari anual, cheltuiti cu cei aflati ilegal in California. Incetati a le mai facilita acces gratuit la educatie, asistenta medicala, locuinte gratuite, bonuri de mancare gratuita etc. si in nici doi ani, ne-am recuperat deficitul bugetar. Este o aritmetica elementara, la indemana unui elev din clasa intaia primara. Ce multa dreptate a avut presedintele Reagan, cand a afirmat ca, "guvernul nu este solutia problemelor noastre; guvernul este problema. N-am inteles dece pentru un "delict” similar, legat de deficitul bugetar al Californiei, fostul guvernator Gray Davis, ve-teran al U.S. Army, cu doua “tour of duty” in Vietnam, a fost inlaturat din functie in urma unei petitii initiata de congressmanul Isa Mussa, iar Arnold sta bine merci, fiind platit cu 1 dollar anual. Sa fie legatura de rudenie cu famila Camelota, care-l face impenetrabil si invulnerabil? Deci, si aici, in fata legii, unii suntem mai egali decat altii.

Eu, pregatindu-ma sa ma retrag, aidoma lui Scipio Africanul, la Liternum-Livezeni si sa va revad cu numarul 902, aflat in standuri si expediat d.voastra Miercuri, 12 Aug. 2009, orele 9:00, Pacific Standard Time, toastez similar cu omul politic Daniel Webster, aflat la Chicago in 1847, la o intalnire cu oamenii legii: Pentru Lege! Ea ne onoreaza, haideti s-o onoram si noi! Din nefericire, nici aici nu se realizeaza ca moralitatea unei natiuni consta in respectarea legilor. Si cum moralmente suntem la un nivel revoltator de jos, de la decaderea morala pana la cea totala, nu mai este decat un pas !!! Studiati istoria marilor Imperii, pentru a va edifica.

De ce cocosul? Frumoasa pasare din ograda valaha a copilariei, ramasa pe retina memoriei ca un print al vietatilor cele mai apropiate casei taranesti? Transformarea lui în cocos galic cu semnificatii de apartenenta la o anume ginta umana limitata la un patriotism ieftin? Un dadaism replica absurda ideologiei razboiului si mai absurd strigând orice si oricum, doar pentru echilibru? Daca în PASAREA artistul nu face pasarea ci ZBORUL, în COCOSUL nu face nici pasarea, nici zborul, ci CÂNTATUL. Ramâne de înteles - daca poate fi înteles - cum este acest cântat. De bucurie pur si simplu încoronând decorul trairilor - cum spun unii -, un strigat de avertizare, trâmbitare - cum spun altii, un tipat de surprindere, sau ce altceva?

O scotocire în lumea cocosului ne trece prin primul cântat, - nu dormiti caci nu se stie ce aduce întunericul - sau - puteti sa dormiti ca s-a facut noapte -, prin al doilea cântat - treziti-va caci s-a facut ziua, etc. Cunoscând acest domeniu, dar depasindu-l, fara discutie ca o motivatie foarte puternica l-a determinat pe Brâncusi la acesta opera si ca nu este o simpla casunare a artistului pe cocos în sine. Prin eliminare - stil brâncusian -, ne-am apropia putin mai de miez. De exemplu, oricât l-ai scolariza, cocosul nu va cânta niciodata ziua în amiaza mare decât daca este bolnav. Relatia LUMINA - ÎNTUNERIC, poate fi luata însa în consideratie pentru ca în cazul eclipselor de soare au fost dovezi de cântat al cocosilor.

La propriu si la figurat, artistul, profet prin vocatie si prin definitie are menirea de a anunta timpi de tristete si de bucurie, de desteptare si redesteptare. Cocosul galic nu înseamna redesteptarea gintei? Desteapta-te române nu e cam acelasi lucru? Nu ne învata aceasta ca pâna la trezirea natiei sau mai bine zis pentru trezirea ei, trebuie sa aiba loc trezirea individului? Cum? Cum altcumva decât din adormirea constiintei sau si mai bine zis, constientizarea asupra a ceva foarte important. Undeva în interiorul insului, la momentul maxim de dormire, dar si de urgenta de trezire, cânta cocosul, si cel mai probabil un strigat disperat ca zimtii unui fierastrau. În acest punct, asertiunea comentatorului Hans Arp, fierastraul bucuriei pare un paradox.

De asemenea, în pofida discutiei pe care Cella Delavrancea a avut-o cu Brâncusi, despre aceasta opera si care s-a oprit dupa primul mare pas - recunoasterea cocosului, deslusirea lui în Cucurigugagu (pentru fiecare zimt câte doua silabe), motivatia operei este mai ascunsa si mai esentiala, si pare sa depaseasca povestea cocosului ranit adus din piata în atelier si vindecat cu multa îngrijire. La capatul celalalt al pipairii semnificatiilor, Georg Sherg vorbind despre lucrarea SARUTUL ca sarut al tradarii, cei treizeci de arginti, tarina sângelui, zornaitul banilor, ne-ar duce la tradarea lui Isus de catre Petru, de trei ori înainte de a cânta cocosul, trezirea constiintei.

Ca de obicei cu orice opera a maestrului, nici Cocosul nu are nevoie de descifrari sofisticate. El nu are ghiare caci nu se vrea scormonitul, nu are pene pentru ca nu se vrea zborul (cum am mai spus), ci se vrea cântatul. El are deci nevoie de gâtlej si de creasta în alerta concomitent, ca o subliniere. Cei trei zimti în alerta, nu sunt întâmplatori ca numar. El nu cânta o data - ceva obisnuit -, nici de doua ori - ceva aranjat, nici de patru ori - adica ori de câte ori vrea, ceea ce ar însemna cântatul în sine, - ci exact de TREI ORI pentru a duce nu spre un scenariu ci spre un fapt. Se poate crede ca vreun comentator s-ar fi gândit la tradarea lui Isus de catre Petru daca aceasta opera ar fi avut alt numar de zimti? Mai este întâlnita altundeva relatia dintre cântatul cocosului si tradarea de trei ori?

Fara îndoiala, fierastraul pentru taiere alaturi de dalta pentru cioplit, - consubstantiale muncii de creare a lui Brâncusi - îsi aveau cântatul lor zilnic în mintea si inima sa si au prefigurat fiecare opera într-un act de constiinta si constienta.

Cine si-ar permite sa spuna ca splendida opera brâncusiana, Cocosul, genial descifrata de Cella Delavrancea la primul impact, s-ar rezuma totusi la cucurigugagu? Brâncusi ne-a lasat aceasta lucrare, noi trebuie sa-i dibuim sensurile cu decenta.

Cristian Calugarita

Vacanta de vara a inceput pentru copiii din Los Angeles cu o adevarata sarbatoare inchinata lor. Sambata, 13 iunie, Kids’ Fun Day a reunit in Monrovia zeci de copii sositi de pretutindeni din sudul Californiei, de la Aliso Viejo la Duarte, din Woodland Hills la Anaheim si LA!!

"Sarbatoritii", copii de la 2 la 14 ani, au zburdat, cantat, concurat si, evident, jucat pe pajistea impecabila a gazdelor evenimentului, familia Ionela si Victor Kloes, intr-o incantatoare armonie si spirit de camaraderie pe care numai cei mici o pot genera.

Maestrii de ceremonii si initiatorii acestui proiect, Laura si Dan Popa, alaturi de Robert si Kathy Sarbu, au avut grija sa pregateasca cele mai diverse jocuri si concursuri pe care cei mici le-au gustat din plin.

Alaturi de un impresionant “jumper” ridicat in forma unui castel din povesti, au fost organizate jocuri cu baloane, jocuri cu apa, boardgames, wii games, frisbees, dansuri si bineinteles ca nu au lipsit nici minunatele carti de colorat cu personaje din basmele indragite de ei.

Evenimentul a inceput la ora patru a dupa amiezii si nimeni nu si-a dat seama cat de repede au inundat Valea San Gabriel luminile feerice ale orasului.

Mancarea si sucurile au fost la discretie si toti cei mari si mici au savurat delicioasele inghetate.

Adultii si-au petrecut dupa amiaza in elegantele “cabanas” amenajate special in preajma copiilor, dar in imediata vecinatate a gratarului cu mici si cremvursti magistral intretinut de Marian Sarbu.

Seara a incheiat noi prietenii atat intre cei mici dar si intre cei mari, fiind un bun prilej de intalnire a comunitatii romano-americane din zona Los Angeles.

Evenimentul, sponsorat in intregime de Societatea Viitorul Roman, fondata la 18 aprilie, 1926, a generat suficient interes ca sa deschida posibilitatea sarbatoririi anuale a celor ce reprezinta viitorul societatii romano-americane din sudul Californiei.

Intr-un email trimis la ora 1:20 a diminetii urmatoare la adresa societatii, un entuziast participant scria: “Am fost foarte placut surprinsi sa cunoastem un grup de Romani atat de calzi si prietenosi printre care ne-am simtit extraordinar de bine. Spiritul acesta de "familie mare” se datoreaza unui leader de exceptie si unor gazde deosebit de ospitaliere.

Dorim din tot sufletul sa continuam aceasta noua relatie de prietenie si sa ne mai vedem. Ne bucuram ca putem cultiva spiritul romanesc si in copiii nostri!”

 Daca si România, la fel ca toate statele lumii, strabate cu pas accelerat pe drumul împins înspre margini de hau, impus de cadentele politice si economice internationale, apoi nu se cade, nu-i cuviincios fata de poporul în care te-ai nascut, sa-i arunci în curte, îndoit, înzecit, clisee ale unor poveri scrise si ilustrate cu asupra de masura, de care nu se face responsabil poporul acesta, care a traversat întreg la trup si la spirit vicisitudinile istoriei. Dar mai cu seama, nu-i poti urca lesne si fara judecati de masura pe esafoadele pietelor publice ale lumii pe truditorii lui, carturarii si pe cei care au pus caramizi noi vechilor cetati, pentru ca de-a lungul veacului poporul nostru a stat pe locul pe care îl merita în rîndul popoarelor lumii si, în mod cu totul special în Europa. Sa ne amintim numai de vremurile istorice îndepartate si de lucrarile unor mari învatati, carturari si domnitori români, înscrise în istoria stiintifica a Europei: cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, stolnicul Cantacuzino, mare diplomat, istoric si geograf care a tiparit în Italia o harta a tarii Românesti, care aducea motivatii convingatoare ale continuitatii poporului nostru în Dacia, apoi spatarul Nicolae Milescu, filosof si diplomat, domnitorul Dimitrie Cantemir, un savant al Renasterii, care a scris lucrari în franceza, engleza si germana. Contributia lor a fost una de seama la patrimoniul mondial al epocilor respective. Cam de pe-atunci noi sîntem mintea integrata Europei. Atunci, cum?, de ce i se cere, i se ia, i se da putin, i se nesocoteste asezarea de-a lungul si de-a latul istoriei prezente. Poate si din cauza unor fii risipitori în stare sa-si nege fiinta neamului din care provin, cei care-si construiesc pentru uz propriu tratate despre morala si despre adevar, altele decît cele ancorate în universal, schitîndu-si de fapt imaginea „fugitilor de acasa” în propriile granite.

Îi poftesc la o discutie onesta pe ziaristii care traiesc tensiunea marilor pasiuni pentru senzational, cei care deformeaza cu arta sau potrivit unor retete si scheme sablon realitatea româneasca, cei care se cred, cum spunea teologul-filosof Petre Tutea, buricul pamîntului, cei care din furii inexplicabile sifoneaza imaginea românilor de acasa. Am dat întîmplator peste o serie de scrieri imprudente pe saitul unei reviste care se adreseaza românilor aflati cu traiul si cu munca în afara granitelor tarii. Lipsite de gramajul corect al adevarului, textele erau exclamatiile exasperate ale unui scutier prabusit sub greutatea calomniei si atacului la persoana, niste iesiri spectaculoase de sub carapacea deontologiei. Orasul de bastina, pe unde îsi plimba anonim lodenul de razboinic, este scufundat de textele sale, precum un prunc la botez, dar cu dispret în canalul unui serial insalubru. De parca nu ar fi fost de ajuns, ilogicul protest jurnalistic se încheia de fiecare data cu formula, „vor urma si altii”. Aflat în eroarea si în pripeala senzationalului, risca si fixeaza capete de acuzatii, întoarce roata lumii, suparat pe vecinatatea culturii, a religiei, dar nu se are partas decît pe sine atunci cînd sententioneaza prefectul, primarul, ierarhul bisericii crestine (un carturar de toata isprava), diriguitorii de institutii culturale, conducatorii de reviste, scriitori, poeti, ziaristi, filosofi, psihologi, un pomelnic întreg de nume, carora le pune capul sub ghilotina semidoctismului. O proba de diletantism, o piesa la dosarul autoacuzarii.

Cam peste tot întîlnita în media scrise, minciuna merge pîna la gesturi fundamentale. Ne confruntam deja cu un olimpianism al minciunii. Adevarul si morala au devenit chestiuni de negot. Prea multe comenzi pentru bietii scribi, prea multe urgente. De unde si ridicolul situatiei: violentii, nebunii scriu despre minciuna ca despre adevar. Nu va lasati niciodata înselati de eroismul unui astfel de senzational media. Nu-i decît o grava deformare a imaginii noastre în lume, opera unor anonimi care vor sa se ridice pe dibuite în lumina, întunecînd, ca o fatalitate, cu o imprudenta care îi închide în cercul celor ce dau cu prastia în propria fereastra. Ei nu sînt în stare sa explice din ce se compune patriotismul, conceptul acesta de onoare, pe care nu l-am considerat nici macar o clipa demodat dupa evenimentele din ‘89. Nu-mi dau seama cum ajung si prin ce oribile împrejurari li se scurge veninul pe fata intelectualului român si asa aplecata de umilinte, de atîtea agresiuni morale. Desigur, stiu sa traga foloase din asemenea raspîntii. Arta de a trece de la o existenta banala la caruselul ametitor al renumelui îi proiecteaza în ipostaze jenante si implica, asadar, si abilitatea de a se obisnui, fara sa le tulbure echilibrul interior, cu slabiciunile si cu tot ceea ce îi priveaza de constiinta. Si nu putini sînt ziaristii care îsi arata tara cu degetul si o fac de rîs în satul lumii.

www.agero-stuttgart.de

Aflam, stupefiati, ca, în loc sa fie, câtusi de cât, daca nu intimidat, macar "mai... discret" si „retinut" în actiunile sale, dupa ce, pe strazile Chisinaului, din aprilie 2009, s-au înregistrat scene asemanatoare celor de pe „ulitele" statelor bananiere – dl presedinte al inventiei sovietice de stat („Republica Moldova"...?!), VLADIMIR VORONIN, da ordin sa fie audiat/anchetat...cine? – pai, evident, nu domnia sa, „generalissimul" neo (si..."paleo-"!)-sovietic, autorul moral al crimelor din primavara însângerata a Chisinaului... – ci, dupa firescul „locurilor si timpurilor", pe curajosul si demnul primar al capitalei basarabene – pe dl Dorin Chirtoaca! Gata-gata sa fie transformat în mucenic si martir, acest inimos primar!

"În seara zilei de ieri, primarul general al municipiului Chisinau, Dorin Chirtoaca, a fost audiat din nou de catre procurorii Procuraturii Sectorului Centru, în dosarul legat de evenimentele din 7 aprilie a.c. Audierile au durat aproape 3 ore, dupa care primarul de Chisinau a facut declaratii pe marginea interogarilor de la Procuratura.  continuare on-line la pagina Pagina Politica)

"Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta, pentru mantuirea sufletului.” Evrei 10:39

Premiul il castiga cei care trec linia de sosire nu cea de pornire. Nu inceputul isi merita cununa ci sfarsitul. Poti sa scrii 3 table la matematica daca insa nu ajungi la rezultatul bun si te-mpotmolesti, e degeaba. Cat de multi oameni renunta chiar inainte de a termina sau de a gasi sau de ajunge la tinta.

Stramosii nostri ne sunt exemplu. Oricat de multi si de inspaimantatori erau turcii, marele Stefan cel Mare nu a dat inapoi, ci pentru tarisoara lui si pentru credinta, s-a luptat zeci de ani, impreuna cu mica lui ostire. La fel Sfantul domnitor Brancoveanu si familia lui ne sunt modele, caci cu pretul vietii lor au renuntat la tot pentru credinta in Iisus. Ei n-au dat inapoi! La Posada, Rovine, Vaslui, Plevna, la Marasesti sau Oituz, … strabunicii nostri n-au dat inapoi, ci au luptat pana au biruit. Un Aurel Vlaicu si un Traian Vuia n-au renuntat la visul lor de a zbura. Ei n-au dat inapoi! Un Victor Babes a pus in evidenta peste 40 de microorganisme patogene. N-a renuntat la cautarea lui!

Parintele Iosif Trifa, oricat de greu i-a fost, s-a luptat cu pacatul ce stapanea poporul nostru si ce mare trezire duhovniceasca a facut Domnul Dumnezeu prin el. Prin exemplul lui, viata a sute de mii de romani din Biserica noastra, a fost renascuta la o viata noua. El ca un om al lui Dumnezeu n-a dat inapoi!

Draga cititorule, ce se poate spune despre noi? In viata asta plina de deziluzii, falimente, boli, lipsuri, dezamagiri, pacate si ispite trupesti… dam noi oare inapoi? Cadem fara sa ne mai ridicam? Ne lasam ingenunchiati in fata pacatului pentru totdeauna? Renuntam asa de usor la glorioasa vesnicie promisa de Cel ce nu poate minti, doar ca avem vreo indoiala de moment? Doar ca ne atrage o placere trupeasca? Doar ca iese vreun castig material in plus? Renuntam la a iubi, a ierta, a face binele doar ca cineva ne-a facut rau? Renuntam sa mai fim oameni, sa mai fim crestini?

Atunci daca e asa, dragul meu, credinta e stanca puternica in care trebuie sa-ti ancorezi corabia vietii tale pe timp de furtuna si valuri spumegande, pe timp de dulci ispite si ademenitoare tentatii. Credinta in Cel ce s-a jertfit pentru noi si a inviat si sade de-a dreapta Tatalui si Care iarasi va sa vina cu marire si slava. Ea te poate intari, fortifica. Credinta in El, iti va da putere sa mergi mai departe! Sa te ridici si sa mergi inainte! Sa te scoli din nou din starea in care esti, sa scuturi praful de pe tine si sa-ti iei haina de slava, si sa mergi inainte. Spre tinta noastra! Spre dulcea noastra Acasa, la Tatal nostru drag de sus, care ne asteapta pe fiecare, cu iubire si dor!

eci draga Crestine, nu da-napoi, ci ia si tu curaj si indrazneala! Prin credinta in Iisus Hristos, sa mergem toti pentru mantuirea noastra, pan’ la capat, inainte!

"Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta, pentru mantuirea sufletului.” Evrei 10:39

Slavit sa fie Domnul!

Omul este cununa creatiei dar si gardianul ei. El este singura punte de legatura dintre Creat si Necreat, posibila prin libertatea sa de a alege constient sa fie in comuniune cu Dumnezeu. Astfel Libertatea este cel mai mare dar facut omului iar Dictatura este refuzul acestui dar. Dumnezeu a facut omul in sfat Treimic dupa "chip” si "asemanare dumnezeiasca”. Astazi, ni se impune "cip” si "asemanare draceasca”. Omul are potentialul de a transforma libertatea vietii vesnice de fiu al lui Dumnezeu in dictatura mortii vesnice ca rob al Satanei. Prin pacatul adamic, omenirea a fost "pecetluita” cu vesnicia sau "asemanarea satanica”, care inseamna moartea fizica a trupului si moartea duhovniceasca a sufletului adica departarea de Dumnezeu.

Dar care este legatura dintre pecetluire si pacatul omului ?

Daca intr-o societate se inmultesc faradelegile, atunci, consecinta este o crestere a fortelor de ordine care impun legea. Cresterea fortelor politienesti de control inseamna diminuarea libertatilor. Exista o linie ideologica fina intre conceptele de libertate si securitate. Printr-o manipulatie abila, omul ajunge sa se simta in libertate doar la… puscarie. Faradelegea omului, mai ales intr‑o societate laica, impune in final dictatura omului. Sec. XX este un nesfarsit sir de dictaturi generate de patimile nefiresti, ateism si idolatrizarea ratiunii-noul "vitel de aur” care ne-a scos din taramul "superstitiilor religioase”. Cea mai cumplita dictatura este cea asupra sufletelor. Este biometrica datorita mijloacelor prin care se pune in aplicare. Devine reala in momentul cand accepti pecetea. Este deja pe toate marfurile dar este nevoie ca si omul sa accepte statutul de marfa care se poate vinde la un pret. Pretul lepadarii.

Mărturisesc, în cele patru decenii de gazetărie, am avut prilejul de a întâlni sute, poate chiar mii de oameni, de tot felul, din toate categoriile sociale, de la analfabeţi la academicieni, de la măturători de stradă la preşedinţi de stat, unii mai buni, alţii mai răi, unii mai deştepţi alţii mai puţin deştepţi, unii mai frumoşi, alţii mai urâţi, cum l-a lăsat Dumnezeu pe fiecare. Fiecare cu problemele sale, sporindu-mi experienţa şi cazuistica, îmbogăţindu-mă sau întristându-mă, după caz, uneori golindu-mă, nepermis, de energie, chiar de speranţa aceea despre care se spune că moare ultima. Mărturisesc, de asemenea, că singurele alergii netratabile, pe care mi le cunosc, sunt cele faţă de ticăloşie, prostie, scuipat pe jos şi ton ridicat.

Absolut fără nicio legătură, îmi amintesc o secvenţă de prin anii 70, când, fiind redactor la Studioul Teritorial de Radio Târgu-Mureş, căutam un actor care să joace rolul lui Moş Gerilă (căci, pe vremea aceea, Moş Crăciun era persona non grata), în faţa bradului pe care îl împodobisem pentru copiii noştri în preajma Anului Nou. Întâmplarea (în măsura în care există ceva întâmplător pe lumea asta !) a făcut să găsesc, la Teatrul de Păpuşi, un tânăr care, deşi nu era actor (mişca decorurile prin spatele scenei), s-a oferit să mă ajute... benevol. A cucerit copiii pregătiţi să-i cânte şi să-i spună poezii în Studioul 3 (există fotografii ale vremii). Era extrem de talentat, scria poezii minunate (unele dintre textele lui le cântă şi acum Ada Milea) şi picta splendid. Avea un chip îngeresc, şi poate tocmai de aceea Dumnezeu s-a gândit să-l ridice la cer. Se numea Mariu Răcăşan şi avea cancer. Deşi conducerea de atunci a Teatrului de Păpuşi îi cunoştea situaţia, primul post care s-a... desfiinţat a fost al lui. A fost aruncat pe drumuri, deşi se ştia – sau poate tocmai de aceea – că va muri! N-a protestat. Cine ar fi apărat un tânăr de nici 30 de ani care mai avea de trăit doar câteva luni? Sunt sigură că ne priveşte de acolo, de sus, dar familia lui – numeroasă – încă există. Mă întreb cât de bine poate dormi o anumită persoană, considerată „charismatică”, ştiindu-se responsabilă, fie şi doar pentru... atât, pe acest pământ! Credeţi că aspectul e nerelevant? Eu consider că gestul de atunci, aparent minor faţă de grozăviile care au urmat, spune multe despre cea care, aproape două decenii mai târziu, în 1990, minţea cu dezinvoltură în faţa ... lumii civilizate, comentând sălbăticia cu care, la Târgu-Mureş, hodăceanul Mihăilă Cofar era călcat în picioare de bătăuşi maghiari, „Charismatica” inversând premeditat datele: „Iată ce fac românii !” Desigur, ea a fost răsplătită, cu vârf şi îndesat, pentru „prestaţii”, la diverse niveluri, atât în ţară, cât şi în străinătate (cum afirmă surse apropiate)! Atât de răsplătită, încât a ajuns să creadă că ar putea-o iubi până şi ... românii târgumureşeni (de unde acceptul lor tacit când a primit Titlul pe care acum l-a înapoiat... ofensată !), fiind ei, românii, începând de sus – de la „cap”, adică de la politicieni - proşti, ignoranţi şi lipsiţi de coloană vertebrală, după cum se pronunţa, recent, un lider UDMR. Ceea ce nici nu e totdeauna departe de adevăr, în fond şi la urma-urmei, fiindcă, dacă n-ar fi fost aşa, nu se ajungea aici! Iată (încă) unul dintre motivele pentru care dl Marko Bela n-ar trebui să vorbească de moralitatea acordării titlului unor persoane care nu sunt agreate de întreaga comunitate, căci, dacă am face un sondaj - să vedem care dintre actualii Cetăţeni de Onoare sunt iubiţi, şi mai ales în ce măsură -, mai multe persoane ar trebui să înapoieze Titlul! Lipsa de reacţie a românilor, atunci când au fost decernate titluri unor etnici maghiari pe care nu aveau motive, pe drept cuvânt, să-i agreeze - din dorinţa de a fi linişte şi pace la Târgu-Mureş - a fost interpretată ca moliciune sau laşitate. Pentru că există politicieni plătiţi din afară, care, cu gândul liniştitor la „legiunile” paramilitarilor antrenaţi inclusiv prin munţii judeţelor învecinate (pe banii ... o să vedem noi ai cui şi adăpostiţi prin castelele retrocedate... o să vedem noi căror urmaşi!), confundă forţa cu toroipanul, şi cărora li s-a făcut de chelfăneală fiindcă nu se simt în siguranţă atunci când oamenii de ambe etnii de pe stradă reuşesc să se salute cu seninătate. Aşa că să fim serioşi! Sper că, deşi hârâită de recrudescenţa iredentistă din Ungaria, UDMR are mai multă minte pentru a nu provoca un alt conflict la Târgu-Mureş! Nimeni nu vrea aşa ceva. Sau e o diversiune pentru a nu observa că suntem în plină criză economică? Teza asta e fumată, domnilor! Prea des uităm că „piatra” pe care ne grăbim să o aruncăm asupra altuia se poate transforma în bumerang.

Spun unii că, în toată mizeria asta pe care a declanşat-o, ca un copil răzgâiat, chipurile, de ciudă că şi lui Lazăr Lădariu i se decernează titlul de „Cetăţean de Onoare”, Smaranda Enache pozează în victimă. Cred că avem aici doar o jumătate de adevăr, „poza” fiind comandată. De cine? Cred că ştiţi. Cum tot atât de bine cred că persoana în cauză chiar este o victimă – dar a UDMR, care o bagă la înaintare, dorind, probabil, s-o compromită definitiv, deoarece, citându-l pe marele Will, „Maurul şi-a făcut datoria. Maurul poate să moară!”. Deşi, spre deosebire de partidele româneşti, neobosită, struţo-cămila UDMR se află, permanent, în campanie electorală, Smaranda Enache pare să-şi fi epuizat arsenalul. La oameni noi – cel puţin teoretic - sunt necesare cadre noi. Să nu uităm „aforismele” din toamna anului trecut ale preşedintelui UDMR, Marko Bela, „îmbălsămate” pentru eternitate: „Trebuie să întoarcem roata istoriei. Să fim uniţi în orice clipă pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. Ne doare Trianonul şi ne doare 1918. După alegeri e sărbătoarea naţională a României, dar evenimentul nu ne bucură, ne doare, pentru că acea întorsătură a istoriei a însemnat 70 de ani de agonie. Nimeni să nu ne ceară să ne bucurăm de această zi, deşi o respectăm”. Cum o respectă... s-a văzut! În cadrul aceleiaşi întruniri, senatorul UDMR, György Frunda, îşi exprima speranţa obţinerii autonomiei culturale şi teritoriale a maghiarilor: „Acum 18 ani am redobândit terenurile luate abuziv, clădirile şcolilor, bisericilor, acum avem mai multe şcoli maghiare în Ardeal decât în perioada dintre cele două războaie mondiale. În peste o mie de localităţi avem inscripţii bilingve. În următorii patru ani va trebui să construim pe terenul autonomiei, trebuie să dobândim autonomie culturală şi teritorială, contăm pe dumneavoastră în 30 noiembrie. Suntem o familie şi numai împreună putem să ne chivernisim”. (Mediafax) No comment. Sau să comentăm? Cum rămâne cu drepturile pe care „nu le au”? Iată cum nu învăţăm noi nimic!
„Marko Bela, simpaticul lider al UDMR, este şi el în mijlocul unui scandal după ce a încasat drepturi de autor (n.b. pentru cărţi nepublicate) frumoasa sumă de 900 milioane lei (vechi). Mai mult, respectiva editură care şi l-a adjudecat pe talentatul scriitor nu a publicat nici o carte vreodată. Apărându-şi talentul literar de toţi cei care pun în discuţie suma şi modalitatea în care a fost obţinută, Marko Bela uită cam cât câştigă scriitori (buni) în România. Iată nişte cifre: Nicolae Breban - 50 milioane lei (tot vechi). Lucrează cam trei ani la o carte; Ştefan Agopian - 1.500 USD; Mircea Cărtarăscu - 500 milioane de lei (pentru «De ce iubim femeile»; tiraj: 40.500 exemplare). În România tirajul mediu al unei cărţi nu e prea mare. «Cotidianul» a calculat cât trebuie să vândă Marko Bela pentru a ajunge la această sumă: «Drepturile de autor susceptibile a fi încasate anul trecut din lucrari scrise pot proveni de la volumul de poezii din 2004, scos în 500 de exemplare, la un preţ de 150.000 de lei, şi din cel de interviuri, editat in 1.000 de exemplare, la un preţ de 165.000 de lei. Drepturile de autor din aceste lucrari abia dacă pot acoperi 30 de milioane de lei. Pentru restul de bani, până la 900 de milioane, vicepremierul ar trebui să scrie în următorii cinci ani cărţi cu un tiraj total de 45.000 de exemplare». (...) Bunul-simţ ne spune că suma oferită pentru talentul domnului Bela este exagerată şi suspectă. Nimic dinspre Guvernul României, unde domnul Bela este ministru şi vicepremier. (...)”

Oare cine i-o fi dat atâţia bani dlui Marko, şi la ordinul cui? Şi pentru ce, de fapt? De ce sunt supăraţi udemeriştii că lui Lazăr Lădariu i se decernează Titlul de „Cetăţean de Onoare”. Doar fiindcă are şi „al 3-lea ochi”, în ceafă, ca soacra din povestea lui Creangă, şi scrie tot ce vede şi ce ştie? Sau pentru că nu îl consideră la fel de „charismatic” precum Smaranda Enache?

 GRUPAJ DE STIRI 

Miercuri-seara, imediat dupa incheierea intalnirii hotaratoare in privinta clasamentului, intre echipele Unirea Urziceni si Steaua Bucuresti, intalnire considerata derbiul etapei, l-am auzit pe un comentator sportiv folosind cuvantul miracol.

Nu-i vorba despre niciun miracol! Despre nicio minune! Ci despre munca enorma, munca serioasa. Despre profesionalism! Revelatia celei de-a 91-a editii a campionatului romanesc, cu un Dan Petrescu, antrenor talentat, de talie internationala, cu un manager priceput in ale "fotbalului” - Mihai Stoica, cu un patron discret (caruia aproape nu i se cunoaste numele, fara aparitii pe sticla televizoarelor, fara tam-tam, fara zgomot si scandal), care nu se amesteca in treburile sau in formarea echipei, cu putini bani intr-un oras cu doar 17.000 de locuitori, a avut o ascensiune fantastica, de la divizia inferioara de mai ieri pana in fruntea clasamentului si in Liga Campionilor Europei.

Echipa Unirea (care va incasa, in total, cam 13,5 milioane de euro!), pentru jucatori, antrenor, manager si finantator inseamna, intr-adevar, unire! Numai astfel ei au facut posibil ca echipe cu traditie in fotbalul romanesc - Steaua, Dinamo, Rapid, F.C. Timisoara - sa se situeze, in clasamentul final, dupa Unirea Urziceni.

Salutata cu focuri de artificii si cu sampania invingatorilor, noua campioana a Romaniei si fanii ei au sarbatorit cum se cuvine o victorie meritata, discreta.

Obisnuitul tur, in triumf, al stadionului, in enorma bucurie generala, a dus la o concluzie simpla: oras mic, victorie mare!

Rezultatele înregistrate în partidele disputate vineri, sâmbata si duminica în etapa a XXXIV-a a Ligii I:

Va recomandam un asezamant monahal de inalta spiritualitate situat la 5 Km de Simleul Silvaniei, Judetul Salaj. Prin efortul extraordinar al Maicii Starete Maria Lupou si al unui grup restrans dar inimos de maicute, Manastirea "Sfanta Treime" Bic s-a inscris in circuitul turistic intern si international. Desi trec prin greutatile cunoscute ale interminabilei tranzitii, maicile au inaltat un Complex de Asistenta sociala compus dintr-un Camin de Batrani si o Scoala pentru orfani.

Prin voia lui Dumnezeu, se doreste a fi alaturi de cei neajutorati. Acest sfant locas necesita ajutorul financiar si material nu numai al localnicilor, ci al tuturor celor care mai simt romaneste, atat din tara cat si din afara ei, al tuturor celor care gandesc cu dragoste la cei mai putin privilegiati.

Clipa

2424 W. Ball Rd. Suite L, - Anaheim, CA

Calitate la cele mai accesibile preturi! Vorbim romaneste!

AUTO REPAIR

REPARATII GENERALE  IMPORT &  DOMESTIC

ASE certified master technician

Peste 25 ani de experienta

Reparatii de calitate la preturi convenabile

Va rugam sunati pentru programare la Tel: 

714-596-4349

 714-767-3809

7582 Warner Ave. Unit L

Huntington Beach,

CA 92647

Please pass these pictures on. Sometimes in our everyday lives we tend to forget what's going on elsewhere in the world and that the brave men and women of the service are just like you and me. They have family and friends back home who love them very much and are praying for their safe return.

PLEASE KEEP THIS GOING EVEN IF YOU HAVE PASSED IT ON BEFORE

When you receive this, please stop for a moment and say a prayer for our troops (land, air, and sea) in Afghanistan, Kuwait, Iraq, and around the world. There is nothing attached .......This can be very powerful...... Just send this to people in your address book. Do not stop the wheel, please .... Of all the gifts you could give the US Military, Prayer is the very best one.....